Povestea unuia dintre cei mai buni mecanici din România. Sfaturi pentru cei care vor să devină experți în meserie
0Laurențiu Paicu a învățat abecedarul mecanicii în atelierul tatălui său și s-a perfecționat permanent pentru a deveni unul dintre cei mai buni din branșă. Service-ul său este acum ca o a doua casă pentru cei care vor să participe la cursuri de formare tehnică în arta mecanicii auto.
Suceveanul Laurențiu Paicu (44 de ani) a pierdut la mustață pe 20 noiembrie finala competiției Mecanicul Anului 2023 organizată la București. El și adversarul său au lucrat la mașini identice pe scenă, ambele cu aceeași defecțiune, în fața a 300 de spectatori din sală.
Este pentru a doua oară când participă la concursul „Mecanicul Anului”. Prima dată a fost anul trecut, când s-a oprit în semifinală. Anul acesta a ajuns în finală și ne mărturisește că participă la această competiție pentru că nu există un alt concurs de o asemenea anvergură pentru mecanici în România.
„Pentru mine a fost totul la cote maxime. Imaginați-vă bordul unei mașini cu toate acele tremurând în zona roșie. Nu mă așteptam să ajung în finală. E clar că toți ne dorim asta, dar din sute de participanți doar doi reușesc. Teoretic e totul foarte simplu. E o mașină, trebuie să o porneșți. La mine în service, un astfel de defect l-aș fi rezolvat într-o pauză de cafea. Nu o spun să mă laud. Am întâlnit situații similare. Pe scenă în schimb e o altă lume. De aceea, îl felicit pe competitorul meu, că a avut tăria să facă totul că la carte, într-un timp record făcând abstracție de tot din jur”, a declarat Laurențiu pentru „Adevărul”.
Suceveanul i-a lucrurile bune din ce s-a întâmplat în competiție și spune că are toate motivele să fie mândru de ce a realizat până acum.
„Am pierdut o finală, dar am câștigat admirația colegilor de breaslă și haideți să vă mai spun ceva. De fiecare dată când mă aflu într-un moment greu, în care lucrurile nu sunt așa cum mi le-aș fi dorit, fac câțiva pași înapoi, văd imaginea în ansamblu și zic: “Bă! Fac ceea ce îmi place și mai și câștig bani din asta!”, este concluzia lui Laurențiu.
„Răbdare, pasiune și tone de muncă”
Sfatul lui pentru tinerii care vor să urmeze această profesie este să persevereze și să se specializeze permanent pentru că doar astfel vor învăța cu adevărat meserie.
„Posibilitățile financiare sunt întotdeauna limitate. E greu din banii câștigați prin muncă să acoperi cheltuieli, taxe și investițiile pe care ți le doreșți. Spun asta pentru cei ce sunt la început. E greu, dar nu imposibil. Îți trebuie răbdare, pasiune și doar să știi sigur ceea ce îți doreșți. A, era să uit. Și tone de muncă!”, prezintă simplu Laurențiu rețeta succesului pentru cei care își doresc cu adevărat să devină printre cei mai buni mecanici din țară.
A oferit permanent și altora posibilitatea de a învața, așa cum a făcut-o el. După pandemie și-a pus service-ul la dispoziție pentru organizarea de cursuri.
„Am realizat cât e de mare necunoașterea în domeniu și am încercat să schimb ceva. GarageTraining au susținut la mine în service chiar cursuri de calificare mult peste nivelul celor la care am participat eu cu ani în urmă la Iași. Îmi place să cred și nu cred că sunt departe de adevăr, că la mine, într-un service mic, s-au ținut cele mai multe cursuri de formare tehnică din zona Moldovei în ultimii ani”, spune suceveanul.
Electronica, pasiunea de la care a început totul
Laurențiu a absolvit Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare” din Suceava și a urmat apoi cursurile universității cu același nume din același oraș. Pasiunea pentru mecanică a descoperit-o destul de târziu. În școala generală mergea des, aproape zilnic la Clubul Copiilor din oraș, la „cercul” de electronică.
„Cred că a fost prima pasiune adevărată din viața mea. Zâmbesc acum cu gândul la nopțile petrecute studiind scheme electrice și construind tot felul de montaje electronice. Pe vremea aceea se organizau concursuri, un soi de tabere naționale pentru cei ce ajungeam, cum am ajuns acum, printre cei mai pricepuți. Erau patru niveluri de vârstă și în fiecare vară mergeam în tabără la concurs. Nu știu dacă mai există azi, mi-aș dori să mai fie”, mărturisește Laurențiu.
A crescut privindu-și tatăl cum repara mașini. Mai întâi din pasiune, apoi ca un mic business. Cum asta se întâmpla la început în garajul casei, îi era drag să îl ajute.
