Spaţialitatea, redefinită de un sculptor

Până la 12 octombrie , Muzeul Guggenheim din Bilbao găzduieşte o expoziţie monografică de proporţii a sculptorului indian Anish Kapoor. Prezentarea aduce pen-tru prima dată publicului spaniol o trecere în revistă a lucrărilor de dimensiuni mari ale lui Kapoor, artist ale cărui opere se află în prezent în principalele noduri culturale ale lumii.

Sculptorul Anish Kapoor îşi începea surprinzătoarea ascensiune în peisajul artistic contemporan în 1990, când reprezenta Marea Britanie la Bienala de la Veneţia şi câştiga distincţia Premio Duemila. Un an mai târziu, prestigioasa galerie Tate îi acorda Premiul Turner.

Originar din Bombay (Mumbay), artistul indian trăieşte în ţara adoptivă, Anglia, unde a urmat studii de artă şi a debutat în mediul artistic. După expoziţii personale la Tate, au urmat altele la Kunsthalle Basel şi Haus der Kunst în München, la Reina Sofia din Madrid, la Institute of Contemporary Art din Boston şi, de fapt, în majoritatea locaţiilor de expunere de prestigiu internaţional.

Noi dimensiuni ale măreţiei

În 1995, teatrul Nottingham Playhouse din Marea Britanie comanda o operă de artă sculptorului indian Kapoor, lucrare ce avea să fie plasată în curtea instituţiei şi avea să reflecte creativ experienţa artistică livrată de teatru.

Au fost necesari şase ani şi un buget de 900.000 de lire sterline pentru ca sculptorul să finiseze opera. Rezultatul s-a intitulat „Oglinda cerului" (Sky Mirror). Măreaţa sculptură a fost dezvelită la 27 aprilie 2001. Era un disc de şase metri lăţime, confecţionat din oţel inoxidabil lustruit, ce cântărea zece tone şi era direcţionat către cer. Cea mai costisitoare lucrare de artă publică, la vremea respectivă, avea să reflecte schimbările perpetue ale mediului, odată cu succedarea zilelor şi a anotimpurilor.

O nouă „Oglindă a cerului" a fost dezvelită şi în curtea Centrului Rockefeller din New York, în toamna anului 2006. De data aceasta, lucrarea era şi mai ambiţioasă. Avea un diametru de 10 metri, cântărea 23 de tone şi se ridica până la etajul trei al clădirii. Partea convexă era îndreptată către Fifth Avenue, iar cea concavă înspre clădirea zgârie-nori. Lucrarea reuşea astfel să „aducă cerul pe pământ", după cum afirma artistul însuşi.

„Oglinda cerului" nu este singura lucrare monumentală a artistului. „Poarta norilor", o sculptură gigantică în formă de bob de fasole, ce cântăreşte 100 de tone şi are 20 de metri lungime, poate fi contemplată în curtea parcului public Millenium Park din Chicago. Impresionanta sculptură reflectă curbat cerul, fiind confecţionată tot din oţel inoxidabil şlefuit. Partea de interior este o încăpere concavă în care reflexiile se multiplică şi se deformează.

Moduri de a incita observatorul

Expoziţia de la Guggenheim Bilbao include sculpturi şi instalaţii de dimensiuni mari create de artist în ultimii 30 de ani. Lucrările încorporează texturi bogate şi o coloratură intensă, fiind realizate din materiale industriale cum ar fi ciment, aliaje de oţel, aluminiu, ceară, răşini şi pigmenţi creaţi în scopul de a inspira şi trezi observatorului senzaţii vizuale intense.

Un exemplu elocvent este lucrarea „Shooting in a corner" (Împuşcând în colţ), probabil cea mai dramatică din toată expoziţia - o instalaţie compusă dintr-un tun ce împuşcă ceară de o culoare roşu intens într-un colţ al muzeului, la un interval de 20 de minute.

Kapoor mărturiseşte nonşalant că lucrarea nu a fost menită să sugereze ideea de împuşcătură violentă, artistul fiind interesat doar de intenţia de a ocupa cumva o cameră de la un capăt la altul. A poziţionat astfel tunul în mijlocul încăperii, ceara roşie fiind proiectată într-un colţ al acesteia. Lucrarea dă o idee despre impactul puternic inevitabil pe care o lucrare de-a lui Anish Kapoor, de dimensiuni monumentale sau doar mari, îl poate avea asupra observatorului.