INTERVIU Ce s-a întâmplat cu adevărat în cazul dispariţiei aeronavei AirAsia: explicaţiile unui expert în aviaţie, într-un nou documentar la Discovery Channel
0
Alastair Rosenschein, expert în aviaţie, a explicat în cadrul unui interviu acordat pentru „Adevărul“ care ar putea să fie cauzele dispariţiei zborului AirAsia 8501, odată cu iniţiativa Discovery Channel de a realiza un documentar amplu care adună opinii ale specialiştilor şi relevă modul în care condiţiile meteo pot afecta avionul în zbor.
Misterul dispariţiei zborului AirAsia 8501, din decembrie 2014, încă ridică semne de întrebare în contextul actual. Specialiţii, pe de o parte, dar şi simplii privitori, pe de alta, se întreabă care a fost cauza care a dus la dispariţia de pe radare a avionului de tip Airbus A320. Discovery Channel, în colaborare cu ITN Productions şi cu specialistul în aviaţie Alastair Rosenschein, au încercat în cadrul unui nou documentar să explice ce elemente ar fi contribuit la o asemenea tragedie.
De altfel, specialistul Alastair Rosenschein a declarat într-un interviu pentru „Adevărul“ că vremea pare să fi fost principalul „inamic“ al zborului, erorile umane contribuind, de asemenea, la dispariţie. Mai mult, acelaşi Rosenschein a explicat cum este afectata industria aviaţiei în acest moment de ultimele dezastre, ce fac piloţii atunci când întâmpină condiţii meteo nefavorabile şi a subliniat că automatizarea avioanelor nu duce automat la excluderea accidentelor.
„Adevărul“: Anul trecut a fost cumplit pentru aviaţia din Malaezia. Care a fost prima dv. reacţie, când aţi aflat de cursa AirAsia?
Alastair Rosenschein: Nu mi-a venit să cred că se putea întâmpla încă o dată aşa ceva unei companii din acea parte a lumii. Dar ştiţi că astfel de accidente se pot întâmpla oricând, în orice loc din lume, iar ceea ce s-a întâmplat cu Malaezia a fost un exemplu de ghinion extrem. Din câte ştim în acest moment, nu sunt de vină Air Malaezia sau Air Asia pentru aceste accidente. Printr-un ghinion uriaş, ambele accidente s-au produs în acea regiune. Prima mea reacţie legată de incidentul cu Air Asia a fost că probabil vremea a fost de vină, însă va trebui să aşteptăm raportul oficial ca să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat.
„Adevărul“: Cum se simte un pilot când intră cu avionul într-o zonă cu furtuni puternice? Ce manevre trebuie să facă pentru a evita dezastrul? Să încercăm să ne aşezăm pentru un moment pe scaunul pilotului de la manşa avionului AirAsia.
Alastair Rosenschein: Primul lucru pe care îl face pilotul este să-şi monitorizeze radarul. Desigur, el ştie deja dacă sunt furtuni în zona respectivă, fiindcă a verificat prognoza meteo înainte de decolare, aşa încât va monitoriza radarul ca să încerce să zboare ocolind furtuna. Aşa se procedează întotdeauna, furtuna trebuie ocolită.
Dacă sunt mai multe furtuni, care se produc la mică distanţă una de alta, deci pilotul nu le poate evita şi trebuie să treacă totuşi cu avionul printr-o zonă cu turbulenţe majore, primul pas este să aprindă afişajul special şi să roage pasagerii să-şi pună centurile de siguranţă. Apoi trebuie să avertizeze personalul însoţitor de zbor cu privire la ce va urma, pentru ca toate obiectele libere din cabină şi cărucioarele pentru servirea mesei să fie strânse, iar dulăpioarele bine închise. Evident, pasagerii îşi vor pune centurile de siguranţă când se va lansa semnalul care îi atenţionează.
