Răspunsul Comisiei Europene a fost tranşant: respectaţi regulile concurenţiale sau veţi putea avea de suportat consecinţe negative asupra investiţiilor din România.

Cum am ajuns pe poziţii antagonice cu Uniunea Europeană

La începutul acestui an, în Comisia pentru Industrii condusă de deputatul PSD Iulian Iancu, a început o dezbatere pe marginea oportunităţii adoptării OUG 64/2016, o normă legislativă care liberaliza preţul pe piaţa consumatorilor casnici de gaze naturale. Curios este că printre cei care au depus obiecţii la conţinutul legii au fost şi cei de la WIEE, o subsidiară a Gazprom, dar acesta este un amănunt.

Cu toată opoziţia din Comisia de Industrii, OUG 64/2016 a intrat în vigoare la 1 aprilie 2017, eliminând barierele fizice şi comerciale pentru a respecta normele concurenţiale europene şi dereglementând preţul produsului în sine. ANRE va controla, însă, preţul final al facturii de gaze dar până în 2022, atunci când statul român va trebui să regândească mecanismul de fixare a preţului.

În luna mai, adică la o lună după ce OUG 64/2016 intrase în vigoare, Iulian Iancu trimitea în plenul Camerei Deputaţilor o serie de modificări la această Ordonanţă, cea mai importantă fiind eliminarea Bursei Române de Mărfuri (BRM) din procesul de tranzacţionare pe Bursă a gazelor naturale. Exclusivitatea avea să-i revină OPCOM-ului, o piaţă centralizată deţinută de Transelectrica.

Problema acestui tip de platformă este că împiedică încheierea de contracte bilaterale pe termen lung înainte de a se efectua investiţia de dezvoltare, în scopul obţinerii de noi finanţări. La momentul începerii producţiei, companiile producătoare sunt obligate totodată să înceapă şi furnizarea iar tipul acesta de înţelegeri nu pot fi tranzacţionate pe astfel de platforme centralizate.

Comisia Europeană a reacţionat în acel moment. Propunerea semăna, practic, cu o naţionalizare mascată. Pentru că riscam inclusiv un infringement din partea Comisiei Europene, plenul Parlamentului a retrimis amendamentele înapoi la Comisia lui Iancu.

La începutul lunii octombrie, deputaţii au votat alte amendamente, hotărând ca pe OPCOM să se deruleze 70% din totalul tranzacţiilor de gaze, urmând ca acest procent să crească anual, până în 2020, cu 10%. Mai mult, în noul proiect al Legii Redevenţelor depus de curând în dezbatere publică, Guvernul României a precizat că preţul de referinţă pe piaţa angro a gazelor naturale să fie comunicat de OPCOM. E un lucru bun că se vrea a se stabili o referinţă de preţ regională care să apară în contracte, numai că pe OPCOM, până acum, nu s-au prea tranzacţionat volume de gaze. Atunci, care va fi preţul de referinţă? Zero?

Răspunsul Comisiei Europene la amendamentele depuse de Comisia pentru Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor

Ziarul „Adevărul“ a adresat o serie de întrebări Comisiei Europeane în scopul de a afla dacă Bruxelles-ul consideră sau nu dacă amendamentele adoptate de deputaţii din Comisia de Industrie şi Servicii încalcă normele concurenţiale din Uniune.

România este un producător cheie de gaze naturale, cu potential de a deveni un jucător puternic pe piaţa Uniunii Europene şi în regiune. Precondiţiile pentru a atinge potenţialul maxim sunt, pe de-o parte, îmbunătăţirea infrastructurii şi, pe de altă parte, modernizarea structurii de piaţă, prin aplicarea unui cadru legal conform cu legislaţia UE.

OUG64 a însemnat un pas important în această direcţie şi a introdus reforme cruciale pentru funcţionarea pieţei de gaze naturale a României, eliminând barierele ce tin de exportul gazului natural. Legislaţia conţine măsuri esenţiale pentru îmbunătăţirea transparenţei şi astfel a  competiţiei, elemente care pot ajuta România să devină o sursă de creştere economică şi de securitate energetică.

