„Măsurişul“ oilor, un obicei pastoral transformat în spectacol. Ce superstiţii stau în spatele tradiţiei şi de ce femeile nu aveau voie să se apropie de stână

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Măsurişul oilor, o practică pastorală specifică primăverii, în care proprietarii de oi măsurau laptele dat de animalele pe care le aveau în turmă, şi-a pierdut, treptat, latura pragmatică, rămânând doar sărbătoarea ce încheia, în mod obligatoriu, ziua cu pricina. Obiceiul avea în spate şi o serie întreagă de superstiţii de care depindea belşugul anului pastoral ce urma.

Pe Măgura Priei din Sălaj are loc la sfârşitul acestei săptămâni un vechi obicei pastoral, păstrat în zilele noastre doar la nivel de ”spectacol”. Este vorba despre măsurişul oilor, un moment folosit pe vremuri de ciobani pentru a împărţi cota de lapte ce revenea fiecărui proprietar de oi, ajuns acum la a 49 -a ediţie. Astăzi, din întreagul obicei a mai rămas doar petrecerea de după, adică spectacolul folcloric şi tarabele cu mici, bere şi suveniruri, nelipsite de la eveniment.

Nicolae Fărcaş, primarul comunei Cizer, în al cărei areal se desfăşoară serbarea câmpenească, spune că obiceiul a dispărut din cauza faptului că, acum, fiecare proprietar de oi are turma sa, aşa că nu mai trebuie să împartă cota de lapte cu alţii. ”Totuşi, pentru că ţinem la această tradiţie, am vorbit să avem acolo, pe măgură, două turme de oi: una cu 500 de capete va fi într-un staur, iar alte 500 vor fi dispersate pe deal, de... decor”, a precizat primarul. Potrivit acestuia, se încearcă şi instalarea unor standuri în care proprietarii de oi să poate vinde caş proaspăt.

Evenimentul va avea loc duminică, 10 mai, cu începere de la ora 11.00. şi va include un amplu spectacol folcloric.

Superstiţiile din spatele măsurişului

Potrivit etnologului Camelia Burghele, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, odată cu obiceiul pastoral dispar şi tradiţiile şi superstiţiile ce-l însoţeau.

”Măsurişul era dublat de practici magice care erau menite să sporească fertilitatea turmei, performate, exigent, numai de către bărbaţi. Practicile magice de fertilizare erau structurate după modelul similitudinii magice: oile intrau în staur trecând peste un lanţ de fier, ca “să fie tari ca fierul”, sau erau stropite cu apă “ca să fie lăptoase”; alteori, treceau prin strungă peste un cuţit sau o potcoavă “ca să fie păzite de strigoi”. La sfârşit, oile se udau cu apă sfinţită, tot în credinţa unei maxime fertilităţi şi curăţenii”, explică etnologul.

Potrivit credinţelor populare, femelilor nu pot nici să stea în preajma oilor şi datorită faptului că, potrivit scenariilor, ele pot fura laptele oilor. Fie că sunt strigoaie, fie că sunt vrăjitoare, istoria orală rememorează acţiuni malefice iniţiate de femei, care fură mana şi laptele animalelor sau doar îl strică, ori pot lăsa oile sterpe. Contraritualul practicat este acela al descântatului de adus mana, iterat sub forma multor descântece de adus mana la oi, vaci şi capre, culese, în campanii anterioare de teren, din satele sălăjene şi performate aproape exclusiv de femei descântătoare bătrâne şi, deci, curate. Pentru că ciobanii obişnuiau să dea sare oilor, ca aport nutritiv suplimentar, cele mai multe dintre descântecele de adus laptele la oi se făceau pe sare: "presai cu degetele un pic dă sare păstă tărâţe şi le amesteci aşe, împrejur, şi după aia faci semnu crucii păstă iele şi le dai la vacă ori la oaie să le mănânce"; "păstă tărâţe faci semnu crucii şi ţâpi sare, nu multă, da ţâpi sare".

Interdicţiile impuse femeilor cu privire la statul în stână sau în apropierea turmei se aliniază cerinţelor de puritate şi curăţenie impuse menţinerii calităţilor laptelui. Se ştie că tradiţia impune ca ciobanii să se spele pe mâini înainte de muls, evitând astfel necurăţenia imediată, rezultată dintr-o eventuală manipulare nepermisă a laptelui. Satele sălăjene conservă însă şi interdicţii clare în ceea ce priveşte curăţenia trupească: "dacă păcurarul avea relaţii sexuale şi mulgea apoi, fără să se spele pe mâini, laptele se spurca: "nu-i bine nicicând să aibă de lucru cu muierea şi să margă la oi să mulgă. Oaia, butea cu curechi şi vaca cu lapte... astea-s trii. Aste-s gingaşe de boale şi dă necazuri, să spurcă uşor...". În Treznea, Agrij, Brebi, Răstolţu Mare, nevasta păcurarului nu avea voie să vină la el la staul, iar după contactul sexual consumat în sat, păcurarul trebuia, obligatoriu, să se spele şi să-şi schimbe hainele. În Sârbi, Preoteasa, Sâg, unde staulul era aşezat luni întregi lângă casa păcurarului, acesta nu avea voie să-şi atingă soţia în perioada ciclului. În cazul în care încălca interdicţia, "nu se încheia laptele" (nu se închega), adică nu se putea face caş.

Vă mai recomandăm:

Cât de veche e limba română şi cum s-a format, de fapt. Controversele din rândul lingviştilor

Sânzienele, fiinţe mitologice care dau şi iau leacul plantelor. Ce puteri mai au ele

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite