Raport BNR asupra Stabilităţii Financiare: „Sectorul bancar este destul de bine protejat de şocuri“. Ce spune testul de stres

Sectorul bancar românesc a continuat să fie bine protejat faţă de diversele evoluţii nefavorabile care s-au manifestat atât pe plan local, cât şi pe plan internaţional, arată Banca Naţională a României (BNR) în ultimul său Raport asupra Stabilităţii Financiare, dat astăzi publicităţii.

Potrivit BNR, nivelul şi calitatea fondurilor proprii s-au menţinut în parametri corespunzători:
** rata de solvabilitate s-a menţinut la un nivel adecvat (14,7% în iunie 2013), semnificativ peste valoarea minimă reglementată (8%)
** fondurile proprii sunt formate în proporţie semnificativă din elemente având calitate bună şi foarte bună (rata fondurilor proprii de nivel 1 fiind de 13,6% în iunie 2013)
** BNR a decis păstrarea filtrelor prudenţiale pentru calculul fondurilor proprii şi al indicatorilor de prudenţă bancară pe parcursul anului 2013 (astfel că, de facto, indicatorii de solvabilitate continuă să fie cu aproximativ 4 puncte procentuale mai mari comparativ cu nivelurile raportate), urmând a se renunţa gradual la aceste filtre în perioada implementării cerinţelor suplimentare de capital aferente Basel III (intervalul 2014-2017).

Sectorul rezistă şi la un şoc valutar de 20%

Rezultatele exerciţiului de testare la stres a solvabilităţii sectorului bancar, care acoperă perioada 2013 trimestrul III - 2015 trimestrul II, relevă pe ansamblu o bună capacitate a acestuia de a face faţă unor şocuri macroeconomice adverse semnificative, în condiţiile menţinerii unui nivel adecvat al indicatorului de solvabilitate.

Conform unui scenariu advers caracterizat de o depreciere de peste 20% a monedei naţionale, precum şi de o recesiune persistentă, în condiţiile unor rate de nerambursare comparabile cu cele din cursul anului 2009, scăderea indicatorului de solvabilitate la nivelul agregat al sectorului bancar ar fi de aproximativ 4 puncte procentuale, până la 10,8%, acesta rămânând deasupra limitelor prudenţiale urmărite de BNR.

În cazul unui număr restrâns de instituţii de credit de talie mică, proporţia mai scăzută a activelor purtătoare de dobândă în total active dublată de o strategie de acoperire a costurilor fixe prin aplicarea unor marje de dobândă situate peste media sectorului bancar, în condiţii dictate de o structură a portofoliului de credite mai riscantă decât cea la nivel de sector (raportul dintre activele ponderate la risc şi activele totale este semnificativ mai mare în cazul acestor bănci) precum şi de gestiunea mai dificilă a riscului de rată a dobânzii, ar putea impune un aport suplimentar de capital sau măsuri orientate către redimensionarea nivelului activelor ponderate la risc.

Acoperire confortabilă a neperformantelor

În al doilea rând, mai notează BNR, gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane IFRS şi filtre prudenţiale se menţine confortabil (89,5%, în august 2013), fiind printre cele mai ridicate niveluri comparativ cu ţările din regiune. O asemenea conduită prudentă se suprapune constrângerilor care afectează încă rezultatele financiare ale instituţiilor de credit.

Sectorul bancar românesc a înregistrat pierderi în anul 2012 (2,3 miliarde lei), ca urmare a creşterii substanţiale a volumului de provizioane aferente riscului de credit, pe fondul creşterii volumului creditelor neperformante, respectiv al reevaluării garanţiilor. Totuşi, băncile de talie mare au reuşit în general să rămână pe profit. Scăderea cheltuielilor cu provizioanele în raport cu perioada similară din anul 2012, precum şi diminuarea costurilor de finanţare, pe fondul îmbunătăţirii percepţiei asupra riscului suveran al României, au condus la trecerea pe profit a sectorului bancar românesc în primele opt luni din 2013 (1,5 miliarde lei).

Indicatorii de profitabilitate – ROA şi ROE – au revenit în plaja valorilor pozitive (0,6%, respectiv 5,9%); reluarea sustenabilă a creditării sectorului privat este însă condiţia esenţială pentru ca rezultatele financiare să se menţină pozitive pe termen mai îndelungat.

O propunere interesantă: cesiunea sau anularea de creanţe

Nivelul relativ ridicat al ratei de neperformanţă care influenţează nefavorabil profitabilitatea bancară se datorează şi menţinerii în portofoliu a unei ponderi semnificative a debitorilor restanţieri, inclusiv a acelora care au demonstrat că au o probabilitate foarte scăzută de a mai plăti. De exemplu, în cazul portofoliului populaţiei, circa 70 la sută din debitorii neperformanţi (care deţin fie credite imobiliare, fie credite de consum garantate cu ipoteci) se aflau în stare de nerambursare de mai mult de un an sau înregistraseră stări de nerambursare multiple (în iunie 2013).

Băncile au folosit pe scară relativ largă soluţii de restructurare/reeşalonare şi executare silită, dar eficienţa acestor tehnici de gestiune a creditelor neperformante a rămas până în prezent sub potenţial. Este posibil ca alte două soluţii folosite mai puţin de către bănci – cesiunea de creanţă şi anularea creanţelor – să aibă eficienţă mai bună în curăţarea bilanţurilor.

Cel mai important efect pozitiv în cazul folosirii mai ample a soluţiilor menţionate ar fi cel de îmbunătăţire a imaginii sectorului bancar românesc, prin diminuarea stocului de active cu calitate scăzută. De exemplu, scoaterea din bilanţ a expunerilor neperformante generate de sectorul companiilor (prin cesiune de creanţă sau operaţiuni de anulare a creanţelor) ar diminua rata de neperformanţă aferentă acestui sector de la 23,4% (valoarea din august 2013) la 7,5%.

Respectiva scădere s-ar datora reducerii volumului mare de credite neperformante generate de debitori care au probabilitate scăzută de a-şi mai onora serviciul datoriei (creditele care au restanţe mai mari de 365 de zile însumează 19,7 miliarde lei, respectiv 74 la sută din totalul creditelor neperformante, în august 2013).

- continuă -