O parte dintre amendamentele discutate în Camera Deputaţilor subminează eficienţa OUG 64, reducând libertatea comercială şi schimbul trans-naţional, având posibile consecinţe negative asupra investiţiilor din România. Comisia este pregătită să lucreze împreună cu autorităţile româneşti în timpul procesului parlamentar de adoptare a legii pentru a ajuta ca aceasta să se încadreze normelor UE. Comisia încurajează cu fermitate adoptarea rapidă a cadrului legal adecvat, care va pune România pe calea exploatării depline a potenţialului său semnificativ în sectorul gazelor naturale.

Rolul BRUA în Europa de Est

Concomitent cu liberalizarea pieţei gazelor şi respectării legilor concurenţiale din Uniune, Bruxelles a oferit o finanţare de 170 de milioane de euro pentru construcţia gazoductului BRUA, cea mai mare lucrare de infrastructură din ultimii 30 de ani de pe teritoriul ţării noastre. Prevăzut cu un flux bidirecţional, BRUA va avea o capacitate iniţială de transport de 1.75 de miliarde de metri cubi, urmând să crească la 4.4 miliarde. Întregul proiect are termen de finalizare anul 2023 iar pentru secţiunea românească, lungă de 280 de kilometri, lucrările ar trebui să înceapă în primăvara anului viitor şi să fie finalizate în 2019. Cum noi nu am fost în stare să terminăm în 6 ani 6 kilometri de autostradă care să lege Bucureştiul de autostrada Bucureşti-Ploieşti este clar că noi nu am fi în stare 100 de ani de-acum încolo nici măcar să tragem o ţeavă de gaz de apartament, darămite ditamai gazoductul.  

Practic, BRUA conectează energetic Bulgaria, România, Ungaria şi Austria şi leagă aceste patru ţări printr-un interconector ce se va construi între Bulgaria şi Grecia cu gazoductul TAP. Prin el vor fi transportate gaze naturale dinspre Azerbaijan şi din terminalele de gaze lichefiate din porturile greceşti unde se primesc transporturile, pe mare, dinspre SUA. Această cantitate de gaze naturale poate fi dirijată spre consumul intern, pentru alimentarea altor state din centrul Europei şi chiar pentru asigurarea furnizării consumului de gaze naturale din Ucraina şi Moldova.

Investiţia din Marea Neagră pusă în pericol

În anul 2018, Exxon va decide dacă va investi sau nu pentru a exploata gazul natural din Marea Neagră. Până acum, americanii au mizat în operaţiuni de explorare şi prospectare pe aproximativ 1.5 miliarde de euro. Pe lângă Exxon, mai au concesiuni LukOil, Romgaz şi OMV Petrom.

Dacă Exxon va investi în gazul românesc, atunci va deschide calea şi celorlalţi concesionari iar BRUA se va conecta cu un alt gazoduct care va transporta gazele extrase de americani, de Romgaz şi Petrom din Marea Neagră.

Infrastructura de gaze din România, creeată în timpul Cortinei de Fier, a avut în vedere asigurarea autoconsumului industrial şi casnic. Presiunea gazului transportat în reţelele noastre interne este mult prea mică pentru a fi preluată pe alte magistrale şi exportată. Costul unei asemenea investiţii ar fi uriaş şi se pare că statul român nu are în plan aşa ceva. Dovadă stă faptul că atât Romgaz cât şi Transgaz au vărsat anul acesta la bugetul de stat sute de milioane de euro!

Câştigul României din afacerea BRUA nu este unul imaginar. Ţara noastră poate câştiga de pe urma redevenţelor, a taxelor de tranzit, din impozitul de 60% din veniturile suplimentare obţinute de aceste companii ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale şi din impozitul pe profitul acestor multinaţionale. S-a mai vorbit inclusiv despre aplicarea unui impozit pe producţie în schimbul eliminării altor taxe.

Dar investiţiile din Marea Neagră şi viitorul rol al României în această regiune depinde, însă, de noua optică a Guvernului şi a Ministerului de Finanţe cu privire la legea redevenţelor, de votul din Parlament pentru acele amendamente la OUG 64/2016 şi daca România se va conforma legislaţiei europene în materie de concurenţă pentru a nu determina Comisia Europeană să blocheze finanţarea gazoductului BRUA.