„În perioada aceea piesele se găseau foarte greu și erau extrem de scumpe, sculele erau puține și proaste, eram constrânși să facem tot felul de „invenții”, strungul era la putere, de diagnoză nici nu se putea pune problema”, ne introduce puțin specialistul în atmosfera anilor 2000.
Din garajul casei și-au mutat atelierul într-o hală improvizată dintr-un fost CAP comunist. „În primii ani era o adevărată poezie. Frig, întuneric, dar eram mulțumiți că aveam unde primi mașini (garajul, curtea casei, chiar și strada deveniseră neîncăpătoare) și în fiecare an progresam cu câte un mic pas”, povestește cu umor Laurențiu.
Ca absolvent de facultate nu simțea că și-a găsit vocația. Făcea mecanică ca să își ajute tatăl și cocheta des cu ideea de a pleca peste hotare. S-a decis să facă din asta o meserie dintr-o întâmplare. Cu toate că nu avea condițiile cele mai bune, atelierul în care lucra cu tatăl său era autorizat RAR încă de la început.
„Stă pe mașină până ți-o face”
Pentru că nu absolvise o facultate tehnică, avea nevoie de calificare în domeniul mecanicii. Auzise de cursurile organizate de firma Autototal la Iași și s-a dus pentru că la final primea diplomă de mecanic.
„Inițial, pentru asta m-am dus. Ajuns acolo, lucrurile s-au schimbat radical. Dintr-o dată s-a deschis un nou orizont. Sisteme mecatronice pe care eu le intuiam sau le auzisem în povestiri, erau explicate pe o tablă de către un trainer, ce părea și poate chiar era venit din mijlocul nostru, tester de diagnoză, scheme electrice. Am regăsit atunci prima pasiune din viața mea: electronica! E ca și când te întâlneșți cu un prieten vechi, te ia de mâna și îți spune „Hai! Lasă prostiile. Avem treabă!”, povestește suceveanul cum a pornit totul.
Din momentul acela viața lui s-a schimbat radical. A început să caute manuale de reparație, planuri electrice, primul tester de diagnoză, iar toate preocupările lui aveau acum o direcție clară. De atunci a știut cu adevărat ce își dorește să facă, dar nu i-a fost deloc ușor.
„O afacere de familie nu e întotdeauna o armonie perpetuă. Conflicte între generații apar inevitabil, dar îmi amintesc zâmbetul din ochii tatălui meu când mă vedea cum studiam să rezolv nu știu ce nebunie de mașină. L-am auzit de câteva ori în discuțiile cu clienți. „Mai Mitică, ăsta atâta stă pe mașină, până ți-o face. Dacă n-o face el, n-o face nimeni!” Desigur exagera, dar a fost prima și cea mai importantă recunoaștere. Dar niciodată n-a spus-o în prezența mea. Știu de ce. E foarte ușor să cazi în autosuficiență. Orgoliul e cel mai parșiv dușman”, își amintește cu emoție Laurențiu.
Calitățile esențiale ale unui bun mecanic
După ce în 2012 tatăl lui a trecut în lumea celor drepți, a fost nevoit să preia frâiele afacerii de familie și a dus-o mult mai departe decât și-ar fi putut închipui. A făcut-o pentru a continua să facă ceea ce îi place atât de mult și și-a transmis pasiunea și celor care lucrează cu el.
Ne mărturisește că i-a marcat viața și cariera colaborarea cu firma Autototal și în special cu reprezentantul lor la Suceava, Cristi Onceriu.
„A fost omul care deși nu mă cunoștea foarte bine, a crezut în mine de la început. Am primit atunci scule de peste treizeci de mii de euro, pe care le-am achitat într-un an. Un pic riscant și pentru mine și pentru ei, dar deja atelierul meu a devenit un mic service. A fost poate și asta o motivație în plus. Munceam minim 14 ore pe zi”, spune Laurențiu.
Cu timpul și-a format o echipă de încredere și ne mărturisește că cea mai mare provocare în domeniu a fost să găsească oameni cu care să lucreze, iar dincolo de meserie, consideră că mecanicii trebuie să aibă caracter și să fie corecți.
În perioada pandemiei a continuat să se specializeze cu băieții de la GarageTraining, Adrian Gidali și Florin Simon, care timp de trei zile pe săptămâna organizau cursuri on-line, și a ajuns la nivelul la care este astăzi.
„În perioada aceea am învățat cât nu învățasem în toți anii mei de studii și muncă în service. În fiecare seară de curs puneam cărămidă peste cărămidă la ceea ce profesional sunt azi! Am fost unul dintre cursanții cei mai „însetați”, dar nu singurul. Am legat prietenii cu oameni din toată țara de care mă simt legat și azi”, a explicat suceveanul pentru „Adevărul” cum a ajuns să fie acum unul dintre cei mai buni mecanici din România.
Se încarcă comentariile...
