Tot ce trebuie să ştiţi despre peşteri. Cum se formează, ce sunt stalactitele şi stalagmitele şi cine sunt locuitorii ei
0
Odată cu venirea vremii frumoase, amatorii de natură şi drumeţii pot descoperi şi numeroasele peşteri de la noi din ţară. O minimă cunoştiinţă despre peşteri ar trebuie să deţină toţi cei care vor să facă drumeţii în aceste grote.
Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş, aflată în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, a realizat un proiect de peste 800.000 de euro pentru reabilitarea şi conservarea habitatului din situl Natura 2000 Cheile Nerei - Beuşniţa. Proiectul înseamnă şi popularizarea peşterilor şi a habitatului natural în rândul populaţiei. Înainte de a lua la pas peşterile, e bine să ştim ce sunt ele şi cum au apărut.
Ce este peştera
Peştera este o cavitate naturală formată în scoarţă terestră, suficient de largă şi adâncă încât să permită
intrarea omului.
„Un parametru stabilit prin convenţie este lungimea minimă de cinci metri. Peştera poate fi un sistem ce poate avea mai mult de o intrare şi este format din mai multe galerii, săli, puţuri şi hornuri. Termenul se aplică şi în cazul cavităţilor definite mai sus, care sunt parţial ori complet inundate sau care au fost deschise prin derocări ori decolmatări. Peşterile se pot forma prin procese chimice (pentri coroziune este necesară existenţa unor roci solubile, calcal, dolomit, sare sau gips, precum un apă), procese mecanice (eroziunea se poate produce în orice tip de rocă, iar ca agent generator, apa şi vântul) sau procese tectonice (prăbuşirea rocilor, tracţiune gravitaţională, tectonică)”, aflăm din descrierea făcută de Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş.
Cum se formează peştera
Cele mai numeroase şi cunoscute peşteri sunt formate din calcare, prin dizolvarea acestora de către apa ce se infiltrează şi circulă prin ele.
„Formarea unei peşteri începe atunci când apa din precipitaţii îmbogăţită cu dioxid de carbon reacţionează chimic cu calcarele, dezvoltând golurile preexistente.
În timpul curgerii apei prin rocă, pe lângă disoluţie intervine şi procesul de eroziune, prin care apa încărcată cu firicele de nisip va lărgi golurile subterane. Astfel, în timpul a sute de mii sau chiar milioane de ani, s-au format peşterile de astăzi.
Odată ce apa traversează masa de calcar şi pătrunde într-un gol mai mare din rocă, se schimbă conduţiile fizico-chimice ale apei (scade presiunea, creşte temperatura etc.), se eliberează dioxidul de carbon din soluţie şi astfel se depune carbonatul de calciu dizolvat. În acest mod apar formaţiunile din peşteră – speleotemele”.
Stalactitele şi stalagmitele
Principalele speleoteme întâlnite în peşteri sunt: stalactitele – formaţiuni de formă cilindrică sau conică, ce atârnă din tavan, care sunt generate de picături de apă), stalagmitele – formaţiuni întâlnite pe podeaua peşterii, cresc de jos în sus, colonele – se formează prin unirea unei stalactite cu o stagmită, gururile – au fora unor baraje de calcit, în spatele cărora de regulă se acumulează apă, draperii parietale – depuneri de calcit care îmbracă pereţii golurilor subterane, având o mare varietate de forme.
Viaţa în peşteră
Peşterile găzduiesc nu numai peisaje subterane spectaculoase, ci şi orme de viaţă extrem de interesante. Flora este prezentă doar în zona în care pătrunde lumina naturală (muşchi, alge, licheni).
„Animalele care populează mediul peşterilor reprezintă fauna cavernicolă, care s-a adaptat în timp traiului în lumea subpământeană. Unele specii de vieţuitoare trăiesc permanent în peşteri, altele frecvent, iar altele apar doar sporadic.
Printre cei mai frecvenţi reprezentanţi ai faunei peşterilor se numără liliecii. În peşteră, întâlnim de asemenea diverse specii de arahnide (păienjeni), artodpode (animale nevertebrate) şi amfibieni, precum salamandra sau broaştele”, mai aflăm din proiectul Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
