Argeşenii şi începutul ocupaţiei roşii - Cum a început sovietizarea în ţară
0Anul 1944 a fost marcat de un reflux al diviziilor româno – germane sub presiunea maselor de tancuri sovietice. Schimbarea de alianţe de la 23 august 1944 a adus practic o ocupaţie sovietică, reglementată prin Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie.
Cum forţele de ordine ale statului român nu aveau voie să folosească armamentul împotriva militarilor sovietici, soldăţimea brutală a putut să-şi dea drum liber instinctelor abominabile, conducerea de la Kremlin fiind mulţumită să răspândească teroarea şi sărăcia ca o primă etapă în frângerea voinţei popoarelor ajunse sub controlul Armatei Roşii. Aceeaşi metodă a fost folosită în teritoriile ocupate din Germania, interesant fiind faptul că militarii sovietici erau interesaţi de obiectele scumpe, adică doctrina comunistă ceda în faţa poftelor tradiţionale pentru îmbogăţire.
Oraşul Piteşti abia îşi revenea de pe urma bombardamentelor produse de aviaţia americană în zilele de 6 mai, 6 iunie şi 4 iulie 1944. Străzile erau pline de craterele produse de bombe şi pentru reparaţii era folosită munca deţinuţilor din penitenciarul oraşului. Numai plata pe luna iulie 1944 se ridica la 140.800 lei1. Lucrările de pavare au continuat şi-n lunile următoare, de exemplu pe Bulevardul Eroilor şi pe Strada Smeurei2. Imaginea clădirilor era tristă, geamurile şi acoperişurile fiind spulberate de suflul exploziilor. Comenzile de geamuri şi ţigle curgeau către firmele producătoare3. Trecerea de partea Naţiunilor Unite îndepărta spectrul bombardamentelor şi viaţa părea să reintre în normal. Orice minune ţine puţin pe meleagurile româneşti.
Normalitatea a durat doar până la începutul lunii septembrie. Autorităţile locale au primit ordin să întâmpine cu pâine şi sare forţele sovietice aliate, dar comportamentul acestora în drumul spre Berlin era deosebit de brutal. Tancurile şi alte maşini grele au distrus străzile oraşului proaspăt reparate. Au apărut făgaşe mari, făcând circulaţia imposibilă4. Pentru limitarea pagubelor din domeniul infrastructurii, au fost montate rapid indicatoare în limba rusă şi au fost instituite patrule pe principalele străzi de afluire (Tache Ionescu, Eremia Grigorescu). Posturi fixe având interpreţi de limbă rusă au fost stabilite la toate barierele oraşului5.
Primarul Ion Steriopol, din proprie iniţiativă sau la indicaţiile autorităţilor centrale, a luat toate măsurile necesare pentru a nu provoca tensiuni inutile cu trupele sovietice. Un ordin din 9 septembrie 1944 al Prefecturii Argeş menţiona că toate cărţile cu caracter naţional-socialist şi fascist să fie eliminate din librării. Intrau sub incidenţa ordinului şi operele traduse din limbi străine6. Operaţiunea de epurare a cărţilor s-a intensificat în lunile următoare şi după instaurarea guvernului Petru Groza (6 martie 1945). Astfel, un nou ordin al Prefecturii din 19 mai 1945 prevedea eliminarea a 35 de titluri din librării şi instituţii până la 1 iunie. Dispăreau volumele aparţinând lui Adolf Hitler, Mussolini, Ion Antonescu şi Mihai Antonescu. Nu erau uitate cele care aminteau de Basarabia sau analizau regimul sovietic (Gherman Pântea, Unirea Basarabiei, Odessa, 1943 etc)7. Erau interzise şi toate hărţile şi atlasele României Mari din acelaşi motiv al frontierelor8. Munca de ştergere şi răfuire cu trecutul începea cu furie. Trebuia să se formeze omul nou, rupt de trecutul naţional şi dedicat numai ideii de revoluţie mondială.
Se încarcă comentariile...
