Spionaj internaţional cu ajutorul reţelelor naţionale: cum au colaborat operatorii britanici cu Guvernul

Agenţia britanică de spionaj, GCHQ, era infiltrată în reţelele operatorilor FOTO Reuters

Documentele oferite de Edward Snowden, fostul consultant al NSA care a oferit informaţii despre sistemele de spionaj internaţional, arată că giganţii pieţei telecom au ajutat sistematic agenţia britanică de spionaj pentru a avea acces la datele de reţea.

Informaţia vine din documente oferite de către Edward Snowden şi publicate pe site-urile germane Suddeutsche.de şi tagesschau.de. Potrivit informaţiilor de până acum, accesul serviciilor de spionaj le permitea acestora monitorizarea comunicaţiilor, dar şi posibilitatea de a dezvolta spyware pentru o urmărie mai detaliată.

Şapte companii au lucrat împreună cu agenţia britanică GCHQ. Documente interne ale agenţiei de spionaj din 2009 arată că British Telecom, Verizon, Vodafone şi alte firme de telecomunicaţii au fost parteneri cheie. Deşi amploarea spionajului pare mai mică, deoarece s-a întâmplat în Marea Britanie, dimensiunea reţelei celor şapte operatori transformă acest nou scandal într-unul mondial. Cablurile optice submarine, centrele de date şi centrele de acces sunt amplasate în toată lumea, iar Snowden pare a avea dreptate când spune că britanicii sunt "câinele cel mare din această luptă".

Publicaţiile germane remarcă faptul că accesul oferit spionilor la fibra optică şi la centrele de date poate fi tradus şi prin spionaj transnaţional, deoarece există astfel de servre în Germania, la Berlin, Hamburg, Dusseldorf, Frankfurt sau Munchen. Multe companii de acest fel operează centre de date şi reţele în afara ţării unde activează. Unul dintre operatorii mai mici implicaţi în acest scandal, Global Crossing este conectat direct la reţelele nemţeşti. Compania Interroute, implicată şi ea, are 102 puncte de prezenţă, între care 15 în Germania.

Reacţiile operatorilor

Documentul arată că alte metode prin care agenţiile se foloseau de operatori consatau în introducerea de software troian în reţea, care erau redirecţionat către inamicii ţării, invocând "securitatea naţională".

Accesul neîngrădit al GCHQ la datele de reţea, aşa-numitele metadate, la permis studierea site-urilor pe care utilizatorii le vizitează, să le citească e-mail-urile şi alte informaţii similare care sunt stocate până la 30 de zile.

Potrivit documentelor puse la dispoziţie de informatorul Edward Snowden, companiile nu s-au limitat la oferirea accesului în reţea, ci aveau programe software dezvoltate special pentru ca GCHQ să intercepteze comunicaţiile. Contactaţi de unul dintre site-urile germane, Vodafone au declarat că "probleme de securitate naţională aparţin agenţiilor guvernamentale, nu companiilor de telecomunicaţii". Reprezentanţii Interroute au declarat că "cererile din partea agenţiilor guvernamentale sunt mereu analizate de echipa noastră juridică, se stabileşte legalitatea lor, iar apoi sunt procesate". De asemenea, Verizon menţionează că legile din Marea Britanie sau Germania permit agenţiillor de informaţii să ceară date de la operari, în anumite circumstanţe.

În privinţa British Telecom, problema este chiar mai complexă. În iunie s-a descoperit faptul că fibra optică transatlantică TAT-14 a companiei era sub supraveghere, dar compania nu a oferit o reacţie nici până azi.

Spionaj după acul din carul cu fân

Noile informaţii completează tabloul colaborării dintre Marea Britanie şi SUA în domeniul controlării internetului şi comunicaţiilor mondiale. Potrivit unor informaţii oferite în prealabil de Snowden, americanii i-au plătit pe britanici cu 150 de milioane de dolari pentru a se alătura unei alianţe globale.

Companiile implicate aveau şi nume de cod în document.

British Telecom - Remedy
Verizon Business - Dacron
Vodafone Cable - Gerontic
Global Crossing - Pinnage
Level 3 - Little
Viatel - Vitreous
Interoute - Streetcar

În iunie, o sursă din serviciile secrete, a declarat pentru "The Guardian" că GCHQ nu studiază fiecare informaţie pe care o primeşte din reţea, ci mai mult caută "acul în carul cu fân".

"Dacă vă imaginaţi că citim milioane de mail-uri, uitaţi. Nu aceasta este intenţia acestui program. Nu vrem să vedem ce vorbesc britanicii. Nu avem această capacitate. Majoritatea datelor sunt ignorate din lipsă de resurse", a declarat sursa pentru "The Guardian".