Moştenirile naziste se reinventează: Proiect arhitectural de amploare pentru staţiunea paradisiacă construită de Hitler

Organizaţia „Putere prin bucurie/Kraft durch Freude“, înfiinţată de cel de-al Treilea Reich, a reprezentat viziunea nazistă asupra viitorului turismului. Arienii veseli şi sănătoşi ar fi stat în complexe de 10.000 de camere, mâncând, înotând şi chiar jucând popice cu Führerul. Însă, unul dintre aceste complexe turistice, „Colosul din Prora“, este parte a unei dezbateri aprinse în Germania: cum să se împace cu trecutul tulburat.

„Colosul din Prora“, după cum este denumit complexul construit de nazişti, este parte dintr-o dezbatere din ce în ce mai mare despre cum poate Germania, prin reinventare comercială, să se împace cu trecutul întunecat, scrie „Washington Post“.

Un grup de investitori din oraşul de pe litoralul Mării Baltice fac acum ceea ce n-au reuşit naziştii: îndeplinesc ultima fază de transformare a staţiunii într-un loc de vacanţă paradisiac. Părţi mari din complex sunt dărâmate şi reconstruite, inclusiv una denumită „Noua Prora“, care va găzdui apartamente luxoase (jumătate din ele au fost deja vândute), dar şi un hotel şi spa.

Realizarea planurilor celui de-al Treilea Reich

Totuşi, oponenţii nu sunt deranjaţi doar de banii care se vor face dintr-un proiect nazist. Într-un fel, unii susţin, că această renovare îndeplineşte planul iniţial al celui de-al Treilea Reich de a transforma colosul într-un centru turistic. 

În materialele promoţionale, dezvoltatorii ridică în slăvi proiectul original (al cărui design se pare că ar fi fost ales chiar de Adolf Hitler) ca fiind „un monument faimos“ recunoscut în trecut pentru „arhitectura de top“. Totuşi, criticii spun că noile planuri vor distruge multe elemente care, de fapt, au oferit motivul iniţial pentru păstrarea colosului turistic.

„Acestea nu sunt doar nişte clădiri inofensive. Scopul original al lui Hitler a fost construcţia unei staţiuni, pregătindu-se pentru războiul ce venea. Modul acesta de a trata clădirile trivializează perioada şi reafirmă regimul nazist“, este de părere Jürgen Rostock, cofondator al centrului de documentare Prora.

De exemplu, faţadele unor clădiri sunt înfrumuseţate de zeci de balcoane cu vedere spre mare, schimbând astfel natura arhitecturii impozante, dar sobre, ce reprezenta un monument al militarismului nesătul, scriu jurnaliştii „Washington Post“.

Fără îndoială, rămăşiţele celui de-al Treilea Reich sunt multe şi întinse prin toată Germania modernă. Istoria crimelor Războiului este predată încă din şcoala primară, bazându-se în special pe respingerea trecutului. Însă proiectul Prora subliniază întrebarea mereu spinoasă, despre cum să se ocupe de cele mai tangibile relicve ale trecutului tulburat al Germaniei: arhitectura nazistă.

În anii de după război, unele clădiri naziste au fost păstrate ca testamente ale unui regim inuman, în timp ce altele au fost transformate în birouri, barăci militare sau spaţii pentru alte servicii. Stadionul din Berlin, construit pentru Jocurile Olimpice din 1936, cele prezidate de Hitler, este acum casa clubului de fotbal Hertha Berlin. Detlev-Rohwedder-Haus, fost sediu al Ministerului Aviaţiei al lui Hermann Göring, găzduieşte acum o filială a Ministerului de Finanţe.

Şi totuşi, criticii din anumite cercuri, în special istoricii şi organizaţiile de evrei, sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de proiectele care comercializează moştenirile naziste. În Berlin, de exemplu, s-a deschis în septembrie un mall impozant pe locul unde exista un magazin Wertheim – afacere care fusese deţinută de evrei înlăturaţi de nazişti.

„Locul a fost reproiectat, dar cu o grămadă de referinţe la zilele glorioase ale anilor de succes ai magazinului, fără vreo referinţă la faptul că proprietarii originali au fost forţaţi să renunţe la magazin şi să fugă“, spune Deidre Berger, directorul biroului berlinez al Comitetului Evreiesc American.

În regiunea muntoasă Eifel, din vestul Germaniei, o fostă bază nazistă de antrenamente trece printr-o reformă de 52 de milioane de dolari, adăugând un centru de conferinţe şi o terasă. Pagina de web a proiectului sugerează că acolo va avea loc un amestec de istorie şi de eco-turism.

După conservarea atâtor clădiri naziste, unii pot crede că e de-ajuns, spunând că a venit timpul să le lăsăm să se distrugă sau, în anumite cazuri, să fie luată în considerare dărâmarea lor. Istoricii sceptici, de exemplu, pun la îndoială planurile din Nuremberg de a se cheltui 100 de milioane de dolari pe renovarea clădirii partidului nazist, de unde Hitler urmărea cu mândrie marşurile oamenilor săi.

„Argumentul meu, şi cel al unor istorici arhitecturali, este: De ce să renovezi un asemenea monument?“, spune Norbert Frei, istoric la Universitatea Friedrich Schiller din Jena. „Am putea chiar să-l lăsăm să fie distrus de timp, într-un mod controlat. Să-l lăsăm aşa cum e şi să vedem ce se întâmplă. Este într-o stare atât de deplorabilă încât ar trebui investit mult. E ca şi cum ai construi clădirea din nou“, adaugă Frei.

„Colosul din Prora“

Proiectul din Prora a fost pus în practică în anii '30 de Robert Ley, un locotenent de top al lui Hitler. El a condus organizaţia „Puterea prin Bucurie/Kraft durch Freude“, ce trebuia să-şi stabilească baza acolo.

Şi totuşi, colosul nu a îndeplinit niciodată ambiţiile lui Hitler. În ciuda importării forţei de muncă din Polonia, pentru a construi mai repede, staţiunea a căzut pe planul doi atunci când a izbucnit războiul. A fost lăsată neterminată până la sfârşitul războiului şi apoi a fost, pentru scrută vreme, ocupată de Armata Roşie, înainte de a fi transformată în barăci militare pentru Armata Germaniei de Est.

După reunificare, istoricii şi alţi oficiali guvernamentali au încercat să spună că staţiunea este prea scumpă şi prea importantă din punct de vedere arhitectural pentru a fi dărâmată. Aşa că Guvernul german a vândut diverse clădiri ale complexului. În 2011, o pensiune pentru tineri s-a deschis într-o parte a complexului. Însă acum, proiectul lui Hitler este în mijlocul unei renovări complexe, primii proprietari ai caselor de vacanţă fiind programaţi să se mute acolo în vara 2015.

Din cauză că staţiunea este considerată un complex de clădiri istorice, Guvernul german subvenţionează vânzările. Preţurile variază între 100.000 de dolari şi 1,3 milioane de dolari. Însă cumpărătorii pot primi credite federale care valorează jumătate din preţul de cumpărare al unui apartament.

Gerd Grochowiak, directorul de management al agenţiei imobiliare IRISGERD, spune că nu vede nimic rău în comercializarea acestui spaţiu. „De fapt, proiectul era turistic, aşa că nu are o istorie chiar atât de întunecată“, spune el.