Următorul pas este ca pilotul, dacă ştie că va trece printr-o zonă de furtună, să fie atent la sistemul de aprindere, ca să nu i se oprească motoarele dacă intră într-o zonă cu ploi torenţiale sau grindină. De asemenea, trebuie să seteze viteza avionului la valoarea pe care noi o numim „viteză de penetrare“, adică valoarea medie pentru traversarea zonei cu turbulenţe. Şi piloţii trebuie, la rândul lor, să-şi pună centurile de siguranţă, iar aeronava trebuie să urce sau să coboare, pe cât posibil, ca să evite fenomenele de turbulenţă extremă. În general, nu e o idee prea bună să urce, fiindcă la mare altitudine aceste fenomene de turbulenţă pot face aeronava să piardă din viteză. Ca urmare, piloţii coboară puţin, ca să obţină o marjă mai mare între viteza maximă de zbor a aeronavei şi viteza minimă care permite menţinerea în aer. Următorul pas este trecerea pe pilot automat, dar se decuplează funcţia automată de accelerare, pentru ca motorul să nu încerce tot timpul să obţină o viteză mai mare, şi se menţine manual acceleraţia. Pe urmă nu-ţi mai rămâne decât să strângi din dinţi şi să te descurci, dar atmosfera devine de obicei foarte zgomotoasă şi foarte agitată, aşa încât comunicarea devine dificilă în carlingă dacă treci printr-o furtună puternică. Pe de altă parte, aşa ceva nu se întâmplă foarte des. În cei peste 30 de ani ai mei ca pilot, cred că am avut parte de cel mult trei sau patru astfel de situaţii.
„Adevărul“: Cum se produc greşelile? A fost 100% o eroare de pilotaj? Nu s-au descurcat piloţii atât de bine pe cât ar fi trebuit?
Alastair Rosenschein: Răspunsul depinde de raportul oficial, dar ce vă pot spune, la nivel general, sună cam aşa: dacă pilotul intră într-o zonă cu turbulenţe atmosferice extreme, se poate dezorienta rapid, pierzând noţiunea de „sus“ sau „jos“. De asemenea, riscă să se concentreze pe un singur aspect al zborului. De pildă, poate rămâne axat pe ideea că trebuie să-şi menţină aripile drepte, să nu lase avionul să piardă altitudine sau să nu depăşească o anumită limită de viteză. Aşa încât nu mai poate funcţiona perfect, la toţi parametrii la care ar trebui să funcţioneze un pilot. Iar această stare de dezorientare se poate instala foarte rapid. Nu spun că asta s-a întâmplat şi în cazul cursei Air Asia, fiindcă nu avem de unde să ştim acest lucru, dar e posibil să fi fost aşa. Astfel de situaţii s-au mai întâmplat. Eu însumi am păţit asta de două ori: am intrat într-o furtună şi în scurt timp eram complet dezorientat, astfel încât am fost nevoit să-i predau comanda celuilalt pilot din carlingă, care la momentul respectiv „funcţiona“ mai bine decât mine, deci nu se simţea confuz sau dezorientat.
„Adevărul“: Auzim tot timpul despre progresele înregistrate de tehnica aviaţiei, în zilele noastre. Oare mai e cazul să ne bazăm pe piloţi şi nu pe sistemele automatizate? Chiar şi după atâţia ani, încă ne bizuim foarte mult pe piloţi într-o măsură atât de mare încât nu am reuşit încă să construim un avion care să facă faţă unor astfel de situaţii.
Alastair Rosenschein: Cred că întrebarea se referă mai degrabă la posibilitatea de a automatiza 100% un avion, astfel încât să nu mai fie necesară deloc prezenţa piloţilor. Ca răspuns, eu v-aş întreba, la rândul meu, dacă vă simţiţi pregătiţi să urcaţi la bordul unei aeronave care nu are piloţi la bord. Cred că majoritatea pasagerilor nu şi-ar dori aşa ceva! Un aspect foarte important, atunci când o aeronavă e pilotată de oameni, nu de sisteme automate, este că şi viaţa piloţilor este într-un pericol la fel de mare ca şi a pasagerilor, deci piloţii vor face tot le stă în putinţă pentru a preveni un accident. Sistemele automatizate pot da erori şi, dacă nu e nimeni în carlingă care să preia comenzile manuale, salvând astfel situaţia, se pot produce accidente care ar fi fost poate relativ uşor de evitat. Cred că va veni şi ziua în care avioanele vor fi complet automatizate, dar îmi imaginez că vor avea totuşi un pilot de rezervă la bord, pentru mai multă siguranţă.
„Adevărul“: Un telespectator obişnuit ar înclina să explice dezastrul Air Asia printr-o eroare umană sau tehnică. Din perspectiva dv., ca expert, se poate vorbi oare şi despre fenomene paranormale?
