Top cele mai grele limbi străine. Pentru europeni, limbile asiatice sunt cel mai greu de învăţat

Top cele mai
grele limbi străine. Pentru europeni, limbile asiatice sunt cel mai greu de învăţat

Pentru europeni, cele mai grele limbi străine sunt cele asiatice

Pentru un vorbitor nativ de limba română, cele mai grele limbi străine sunt cele asiatice, fiindcă diferă total ca structură şi fonetică de limbile romanice, europene, spun specialiştii. De altfel, modul în care gândim, legăturile pe care le facem în creier, sunt strâns legate de structura limbii materne, care practic dă o ordine în minte acelui "stream of thoughts" (cum spun englezii), adică fluxului gândirii.

Top cele mai grele limbi străine. Ce spun lingviştii

Lingvistul Alexandru Nicolae de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române a explicat pentru "Adevărul" că cele mai grele limbi străine pentru un vorbitor nativ al unei limbi romanice precum româna sunt limbile asiatice, cu precădere mandarina (limba oficială a Chinei). Sunt patru aspecte care alcătuiesc cadrul general al unei limbi: fondul lexical (cuvintele), morfologia (structura cuvintelor), sintaxa (modul în care se îmbină cuvintele şi se construiesc propoziţiile) şi fonetica (inventarul de sunete şi pronunţarea acestora). Toate acestea aspecte sunt strâns legate între ele şi dau coerenţă limbajului, dar mai mult de atât, dau coerenţă fluxului gândirii. În funcţie de aceste patru aspecte ne putem da seama şi de nivelul de dificultate al unei limbi străine.

Practic, cele mai grele limbi străine sunt limbile care nu împacă aproape niciunul din aceste aspecte cu limba nativă. "Se învaţă cel mai greu acele limbi străine cu un sistem gramatical şi fonetic foarte diferit de limba maternă. O altă problemă o ridică fondul lexical. Se învaţă mai uşor limbile străine cu fond lexical apropiat de cel al limbii materne", a explicat Alexandru Nicolae.

Top cele mai grele limbi străine. Urechea muzicala ajută la învaţarea unei limbi străine

Spre exemplu, unui român nu-i va fi uşor să comunice într-o limbă care foloseşte o sintaxă diferită de a noastră, cum este germana. La început, va traduce cu sintaxa din română, deci va fi nevoit să-şi construiască în minte un sertăraş separat unde să acumuleze cunoştinţele de germană fără să le mai amestece cu româna. În ceea ce priveşte fonetica, există mai mulţi factori care joacă un rol în talentul de a învăţa o limbă străină. În primul rând, fiecare limbă naturală are un inventar unic şi limitat de sunete, care se învaţă în primii ani de viaţă.

Astfel, sunetele din limbile străine care nu au corespondent în limba maternă sunt mai greu de perceput de vorbitor şi, pe cale de consecinţă, mai greu de produs. În cazul vorbitorilor maturi care învaţă o limbă străină intervine şi o anume „ureche muzicală”: capacitatea de a percepe şi produce sunete care nu aparţin limbii materne. Un exemplu tipic pentru români este pronunţia sunetului „th” din engleză, prezent de exemplu în articolul nehotărât "the"; acest sunet nu există ca atare în limba română, astfel că majoritatea românilor îl echivalează cu sunete apropiate şi spun "dă" sau "ză", a explicat Alexandru Nicolae.

Apoi, avem dificultatea de învăţare care ţine de fondul lexical şi de morfologie, practic cuvintele care alcătuiesc limba respectivă. Limbile romanice au la bază limba latină, deci au un fond lexical comun până la un anumit punct, astfel că ne este uşor să înţelegem italiana sau spaniola, chiar dacă nu le-am studiat în mod direct. Cu franceza este un pic mai greu întrucât, din punct de vedere fonetic, este foarte diferită de celelalte limbi romanice: are o serie de influenţe din vechea galeză (limbă celtică), iar evoluţia fonetică latină-franceză este uşor diferită de evoluţia din alte limbi romanice.

