A apărut un text apocrif inedit în română: „Apocalipsa lui Pavel“, ediţie îngrijită de Cristian Bădiliţă şi ilustrată de Marian Zidaru

Cel mai recent titlu apărut în colecţia „Marile Texte ale Creştinismului“ a editurii Vremea este „Apocalipsa lui Pavel. Visio Sancti Pavli Apostoli“, ediţie îngrijită de Cristian Bădiliţă, ilustraţii de Marian Zidaru, traducere de Smaranda Mărculescu Bădiliţă şi Cristian Bădiliţă, ediţie bilingvă română-latină.

Volumul, editat într-un format mai neobişnuit de 14,5 x 20,5 cm, conţine 112 pagini de text + 32 pagini de ilustraţii semnate de Marian Zidaru.

„Apocalipsa lui Pavel s-a bucurat de o extraordinară răspândire şi popularitate în Occidentul medieval până în secolul al VII-lea (chiar şi mai târziu), elemente din viziunea (visio) Apostolului fiind apoi preluate de folclorul religios. Să amintim doar, spre a-i fixa dintru început importanţa, că textul a inspirat Comedia divină a lui Dante şi, probabil – împreună cu Apocalipsa lui Ioan şi alte surse biblice şi patristice – multe din scenele Judecăţii de apoi de pe zidurile mânăstirilor din Nordul Moldovei. Originalitatea lui constă în descrierea amă­nunţită a pedepselor aplicate sufletelor păcă­toase în iad, imediat după ieşirea lor din trupuri.  […]

Există foarte multe versiuni şi reelaborări ale Apocalipsei lui Pavel, publicate în diferite limbi: armeană, coptă, greacă, siriacă, latină (50 de manuscrise), arabă, italiana veche, franceză, provensală, engleză, daneză, română, bulgară, sârbă, rusă etc.  […]

În 1879, Bogdan Petriceicu Hasdeu publica, în Cuvente den bătrâni, o serie de „cărţi poporane ale românilor", printre care se numără şi Apocalipsul apostolului Pavel. De fapt, un fragment din versiunea scurtă (Hasdeu presupune şi existenţa unei traduceri româneşti a versiunii lungi), inclusă în volumul popei Grigorie din Măhaci (pp. 21-30). Din codicele respectiv lipseşte o pagină din textul apocalipsei, pe care Hasdeu o reconstituie (p. 305) plecând de la versiunea slavă. Traducerea românească va fi fost făcută în prima jumătate a secolului al XVI-lea  […]

Traducerea românească a Apocalipsului… conţine, în fapt, doar primul episod din versiunea latinească lungă, cel al judecăţii sufletelor după ieşirea din trup, plus o vizită-fulger prin rai şi iad.“ - Cristian Bădiliţă

„Apocalipsa lui Pavel se legitimează în faţa cititorilor şi ascultătorilor prin următorul fragment din Epistola a doua către corinteni: „Cunosc un om în Cristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în felul acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus (arreta rhemata), pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2Cor. 12, 2-5).“ - Cristian Bădiliţă

„Penultimul episod al Apocalipsei lui Pavel, acordarea unui răgaz (refrigerium) tuturor sufletelor condamnate la chinurile iadului, mi se pare (şi aici mă înscriu într-o tradiţie hermeneutică bine reprezentată) punctul de maximă tensiune şi importanţă teologică. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea şi al doilea cer (despre care aflăm doar „cât se cuvine”), după ce traversează în lung şi-n lat Cetatea lui Cristos, întâlnindu-se cu o mulţime de celebrităţi veterotestamentare, Pavel ajunge în ţinutul patimilor, situat în „întunericul din afara lumii”, către apus. Patimile care i se înfăţişează şi la care sunt supuse mai multe categorii de păcătoşi (exegeţii rafinaţi au numărat vreo treisprezece) îl fac să exclame la un moment dat: «Ar fi fost mai bine să nu ne fi născut, noi, toţi cei care am păcătuit.»“ - Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliţă este istoric al creştinismului timpuriu, doctor al Universităţii Paris IV – Sorbona, autor a numeroase studii despre tradiţia creştină a primelor veacuri, coordonator al traducerii Septuagintei, traducător al Noului Testament.

Marian Zidaru, unul dintre cei mai importanţi artişti români contemporani, este sculptor, desenator, pictor.

„Munca lui Marian Zidaru încearcă să edifice punţi, să stabilească legături între teritoriul religios şi cel artistic, altădată unite. Ne aflăm în plină utopie, dar o utopie asumată, care imprimă forţă elaboratelor lui construcţii.” Ioana Vlasiu

Smaranda Marculescu Bădiliţă - Cercetător la Institutul Sources chrétiennes, Lyon. A predat limba şi literatură latină la Universitatea din Rouen. Doctor al Universităţii Paris IV-Sorbona cu o teză despre inspiraţie şi profeţie la Philon din Alexandria. Lucrări şi articole despre Philon din Alexandria, Plutarh, literatura iudeo-elenistică.