Tudor Cătineanu

Profesor universitar

La început sau la începuturi, omul se întâlneşte cu diversitatea, care este una străină şi haotică. Eminescu însuşi se întreabă ce a fost la început, „La-nceput pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă”. Probabil că de aceea, în mitologiile popoarelor, la început a fost Haosul, pe care Zeii, apoi oamenii, îl ordonează treptat, trecându-se astfel de la Haos la Cosmos. În acest proces, care a durat milenii, omul se trezeşte.

Putem pleca de la expresiile „punct de vedere” sau „perspectivă de abordare”, care sunt prezente în vorbirea cotidiană. Ele sunt esenţiale în Retorică, întrucât sunt echivalente cu „opinia” şi oricare om are o opinie despre ceva sau altceva. O perspectivă poate fi mai îngustă sau mai largă, iar cea mai cuprinzătoare se numeşte „viziune”.

Ajunsă în New York, în vederea unei virtuale expoziţii, statuia „Pasărea Măiastră” a fost confundată de către vameşi cu un instrument util, având o destinaţie necunoscută. În propria sa ţară, în perioada luptei dintre cele două teze („arta pentru artă” şi „arta cu tendinţă”) – ca expresie estetică a faimoasei „lupte de clasă” –, sculpturile lui Constantin Brâncuşi erau considerate decadente şi chiar dăunătoare.

Primul izvor – izvorul originar - al ideii separaţiei dintre activităţile DNA şi SRI este unul subteran şi secret, dacă nu cumva este vorba de mai multe izvoare. Aşa-numitul „binom” DNA-SRI funcţiona deja chiar foarte bine, efectele lui fiind evidente, în primul rând pentru infractori. Cineva, cumva, de undeva, a venit cu ideea spargerii „binomului”.

La nivelul cel mai înalt stă Parlamentul, care elaborează şi/sau modifică Legile. Am văzut că, în această activitate raţională, pot să apară trei riscuri: 1. Sunt elaborate Legi noi, pentru a umple „golurile legislative“, dar chiar şi acestea pot fi speculate de către infractori; 2. Apar Legi noi, numite „cu dedicaţie“, care protejează doar anumite interese, care nu sunt generale, adică „naţionale“, cum le zicea Gabriel Oprea.