O posibilă soluţie la mica şpagă din şcoli

În realitate, părinţii nu ştiu care este limita dintre cadouri şi ceea ce s-ar putea interpreta drept mită, pentru că nicăieri în documentele oficiale nu este specificată această limită. Cadourile costisitoare au devenit deja o tradiţie, o cutumă în şcolile considerate bune, un obicei la care părinţii adera de bunăvoie pentru că nu vor ca ai lor copii să aibă de suferit din pricina nesupunerii adulţilor.

În mod normal, fiecare şcoală are un regulament de funcţionare (sau de ordine interioară) adaptat după Şcoala 10 are un astfel de regulament, care specifică, printre altele, cum trebuie să se îmbrace un cadru didactic sau cum trebuie să vorbească cu elevii şi părinţii, însă problema cadourilor nu este clarificată.
 
Şcolile care îşi doresc cu adevărat să lămurească practicile legate de cadouri specifică în acest regulament normele de comportament aşteptate din partea părinţilor şi profesorilor. Un exemplu este Avenor College, care precizează în regulamentul făcut public pe site şi trimis tuturor părinţilor la început de an şcolar: „Şcoala protejeazムreputaţia profesorilor săi şi descurajeazムîn mod ferm orice situaţie care poate fi interpretată în sensul că aceştia pot fi influenţaţi prin atenţii sau cadouri. Cadourile individuale din partea unui elev (familia acestuia) pot genera interpretări. Astfel că, şcoală descurajează în mod ferm oferirea de cadouri individuale unui cadru didactic sau angajat al Avenor College. Singurele cadouri individuale acceptabile sunt florile oferite în ocazii tradiţionale şi mărţişoarele (cu valoare simbolică) cu ocazia zilelor de 1-8 martie. Cadouri oferite din partea unei clase întregi cu ocazia unui eveniment special sunt acceptate numai dacă au o valoare simbolică. Ocaziile speciale nu pot fi mai dese de două ori pe an şcolar. Profesorii şi angajaţii şcolii sunt obligaţi să informeze Directorul şcolii şi să refuze în cazul în care li se oferă cadouri care au o valoare mai mare decât simbolică“.
 
Ar fi absurd să interzicem florile, însă după cum ştim, diavolul stă în detalii, iar de la flori ajungem la bijuterii, de la bijuterii la parfumuri, genţi, cizme de firmă, iar la un moment dat nu mai ştii nici unde este limita şi nici cum de s-a ajuns la astfel de situaţii ‒ asta pentru că pur şi simplu nimeni nu a scris negru pe alb care este limita acceptabilă şi de unde porneşte de fapt „peşcheşul“.
 
Spunea cineva că problema nu este că se oferă cadouri, ci problemă ar fi că acestea sunt solicitate. Ei bine, nu este deloc aşa! Dacă un părinte decide să îi cumpere unui profesor un ceas de ultimă generaţie sau, de ce nu, o maşină, chiar dacă profesorul NU a solicitat astfel de cadouri, o astfel de practică nu poate fi acceptată! Atâta vreme cât copilul tău se află în clasă acelui profesor, trebuie evitate orice forme de influenţare a deciziilor profesorilor, iar cadourile, înscrierile la cursurile after-school ale profesorilor, meditaţiile oferite propriilor elevi, toate acestea sunt forme mai mult sau mai puţin subtile de influenţare a deciziei profesorilor şi trebuie interzise.