Discursurile lui Zelenski în parlamentele lumii: de la mesaje mişcătoare la mustrări, preşedintele ucrainean renunţă la fineţea diplomatică

Discurs Zelenski in Parlamentul European FOTO Captura Yt

Liderul unei naţiuni asediate a cărei existenţă se joacă în fiecare moment, Volodimir Zelenki nu are vreme de pierdut atunci când se adresează parlamentelor lumii. El are de purtat un război, astfel că cererile sale de ajutor au o urgenţă acută. Ţinute de fiecare dată într-un tricou kaki simplu, discursurile sale sunt scurte, mişcătoare şi uneori dojenitoare. Adesea încheiate cu pumnul strâns, stârnesc aplauze furtunoase.

„Ştie cum să întrupeze spiritul unei naţiuni. Nu doar prin discursul său, ci şi prin felul în care apare, fundalul, unde se află”, spune Jonathan Eyal, de la Royal United Services Institute, citat de BBC.

Un discurs adaptat

Volodimir Zelenski s-a adresat până acum parlamentelor SUA, Germaniei, Marii Britanii, Japoniei, Israelului,  Italiei şi Franţei şi de fiecare dată şi-a adaptat discursul la acea naţiune şi evenimentele marcante ale istoriei sale, în urma cărora a avut suferit şi a supravieţuit.

Misiunea lui Zelenki este urgentă: ajutorul internaţional care să permită Ucrainei să subziste.

De la căderea Zidului Berlinului la atacurile teroriste de la 11 septembrie, Zelenski  evocă momente de cotitură şi traume colective similare suferinţelor naţiunii sale într-un război în desfăşurare. La Paris, a invocat motto-ul naţional "liberté, égalité, fraternité". În Japonia, a menţionat spectrul ameninţării nucleare.

Menţiunile lui Zelenski nu sunt subtile, ci viscerale. Intenţionat, Zelenski renunţă la fineţea diplomatică.

Discursurile lui Zelenski au început pe 3 martie, în Camera Comunelor a Marii Britanii, unde a amintit imediat de Bătălia britanică din Al Doilea Război Mondial pentru a evoca o comparaţie cu ţara sa. A pornit de la monologul lui Hamlet „A fi sau a nu fi”” ca să ajungă inevitabil la Winston Churchill şi discursul său emblematic.

„Vom lupta în păduri, câmp deschis, plaje, oraşe şi sate, pe străzi; vom lupta pe coline”, a spus Zelenski, adaptând mesajul fostului premier britanic la geografia propriei ţări.

Zelenski nu s-a sfiit însă să adopte un ton aspru şi mustrător atunci când a considerat că nu primeşte ajutorul de care are disperată nevoie, dojenind Occidentul.

Puterea ruşinii

„El spune: Ce fel de persoană eşti? Ce fel de naţiune eşti? Dacă nu faci ce trebuie în aceste momente, atunci ruşine ţie”, observă Nomi Claire Lazar, profesor de afaceri internaţionale la University of Ottawa.

În discursul său în Congresul american, presărându-l cu referinţe la Pearl Harbour, Martin Luther King şi Muntele Rushmore, preşedintele ucrainean şi-a dojenit audienţa: „Cerem un răspuns. Un răspuns la teroare. Cerem cumva prea mult?”    

Adresându-se Camerei Deputaţilor din Italia nu s-a ferit să bată obrazul audienţei sale căreia i-a amintit că cercul lui Putin s-a bucurat de vacanţe în Italia.

„Nu fiţi un resort pentru criminali”, i-a dojenit el.

„Nu prea se cade să te prezinţi în faţa unui parlament străin şi să spui să-ţi fie ruşine dacă nu te afli deja într-o postură de arbitru moral”, spune Lazar.

În calitate de lider al unei naţiuni invadate fără provocare, e de înţeles de ce Zelenski poate simţi nevoia să-şi zgâlţâie puţin audienţa pentru a o scoate din amorţire.

Discursurile pe care le-a scris alături de consilierul său apropiat Dmitro Litvin au captivat audienţa. Electrizaţi de retorica sa directă şi neconvenţională, politicienii au intrat  însă şi în vizorul incomod al unui lider îndreptăţit să fie furios.

Zelenski nu s-a adresat doar lor, ci şi poporului său în numele căruia s-a simţit dator să vorbească.

El a trecut printr-o incredibilă schimbare - de la un politician fost comediant ce nu putea fi luat prea în serios la un lider îmbrăcat în haine militare ce a devenit vocea unei naţiuni a cărei încredere în leadership-ul său era în scădere.

Stabilirea agendei

Este miza discursurilor lui Zelenski. El nu a pornit în acest tur al parlamentelor pentru a primi simpatie.Ucraina este angajată într-o luptă pentru existenţa sa, iar aceasta nu poate fi dusă în lipsa asistenţei militare masive din partea aliaţilor săi.

Zelenski nu a încetat să insiste asupra necesităţii ca NATO să impună o zonă de interdicţie aeriană deasupra Ucrainei. A făcut asta ştiind că nu o va obţine.

„Dacă este un ‘nu’ (din expresia ‘no-fly zone’-n.red), atunci ce îţi dau în schimb? Cred că tocmai asta e strategia”, spune Orisia Luţvici, de la centrul de reflecţie Chatham House.

„Vă rog să instituiţi zona de interdicţie aeriană sau, dacă nu, furnizaţi-ne sisteme de apărare aeriană fiabile”, a spus şeful biroului lui Zelesnki Andrii Iermak.

Ţările occidentale fac deja eforturi în acest sens, SUA luând în considerare să aprovizioneze Ucraina cu echipamente de fabricaţie sovietică.

În opinia lui Jonathan Eyal, perseverenţa lui Zelenki dă roade.

În contextul în care liderii occidentali se întâlnesc pentru discuţii intense cu privire la război, „agenda va dezbate ce alte echipamente ar trebui să-i fie livrate”.