Alastair Rosenschein: În primul rând, Victor, tu eşti din România, nu? Să ştii că şi familia mea e tot din România. Rudele mele au plecat de acolo acum 120 de ani, dintr-un oraş numit Iaşi. M-am gândit că ar fi interesant să-ţi povestesc asta. Cât despre activităţi paranormale, dă-mi voie să-ţi spun că eu sunt om de ştiinţă, biolog, şi cred foarte mult în explicaţii logice. Cred în ceea ce poate fi testat şi verificat prin metode ştiinţifice. Nu sunt o persoană religioasă, nu cred în poveşti mistice sau paranormale, nici în intervenţii divine. Nu e stilul meu, deci nu aş spune că a fost vorba aici de o explicaţie paranormală. Pe de altă parte, trebuie să înţelegi că asta e poziţia mea faţă de tot şi de toate. În toate accidentele şi incidentele aviatice despre care am aflat în cei mai bine de 30 de ani de carieră ai mei, nu am identificat niciodată o cauză de altă natură decât umană sau tehnică. Au fost poate inclusiv erori umane produse cu rea intenţie, dar niciodată nu au existat altfel de cauze în vreun accident.
FOTO Discovery
„Adevărul“: Am înţeles ce s-a întâmplat cu Zborul Air Asia 8501 fiindcă au fost recuperate diverse resturi din aeronavă, inclusiv cutia neagră, însă prea mulţi malaezieni încă se întreabă ce s-a întâmplat cu Zborul MH370. În cariera dv. ca pilot, aţi întâlnit vreodată un astfel de caz?
Alastair Rosenschein: Au mai existat şi alte cazuri ca MH370. Imediat după Al Doilea Război Mondial a dispărut celebrul dirijor de orchestră Glenn Miller. Traversa Canalul în drum spre Paris când avionul lui a dispărut şi nu a mai fost găsit niciodată. La fel şi Amelia Earhart, care zbura în jurul lumii. Şi ea a dispărut. Sigur, astea sunt cazurile celebre. Pe urmă există mai multe aeronave dispărute în Triunghiul Bermudelor. Cel mai faimos caz de dispariţie este cel în care a fost implicată o escadrilă întreagă de avioane de vânătoare ale Statelor Unite ale Americii. În toate aceste cazuri, piloţii s-au rătăcit şi, în loc să se îndrepte spre uscat, au pornit în larg şi au mers până când au rămas fără combustibil.
În cazul Cursei MH370 am considerat de la bun început că de vină a fost probabil o problemă tehnică, după care pilotul nu a mai reuşit să facă faţă situaţiei. Această teorie nu acoperă însă toate aspectele problemei. Nu există o teorie unică referitoare la cauzele dispariţiei Cursei MH370, cu care toată lumea să fie de acord. Este însă un caz unic în sensul că vorbim despre o aeronavă mare, modernă, care avea foarte mulţi pasageri la bord şi se deplasa într-un spaţiu aerian bine monitorizat, cel puţin în prima parte a zborului. Avem deci de-a face cu un incident, de fapt, accident, cu totul neobişnuit.
„Adevărul“: În ultima vreme s-au produs mai multe accidente aviatice. Această situaţie va face publicul să aibă mai puţină încredere în industria aviaţiei? Va fi, deci, afectată această industrie?
Alastair Rosenschein: De-a lungul anilor, numărul accidentelor aviatice s-a redus drastic. Dacă ne întoarcem în timp 15 ani sau chiar mai mult, vom constata că numărul de accidente în care au fost implicate aeronave civile şi numărul de pasageri care şi-au pierdut viaţa erau mult mai mari atunci decât acum. În plus, în zilele noastre zboară în total mult mai multe avioane, deci putem spune că procentul accidentelor aviatice a scăzut dramatic. Călătoriile cu avionul sunt acum mai sigure ca oricând.
În ultima vreme s-au produs mai multe accidente despre care s-a vorbit foarte mult: cursele MH17, 370, Air Asia 8501 şi, recent, Zborul Germanwings 9525. Aceste accidente fac publicul să se concentreze asupra anumitor aspecte, însă adevărul absolut este că la ora actuală se produc mai puţine accidente aviatice ca oricând. Lucru deloc surprinzător, fiindcă aeronavele sunt mult mai uşor de pilotat astăzi, sunt mult mai bine întreţinute, sunt mai robuste, piloţii sunt mai bine pregătiţi, iar procedurile de siguranţă aplicate acum de companiile aeriene sunt mai solide ca oricând. În concluzie, nu sunt de acord să spun că zborul cu avionul ar fi acum mai puţin sigur.
