România vrea să atragă fonduri europene pentru construcţia de capacităţi noi şi infrastructură energetică

Premierul Mihai Tudose şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Maroš Šefčovič, responsabil pentru Uniunea Energiei, au discutat la Bucureşti şi despre asigurarea securităţii energetice pe termen mediu şi lung, la preţuri accesibile pentru consumatori.

România are capacitatea de a produce energie, deşi unele unităţi de producţie sunt învechite, dar îi lipseşte nfrastructura de transport a energiei în Uniunea Europeană.

Astfel de probleme, dar şi altele legate de securitatea energetică şi măsurile ce pot fi luate în scopul uniunii energetice au fost discutate miercuri, la Palatul Victoria, de premierul Mihai Tudose şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Maroš Šefčovič, responsabil pentru Uniunea Energiei.

Printre temele abordate s-au numărat şi cele privind încurajarea soluţiilor tehnice care să asigure securitatea energetică pe termen mediu şi lung, la preţuri accesibile pentru consumatori, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile. 

„În acest context, s-a discutat despre perspectivele atragerii de finanţare pentru construcţia de capacităţi noi şi infrastructură energetică, inclusiv prin atragerea de fonduri europene”, a informat Executivul.

UE importă mai mult de jumătate din energia pe care o consumă

UE importă peste jumătate din energia pe care o consumă, lucru care o face vulnerabilă faţă de furnizorii externi, precum Rusia. 

Pentru a ameliora situaţia, Comisia Europeană a prezentat planul privind uniunea energetică pentru reducerea acestei dependenţe şi pentru crearea unei pieţe unice energetice în UE. 

UE importă 53% din energia pe care o consumă: 90% din petrol, 66% din gazul natural şi 42% din combustibilii fosili, precum cărbunele. În 2013, factura pentru energia importată s-a ridicat la 400 de miliarde de euro.

Europa, dependentă de Rusia

Europa este dependentă de un furnizor important, Rusia, de unde vin o treime din importurile de energie (39% din gaz, 29% din combustibilii fosili). Şase ţări UE depind de Rusia în totalitate de importul de gaz.

„Bazarea pe o singură sursă sau pe o singură rută de transport poate reprezenta un pericol pentru aprovizionare, din cauza unui accident tehnic sau a unor dispute politice / economice precum cele dintre Rusia şi Ucraina (o ţară de tranzit pentru gazul rusesc către UE) din 2006 şi 2009, dispute care au afectat livrările către mai multe ţări europene”, consideră PE.

UE încearcă să-şi reducă dependenţa energetică diversificând sursele şi furnizorii, reducând consumul de energie, stimulând producţia energetică şi cooperarea între state şi investind în resursele de energie regenerabile. 

România, singurul stat din UE care produce şi consumă aproape integral gazele naturale

O statistică realizată de Parlamentul European pe anul 2015 arată că 18 dintre statele membre UE depindeau aproape integral de importurile de gaze necesare consumului propriu, în timp ce producătoare de gaze naturale sunt doar Regatul Unit, Olanda, Polonia, Austria, Ungaria, Croaţia, Danemarca şi România.

Potrivit datelor PE, deşi România este cel mai mare producător de gaze naturale din Uniune, cu circa 97-98% şi doar 2-3% importuri, este şi cel mai mare consumator de gaze naturale.

În ce priveşte Danemarca, al doilea stat după producţie din UE, Danemarca reuşeşte să producă aproape 90%, importând diferenţa, dar consumă mai puţin de 60% şi exportă restul.

Pe locul 3 se clasează Croaţia, cu 70% producţie şi 30% importuri, la un consum de circa 80% şi restul export.

Alte state producătoare de gaze naturale sunt Regatul Unit, Olanda, Polonia, Austria şi Ungaria.

Marile dependente de importuri din UE sunt însă Germania şi Italia – care produc mai puţin de 10%, Franţa, Spania, Belgia, Cehia, Portugalia, Slovacia, Irlanda, Grecia, Bulgaria, Finlanda, Lituania, Letonia, Luxemburg, Suedia, Slovenia şi Estonia.