Da, aceasta e dorinţa mea cea mai mare! Sunt profesoară, directoare de şcoală şi persoană implicată în multe proiecte educaţionale. Dar, înainte de toate acestea, sunt MAMĂ şi în această calitate, pentru o clipă, am încercat să-mi imaginez cum aş fi reacţionat dacă unul dintre copiii mei ar fi fost în situaţia celor care în aceste zile ne părăsesc... Nu pot exprima în cuvinte! Pot spune, însă, că ce s-a întâmplat la „Colectiv” este doar una dintre situaţiile de risc la care sunt expuşi copiii noştri în fiecare zi, multe chiar la şcoală. Premierul interimar şi ministru al Educaţiei ne-a anunţat că doar 7% dintre şcolile din ţara noastră au autorizaţie PSI, lucru care, mărturisesc, nu mă miră, având în vedere că cele mai multe şcoli din mediul rural nu au apă curentă. Încălzirea cu lemne, de multe ori în sobe vechi, toalete insalubre, curţile şi terenurile de sport neamenajate corespunzător, sunt alte locuri cu risc mare pentru vieţile copiilor. Problema nu e că nu ştim, problema e... ce facem ca să nu mai asistăm la tragedii ca cea din aceste zile?

Auzim cu toţii, în aceste zile, sloganul protestatarilor revoltaţi de incapacitatea ţării de a-şi proteja copiii şi tinerii – Vreau o ţara ca afară! Şi eu o doresc, dar ca să ajungem acolo trebuie să trecem prin şcoală! Aşadar, înainte de a-mi dori o ţară ca afară, eu vreau o şcoală ca afară! Am călătorit mult şi am vizitat zeci de şcoli de afară, lucrez cu profesori din alte sisteme educaţionale, citesc şi scriu despre educaţie, învăţare, dascăli şi şcoli. Concluzia mea este următoarea: şcolile de afară sunt ALTFEL! O ştim noi, toţi cei care am ieşit şi    ne-am bucurat de experienţele de cunoaştere şi învăţare de care am avut parte atunci când am fost acolo. Aşadar, o şcoală ca afară este şcoala în care se pot constata aspectele enunţate ulterior.

·         Prima şi principala preocupare a profesorilor este reprezentată de siguranţa şi securitatea copiilor la ore şi în pauze. Copiii sunt protejaţi fizic, psihic, emoţional şi relaţional.

·         Fiecare copil este important! Ceea ce contează cel mai mult este progresul pe care îl înregistrează copiii şi nu ierarhizarea acestora.

·         Profesorii au înţeles că fiecare copil poate şi trebuie să înveţe ca urmare a ceea ce el predă şi îşi asumă responsabilitatea pentru procesul de învăţare.

·         Profesorii colaborează şi sunt preocupaţi de dezvoltarea holistică a fiecărui copil.

·         Elevii sunt implicaţi activ în învăţare, sunt motivaţi şi responsabilizaţi cu privire la ceea ce învaţă.

·         Bunăstarea elevilor reprezintă o prioritate a conducerii şi a personalului.

·         Relaţiile dintre profesori şi elevi sunt calde şi au la bază respectul, grija şi responsabilitatea profesională.

·         Părinţii iau parte la deciziile importante ale şcolii şi colaboreză cu profesorii pentru educaţia şi formarea copiilor.

·         Sălile de clasă şi şcoala sunt locuri sigure de învăţare, echipate, dotate cu materialele necesare procesului didactic.

·         Elevii vin cu bucurie la ore şi au curajul să spună ce nu înţeleg, ce nu place sau ce îşi doresc de la profesori, de la conducere, de la şcoală...

Şcoala ca afară este şcoala prietenoasă pentru copii, locul de formare şi împlinire profesională pentru cadre didactice şi spaţiul de comunicare şi învăţare pentru părinţi!

Într-o şcoală ca afară, profesorii sunt modele pentru elevii lor, iar atunci când greşesc au puterea să recunoască, să-şi asume şi să ofere scuze!

Într-o şcoală ca afară copiii învaţă să fie cetăţeni responsabili, să gândească critic, să pună întrebări şi să se îndoiască de răspunsurile pe care le primesc de la profesorii lor!

Într-o şcoală ca afară se formează viitorii lideri ai ţării!

Şcoala ca afară începe cu profesori ca afară la fiecare oră şi la fiecare clasă, cu directori, inspectori şi miniştri ca afară – profesionişti, responsabili şi integri.

Când vom avea şcoli ca afară, va fi mult mai uşor să avem o ţară ca afară, cred eu...