Top cele mai grele limbi străine. Învăţarea unui nou alfabet

Tot la nivel european, avem limbile anglo-saxone, care au şi ele pe undeva influenţe latine, fie că vin direct din latină sau pe calea unei limbi romanice (deseori aici este vorba de influenţa limbii franceze). Lăsând la o parte faptul că vorbim de fonduri lexicale diferite, cele mai multe probleme apar la nivel fonetic şi sintactic. Totuşi, diferenţele acestea sunt cel mai uşor de depăşit, spun experţii, fiindcă vorbim de limbi europene. Adevăratele dificultăţi apar pe măsură ce ne îndreptăm privirea spre est. Limbile slave utilizează un alfabet diferit, ceea ce înseamnă că atunci când te apuci să înveţi rusa, înveţi din nou să scrii şi să citeşti pornind chiar de la literele alfabetului, un exerciţiu pe care cei mai mulţi dintre noi l-au încercat ultima dată în clasa I.

Top cele mai grele limbi străine. Chineza, o limbă tonală

Dar cel mai greu de abordat în materie de limbi străine sunt cele asiatice, spune lingvistul Alexandru Nicolae. În primul rând, limbile asiatice prezintă câteva caracteristici pe care nu le regăsim deloc în limbile europene, cum ar fi tonalitatea. "Spre exemplu, se învaţă foarte greu chineza, care este o limbă tonală. Asta înseamnă că tonul creează diferenţe gramaticale şi lexicale, pe când în limbile europene nu se fac distincţii prin intermediul tonului. Este vorba deci de învăţarea unei categorii lingvistice absentă din limba maternă; limba română nu are tonuri: dacă spui dar pe un ton înalt, este acelaşi lucru cu dar spus pe un ton mai jos. O altă diferenţă priveşte sistemul de scriere. Astfel, e mai dificil să înveţi chineza decât rusa, alfabetul chirilic nu este dificil pentru noi fiindcă este un alfabet fonetic, pe când la chinezi scrierea se face prin ideograme (sistem de scriere logografic). Dacă ne referim însă la sistemul gramatical, şi chinezii au dificultăţi cu învăţarea limbilor romanice pentru că au o morfologie bogată, nespecifică limbilor asiatice. În ce priveşte inventarul de sunete specific fiecărei limbi în parte, de exemplu, în japoneză nu există o distincţie între sunetele „r” şi „l”, astfel că japonezilor le este greu să le distingă în limbile europene", a explicat lingvistul.

Alte limbi foarte dificil de învăţat pentru europeni, dar care nu sunt de circulaţie internaţională, sunt unele limbi africane, limbile bantu care au aşa-numitele „sisteme de clasificatori” (categorie gramaticală neîntâlnită în limbile europene), sau dialectele native din Australia, limbi nonconfiguraţionale, în care ordinea cuvintelor este liberă. Multi limbi au în inventarul de sunete „click-ul” („glottal stop” în Alfabetul Fonetic Internaţional) – limbile amerindiene, de exemplu –, dar şi alte sunete pe care noi le-am considera mai mult onomatopee.

Top cele mai grele limbi străine. Importanţa limbajului în primii ani de viaţă

În ceea ce priveşte modul în care limbajul afectează fluxul gândirii, psihologul Mihai Copăceanu a explicat pentru "Adevărul" că ceea ce se petrece în mintea unui copil atunci când învaţă să vorbească va determina modul în care face legături de limbaj şi comunicare în minte. Lucrurile astea ţin, însă, şi de inteligenţă. "Atunci când învăţăm o limbă străină, învăţăm practic să gândim în acea limbă. Achiziţia limbajului în primii ani de viaţă influenţează modul în care gândim, modul în care percepem şi aranjăm informaţia din jurul nostru. De aceea, părinţii trebuie să fie foarte atenţi la dezvoltarea limbajului şi să apeleze la specialişti dacă observă că ceva nu este în regulă, că nu acumulează cuvinte suficient de repede", a atras atenţia Copăceanu.

citeste totul despre: