Este evident faptul ca Bucuresti este centrul economic al tarii, dominand celelalte orase din orice punct de vedere: pondere in PIB-ul tarii, numar de companii mari sau internationale, masa critica de consumatori, marimea si calitatea fortei de munca, prezenta institutiilor de stat, etc. Toti acesti factori ajuta o afacere noua sa creasca mai mult si mai repede in Capitala decat intr-un oras mai mic.
 
In ultimii 10 ani, in afara de Bucuresti, cateva orase s-au afirmat ca centre economice importante ale tarii, avand in spate un sistem universitar puternic, fiind situate in regiuni care s-au dezvoltat rapid, atragand investitii externe, sau avand pozitii geografice privilegiate. As pune pe aceasta lista Cluj Napoca, Timisoara si Constanta. Chiar daca au o magnitudine mai mica decat Bucuresti, acestea au un potential economic vizibil mai mare decat restul oraselor din tara. De-a lungul acestui text, voi numi aceste orase Top 4.
 
Majoritatea povestilor de afaceri se concentreaza pe orasele din Top 4, insa sunt putine care se concentreaza pe afaceri la scara nationala sau internationala pornite din orase mai mici. In acest articol voi face o scurta comparatie intre crearea unei noi companii (startup) in orasele din top 4 si orasele mai mici, avand la baza experienta mea antreprenoriala din Targu Mures, aflat in jur de locul 15 in tara dupa populatie si marimea economiei, precum si experienta indirecta a prietenilor care au pornit startupuri in Cluj si Bucuresti.
 
Acest articol se refera in special la startupuri din tehnologie sau internet, dar unele aspecte pot fi aplicate si in alte domenii. De asemenea, ma refer la companii care au o orientare globala, sau cel putin nationala, deci nu poate fi aplicat afacerilor locale (florarie, restaurant, supermarket, sau altele).
 
Voi structura acest subiect in trei parti. In acest articol voi scrie despre vanzari, iar in urmatoarele doua voi scrie despre obtinerea de finantare (fundraising) si recrutare.
 
In cazul vanzarilor, trebuie facute cateva distinctii. In primul rand, sunt startupuri B2B (care se adreseaza altor companii) si B2C (care se adreseaza consumatorilor). In al doilea rand, acestea se pot adresa pietei romanesti, sau pietei internationale. Singura categorie de startupuri care ar avea un beneficiu major in urma prezentei in Bucuresti, sau in alte orase din Top 4, ar fi cele de B2B adresate pietei romanesti. Motivul este simplu: o buna parte din activitatea economica a tarii e concentrata in Bucuresti si alte cateva centre, ceea ce inseamna ca majoritatea companiilor mari au sediul in aceste orase, iar pentru a incheia contracte importante vor fi necesare vizite repetate la sediile lor. Desigur, exista companii mari si in alte orase (cum ar fi E.On in Targu Mures sau Romgaz in Medias), dar nu destule pentru a face prezenta intr-un oras mic meritata.
 
Pentru toate celelalte 3 categorii de afaceri (B2C, B2B extern), prezenta in Top 4 nu aduce avantaje deosebite. Desigur, in cazul B2C ma refer la startupuri online care nu au nevoie de o prezenta fizica in apropierea clientilor. Acestea pot fi conduse de oriunde din tara, deoarece serverele se afla intr-o locatie sigura intr-un datacenter. In general, si startupurile B2C au nevoie de parteneriate strategice pentru a se dezvolta, insa acestea au o frecventa mai rara, ceea ce permite fondatorilor sa calatoreasca pentru intalniri.
 
Deoarece ambele startupuri pe care le-am fondat urmeaza modelul B2B adresat pietei externe, voi detalia aceasta situatie. Din experienta mea, e foarte dificil pentru un startup necunoscut sa incheie contracte cu companii mari, fara intalniri in persoana cu reprezentantii acestora, ceea ce inseamna calatorii dese in strainatate. Daca in trecut, acestea erau costisitoare si complicate, o data cu intrarea in UE si introducerea zborurilor low-cost, lucrurile s-au simplificat: se poate calatori in Europa doar cu buletinul, nu e necesara viza, si sunt zboruri directe si din orase mai mici. De exemplu, din Targu Mures sunt zboruri catre Londra, Paris, Frankfurt, Madrid, Milano, ceea ce reprezinta un avantaj enorm de cost, dar mai ales de timp. In cazul meu, avand acces facil la aeroport, calatoresc mai des in afara tarii decat in Bucuresti sau Cluj. Totusi, trebuie sa mentionez ca in afara Top 4, doar Targu Mures, Bacau, si poate Sibiu, au aeroporturi cu legaturi bune. Chiar si in acest caz, sunt foarte multe orase care au un astfel de aeroport pe o raza de 150 km.
 
In concluzie, din perspectiva vanzarilor, un startup national sau global poate fi pornit si dintr-un oras mai mic in majoritatea cazurilor, singura exceptie fiind situatia in care faceti vanzari catre companii mari (sau filiale locale ale multinationalelor) - in acest caz prezenta in Bucuresti este importanta. Dar, excluzand Bucurestiul, cred ca este la fel de usor (sau la fel de greu) de a gasi clienti pentru o companie din Targu Mures, cum e pentru una din Cluj. De altfel, sunt multe companii de software din Targu Mures care au clienti in afara tarii, mai ales raportate la populatie si la numarul de absolventi de IT din oras.
 
In postarile urmatoare, ma voi concentra pe alte 2 aspecte importante ale unui startup de tehnologie, finantarea si recutarea, si voi arata ca nici in aceste cazuri orasele mici nu au un handicap major fata de Bucuresti, Cluj, Timisoara sau Constanta.