Alina Pietrăreanu, studenta care a călătorit două luni prin ţară fără niciun ban: „În general, e un nivel crescut de civilizaţie şi la noi”

În vara lui 2017, Alina Pietrătreanu, studentă în anul III, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, se urca în tren şi pleca să cutreiere ţara şi, poate, să renunţe la frici, după cum a explicat chiar ea. La Adevărul Live, Alina a povestit despre experienţele trăite în aceste două luni, despre oamenii care au primit-o în casele lor, dar şi despre dificultăţile pe care le-a întâmpinat.

Urmăreşte emisiunea în format Adevărul Live

Alina Pietrăreanu (20 de ani) a plecat vara trecută de acasă fără niciun ban şi s-a urcat în primul tren din gară. S-a oprit în oraşe, în sate, a ajuns în vile şi în mânăstiri. Când a venit vorba de mâncare şi un loc în care să doarmă, s-a bazat pe bunăvoinţa oamenilor, ajungând astfel să cunoască oameni extraordinari.

S-a întors „cu o mică viaţă trăită în două luni şi cu o carte numită << Jurnalul soarelui>>” pe care o va lansa în această primăvară. Până atunci, a povestit la Adevărul Live despre cum i-a fost călătoria din vară. 

Hotărârea de a pleca în această călătorie i-a venit într-o zi când venea de la facultate şi era stresată pentru că mai avea încă foarte multe lucruri de făcut. 

„Eram atât de stresată de tot ceea ce făceam, eram...ca toată lumea, prinsă în toată maşinaţiunea asta. Mi-era frică să fac foarte multe lucruri şi m-am gândit, cum ar fi să nu-mi mai fie frică să fac lucruri, să încep să trăiesc şi să fac ce-mi place?!”, a spus Alina Pietrăreanu.

Pentru că oricum poate călători gratis, dat fiind că e studentă, s-a decis să plece vara. Mai întâi, a început să îi dea semnale mamei sale, că ar vrea să facă o astfel de călătorie, în care nu ar vorbi deloc. După ce a luat vacanţă, a plecat până la mare, însă n-a reuşit să stea acolo. S-a întors în Bucureşti şi, pe 3 iulie, lua primul tren care pleca din Gara de Nord. 

„M-am dus să văd ce se întâmplă când nu mai vreau să controlez eu totul”, a explicat Alina. 

Primul tren pleca în Braşov. Alina avea să călătorească acolo, apoi prin Transilvania, au urmat Timişoara şi Arad, iar, în cele din urmă, a plecat spre Moldova. 

Unul dintre cele mai dificile lucruri a fost că nu putea să vorbească cu nimeni de acasă. Aceasta fusese una dintre regulile pe care şi le impusese de la bun început, să nu ţină legătura cu nimeni. Ca să poată să scrie. „Am vrut să scriu tot ce mi se întâmplă, ca şi cum i-aş fi povestit unui prieten. Şi dacă aş fi sunat-o pe mama să îi explic tot ce se întâmplă, n-aş mai fi scris la fel”.

„Voiam să mă uit foarte bine în jurul meu, să nu ascult muzică, să nu citesc, să văd locurile prin care ajung şi să mă bucur de clipa prezentă”, a mai spus studenta. 

Primul şoc l-a avut în Braşov. A întrebat lumea de centru, se gândea că acolo va găsi mai mulţi oameni adunaţi. Ghinionul ei a fost că ploua torenţial. „Îmi imaginam că va fi cald şi frumos. M-am ascuns într-un restaurant”.

A început să întrebe pur şi simplu dacă au vreun pat liber acasă. Mulţi au întrebat-o dacă face couchsurfing. A refuzat-o mult lume, însă, la un moment dat, a explicat ea, „se întâmpla să fie omul care voia”. Acum, încă ţine legătura cu aproape toţi cei la care a rămas peste noapte. 

„Ajungeam într-un oraş, găseam omul care mă ţinea şi apoi se întâmpla să fie tot de darnic cu mine. Am mâncat atât de bine, cum nu cred că m-am dus în niciun concediu cu bani”, a mai povestit Alina. 

I s-au întâmplat şi episoade care au speriat-o, cum ar fi când a cunoscut un bărbat care s-a îmbătat şi care, din senin, a avut un acces de gelozie, după cum a povestit Alina. „Puteam să plec, da mi-am dat seama că e doar alcoolul din el. Până la urmă am rămas două-trei zile la el”.

A dormit şi în mânăstiri, precum cea de la Sighişoara sau Petroşniţa. La cea din urmă, l-a cunoscut pe părintele Onufrie. Au stat de vorbă peste şase ore, până când maica stareţă i-a trimis la culcare. A doua zi, au continuat să vorbească până când Alina a trebuit să plece la tren. Cei doi păstrează şi astăzi legătura, pe Facebook. 

Alina a mai explicat că românii au fost primitori peste tot. După două-trei ore de umblat, găsea mereu românul care să o primească şi să îi ofere toate cele necesare. 

„Când am ajuns prin Vatra Dornei, am auzit părerea că le-aş putea fura din casă mai mult decât am auzit-o prin Ardeal. În general, e un nivel crescut de civilizaţie şi la noi”, a mai explicat studenta. 

În rest, oamenii nu se gândeau că le-ar aduce probleme, fiind judecată „maxim că s-ar putea prostitua”, dar în general, a dat peste oameni deschişi, prietenoşi, curaţi, chiar timizi.  

Alina Pietrăreanu este studentă la UNATC, la specializarea artele spectacolului-actorie, la clasa lui Paul Chiribuţă.