Alastair Rosenchein FOTO Discovery
Dacă asta este percepţia publicului larg, atunci situaţia e mult influenţată de doi factori: modul în care relatează presa despre aceste accidente şi percepţia publicului larg asupra riscului. Dar realitatea este alta şi v-aş da un exemplu rapid. Dacă aş întreba pe cineva care e cel mai periculos sport, mulţi ar spune călăria sau cursele cu obstacole sau cursele auto. Ei bine, adevărul este că sporturile cele mai periculoase sunt ciclismul şi înotul. Aceste două sporturi sunt răspunzătoare pentru cel mai mare număr de victime, deci iată cum percepţia generală poate să difere de multe ori de realitate. Aşa se întâmplă şi cu călătoriile aeriene.
„Adevărul“: Cum pot pasagerii să-şi aleagă companii de zbor mai sigure?
Alastair Rosenschein: Asta mă întreabă foarte des cei care urmează să facă o călătorie cu avionul. Lumea ştie că sunt pilot şi mulţi oameni vin să mă întrebe diverse lucruri despre companii aeriene cum ar fi Ariana Afghan sau Nigerian Air sau cine ştie ce alte companii de care nu au mai auzit. Răspunsul direct ar fi că, dacă zbori cu una dintre marile companii aeriene, operate de o ţară avansată din punct de vedere tehnologic, nu trebuie să-ţi faci griji. Există însă şi o listă cu companii excluse din spaţiul aerian pentru că nu sunt considerate sigure pentru zbor.
Dacă ne uităm la aviaţia europeană, la autorităţile normative din domeniu, pe website-ul Autorităţii Aviatice Federale din SUA sau al Autorităţii pentru Aviaţie Civilă din Marea Britanie, vom vedea lista companiilor aeriene care la ora actuală au interdicţie de intrare în spaţiul aerian american, european sau britanic. Cred că la fel stau lucrurile şi în Orientul Îndepărtat. Oricum, dacă o companie aeriană apare pe aceste liste din Europa, America sau Marea Britanie, e bine să vă gândiţi serios înainte să zburaţi cu avioanele lor. Interdicţia de zbor care le este aplicată e motivată de faptul că respectivele companii sunt considerate nesigure de către autorităţile normative din industrie, care le-au inspectat echipamentele de zbor, cursurile de pregătire a piloţilor, sistemele de siguranţă şi, în general, operaţiunile în ansamblu, iar concluziile acestor inspecţii au fost că respectivele companii aeriene nu sunt sigure, nu oferă siguranţa necesară pasagerilor.
„Adevărul“: Ar fi oare posibil să excludem toţi factorii umani care ar putea provoca un accident aviatic, implementând un sistem de zbor 100% automatizat, în care să nu mai fie deloc necesară intervenţia unei persoane?
Alastair Rosenschein: Pentru moment, categoric nu! Dacă ne uităm la dronele fără piloţi umani, folosite de armată, da, acestea sunt complet automatizate, dar pe de altă parte sunt implicate într-un număr uriaş de accidente. Foarte multe astfel de drone sunt implicate în accidente fie la decolare, fie la aterizare, fiindcă la ora actuală încă nu dispunem de tehnologii suficient de performante. Bănuiesc că în viitor vor exista probabil anumite forme de zbor complet automatizat, probabil monitorizate prin satelit. Pentru moment, aeronavele încă sunt construite în aşa fel încât în următorii 25 - 30 de ani nu vor putea fi complet automatizate. Aş spune deci că e foarte puţin probabil ca zborul complet automatizat să se întâmple în timpul vieţii mele, fiindcă am 60 de ani acum. Însă e foarte posibil să se atingă această performanţă în viitor. Vă pot da nişte date statistice la care apelez când fac cursuri de instruire cu tineri: ca specie, omenirea a împlinit 2,5 milioane de ani. De atâta vreme existăm noi pe planeta Pământ. În anul 1903, fraţii Wright au reuşit primul zbor pilotat de om. Au zburat aproximativ 30 de metri, deci cam jumătate din lungimea unei aeronave Boeing 747. După alţi 66 de ani, omul păşea pentru prima dată pe Lună. Asta ne dă o idee asupra modului în care rata progresului tehnologic creşte exponenţial. Cu alte cuvinte, nu pot să prevăd exact ce se va întâmpla peste 62 de ani, dar îmi imaginez că vom avea probabil curse aeriene complet automatizate.
Se încarcă comentariile...
