Atenţie la statele emergente! Cărămizile din zid încep să cadă, una câte una

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La începutul anilor 2000, un bancher de la Goldman Sachs inventa un acronim care avea să facă istorie: BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China), cu referire la noile staruri economice din lumea emergentă. Slăbiciunile de ultimă oră ale acestui grup select riscă însă să lase BRIC doar cu istoria.

Deşi prima literă din acronim îi revine Braziliei, să aruncăm o privire spre Rusia pentru că lucrurile se deteriorează aici pe zi ce trece. Până acolo încât Alex Kantarovici, strategul şef al JP Morgan - cea mai mare bancă de investiţii din lume - pariază pe o prăbuşire rapidă a bursei de la Moscova cu 50%, potrivit Die Welt. Şi, ca şi cum nu ar fi destul, analiştii de la JP Morgan compară plauzibila cădere a acţiunilor ruseşti cu crahul din 2008 al Lehman Brothers, momentul declanşator al crizei globale.

Deja, de la începutul anului, investitorii au retras din ţara condusă de Vladimir Valdimirovici Putin peste 75 de miliarde de dolari, un nivel comparabil cu cel înregistrat în 2008. Atunci, bursa de la Moscova a scăzut cu 80%, făcând din Rusia una dintre cele mai afectate pieţe de capital din timpul crizei. Bursa nu şi-a mai revenit niciodată la parametrii anteriori, aşa cum s-a întâmplat în Statele Unite. Diferenţa e că ruşii nu au un Fed care să aloce programe generoase de Quantitive Easing (relaxare cantitativă).

Petrolul salvează aparenţele

Nici rubla nu se simte prea bine. Din ianuarie, moneda rusească s-a devalorizat cu 12,5%, ajungând la cel mai scăzut nivel în raport cu dolarul. Dacă în vârful crizei, un dolar valora 36,4 ruble, acum un dolar costă 37 de ruble.

Ca să-i dăm ţarului ce-i al ţarului, petrolul, principalul motor al exporturilor ruseşti, e mult mai scump acum decât în perioada 2008-2009: barilul costă azi aproximativ 100 de dolari, faţă de 40 de dolari, în anii de tristă amintire. Preţul petrolului e probabil unul din lucrurile care îl fac pe Putin nu doar să continue ofensiva (camuflată) din estul Ucrainei, ci şi să treacă la ameninţări explicite.

Nu vă gândiţi că investitorii din Germania sau Statele Unite reacţionează în vreun fel la toate aceste veşti proaste. Toţi indicii importanţi ai marilor pieţe rămân nemişcaţi: S&P 500 e la 2.000 de puncte, Dow Jones la 17.100 sau Dax la 9.500.

Când îşi bagă statul coada

În acest punct al analizei, am putea specula că riscăm să nu mai avem BRIC, ci BIC. Oare? Brazilia a intrat în recesiune pentru prima dată în ultimii cinci ani, potrivit datelor Institutului Brazilian de Geografie şi Statitsică (IBGE). Concret, economia braziliană a scăzut cu 0,6% în al doilea trimestru, după o contracţie de 0,2% în primul trimestru al anului.

La fel ca în Rusia, principala cauză a recesiunii este scăderea drastică a investiţiilor străine. Acestea au pierdut 5,3% din valoare în al doilea trimestru, drept o consecinţă a contractării Produsului Intern Brut. Mergând mai departe pe lanţul cauzalităţii, intervenţia statului în economie este originea răului. ”Amestecul excesiv al guvernului în economie a creat un climat de afaceri foarte prost”, spune Mauro Rochlin, un profesor de la Fundaţia Getulio Vargas (şcoală de afaceri şi institut de crecetare din Brazilia), citat de Bloomberg.  Păcatele guvernului sunt controlul preţurilor, intervenţiile valutare şi schimbările legislative din domeniul energiei şi alte industrii.

Totuşi, BOVESPA, principalul indice al bursei braziliene, a crescut semnificativ, chiar dacă ţara a intrat în recesiune. De notat că BOVESPA nu a atins nici pe departe nivelul maxim de aproape 73.000 de puncte, atins în a doua jumătate al lui 2010. Creşterea recentă se datorează aşteptărilor legate de alegerile din octombrie, când actualul preşedinte ar putea fi înlocuit de un politician care să elimine controlul statului în economie.

”I” de la inflaţie

După ”B” şi ”R”, o altă cărămidă din zid se pregăteşte să cadă:”I” de la India sau de la inflaţie, pentru că aceasta este marea problemă a ţării cu a doua cea mai mare populaţie a lumii. La sfârşitul lui august, Moody’s a anunţat reducerea rating-ului de ţară al Indiei la Baa3, cel mai scăzut dintre toate.

Inflaţia din sectorul alimentar este mult mai mare decât media gobală, potrivit Moody’s, ceea ce contribuie la nivelul general al inflaţiei (aproape 8%). Mâncarea are cea mai mare pondere din coşul mediu de consum al indienilor. Pe de o parte, tinerii cu salarii din ce în ce mai mari cresc continuu cererea de mâncare. Pe de alta, oferta internă este slabă, din cauza unui sistem de irigaţii deficitar, a folosirii ineficiente a îngrăşămintelor şi a scoaterii unor terenuri din circuitul agricol.

Din păcate, viitorul nu sună deloc bine pentru indieni din moment ce Banca Centrală se pare că adoptat ideea tipării nelimitate de bani şi alocarea acestora direct către gospodării. Hiperinflaţia din India ar putea ajunge la niveluri comparabile cu cele din Germania interbelică.  Documentele istorice ne spun că hiperinflaţia din Germania anilor ’20 a generat o anectodă care ilustrează perfect problemele epocii: un neamţ care ieşise la piaţă cu o roabă plină cu bani a fost jefuit. Hoţul însă a împrăşitat banii şi a fugit cu roaba.

Decuplarea de la realitate

Cât despre vedeta absolută a (fostului) grup select BRIC, China, eticheta momentului ar putea fi schizofrenie. Bursa de la Shanghai se încăpăţânează să crească deşi preţul oţelului, un barametru pentru piaţa imobiliară se comportă exact pe dos. Shanghai Composite Index s-a apreciat cu 12% faţă de minimul din martie, în vreme ce cotaţiile futures pentru oţel au scăzut cu 10% în acelaşi interval. Această decuplare a pieţei de capital de realitate ne spune că, de fapt, investitorii pariază pe o ”supravieţuire” a economiei chineze în colaps imobiliar.

Premierul Li Keqiang speră să menţină obiectivul de creştere pentru acest an (7,5%) prin creşterea exporturilor de mărfuri. Un pachet de simulare a agliculturii, căilor ferate şi a micilor întrepreinderi sunt măsuri menite să-i transforme speranţa în realitate.

China zilelor noastre nu este pregătită, sunt de părere mai mulţi analişti, să suporte un nou şoc. Iar o prăbuşire imobiliară, generată de o ofertă de locuinţe în exces, ne trimite cu gândul la America anilor 2006-2007. Creditele neperformante, corelate cu slăbiciunile pieţei imobiliare, sunt o altă fisură în Marele Zid Chinezesc. Deşi statisticile oficiale plasează neperformantele la un nivel apropiat de zero, în realitate, acestea reprezintă 17% din PIB.

Când creditele ”rele” vor ajunge la 20% (vezi precedentul Japoniei), Marele Zid s-ar putea transforma în nisip. Şi o dată cu această profeţie, propun şi o modificare de acronim: SAND în loc de BRIC.   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite