Cum fac germanii să-şi măsoare pădurile instantaneu. „În România, avem sistemul de când s-a inventat silvicultura, în 1829“

Pădurar în Germania de 30 de ani, Rudiger Bohlanderr poartă după el o servietă cu carcasă metalică din care, în mijlocul pădurii, îşi scoate scanerul cu ultrasunete. Instrumentul scanează automat tot arboretul pe o rază de 24 de metri, datele fiind transmise mai apoi online în calculatorul de la birou. La peste 1.300 de kilometri în linie dreaptă, pădurarul român îşi măsoară lemnul „ca pe vremea prusacilor“.

De la 1 aprilie 2017, în Germania a început inventarul naţional al pădurilor, inventar care se repetă şi la nivel de land o dată la cinci ani. Rudiger Bohlanderr (Rudi, pentru prieteni) este pădurar în landul Rheinland Pflalz, unul din cele mai verzi din Germania, cu o suprafaţă împădurită de aproximativ 42%.

În munca sa de zi cu zi, inclusiv la inventarierea pădurii, Rudi lucrează cu un set de instrumente electronice pe care i le-a pus la dispoziţie angajatorul său, adică Statul german. Kitul include, de exemplu, un scaner terestru cu ultrasunete şi GPS, cu ajutorul căruia Rudi culege informaţiile despre volumul de lemn de pe o rază de 24 de metri. Instrumentul îi este folositor la inventarierea masei lemnoase.

Totodată, Rudi mai foloseşte şi o clupă electronică, instrument care îi măsoară exact volumul de lemn pe care îl are un copac anume. „Instrumentele din acest kit le pot folosi şi pentru a măsura electronic cantitatea de lemn de pe o platformă, de exemplu. Costă 2.800 de euro toată această servietă şi o avem toţi pădurarii din Germania. Este uşor de folosit, totul e electronic, datele nu le introduc eu, deci erorile sunt mult diminuate“, povesteşte pădurarul german pentru reporterul "Adevărul".
 

El are de administrat o suprafaţă de aproximativ 2.500 de hectare de pădure, iar odată cu începerea inventarierii spune că trebuie „să bată“ toată pădurea. Lucru care nu-i displace. „Am 49 de ani şi de 30 de ani sunt pădurar. N-am prins pe nimeni furând lemn şi nici n-am găsit lemn furat în această zonă. Dacă s-ar întâmpla acest lucru aş anunţa Poliţia, iar mai încolo ar fi treaba lor să rezolve“, adaugă Rudi.

Servieta cu care Rudi merge în fiecare dimineaţă la serviciu

România preistorică

În România, dacă un transport de lemn este oprit pentru a fi măsurat, poliţiştii cer şoferului de camion să coboare tot lemnul de pe platformă, care să fie mai apoi măsurat cu clupa manuală. Această clupă seamănă cu un fel de şubler şi are rolul de a măsura diametrul. Spre diferenţă de Rudi, care scanează cu instrumente cu ultrasunete platformele de masă lemnoasă, cei care măsoară cantităţile de lemn în România folosesc estimări bazate pe măsurătorile cu clupa manuală. „Măsurătoarea se face cu unelte, cum să le spun, preistorice. Sunt unelte cu care cu care dacă măsurăm doi oameni o să iasă două volume diferite“, admite Robert Blaj, şeful Direcţiei Silvice Sibiu.

În pădure, la emiterea actului de punere în valoare, pădurarul român foloseşte aceeaşi clupă mecanică. „Pentru lemnul pe picior sunt nişte programe făcute în baza unor curbe de regresii, prin care se stabileşte volumul arborelui pe picior în funcţie de serii de volume şi diametre. Cu clupa se măsoară diametrul copacului la 1,30 metri înălţime pe partea din amonte. Dacă arborele nu este rotund, adică are ovalitate, se iau diametre perpendiculare şi se face o medie“, explică un pădurar din Sibiu.

În mod normal, pentru a calcula volumul de masă lemnoasă al respectivului arbore, ar trebui să-i măsoare şi înălţimea, dar nu are dendrometru (instrumentul cu care să măsoare această înălţime). Prin urmare, această variabilă din calculul său, pădurarul o înlocuieşte cu estimările înălţimii arborilor pe care le are în amenajamentul silvic al ocolului pe care îl îngrijeşte. Iar măsurătorile pentru acest amenajament se fac o dată la zece ani.

Adeseori, Rudi Bohlanderr îşi duce şi familia să îl însoţească în inventarierea celor 2.500 de ha de pădure pe care le administrează

„La noi s-ar fura şi cu instrumentele electronice“

După cum explică inginerii silvici care au stat de vorbă cu „Adevărul“ asupra metodelor de măsurare a cantităţilor de lemn, clupa electronică folosită de cei din Germania are, la bază, acelaşi principiu cu clupa mecanică folosită în România. Doar că, în plus, este mult mai precisă şi mai rapidă. „Dacă vrei să faci nereguli, le poţi face şi cu clupa electronică, dotată cu GPS. Cu care mergi lângă arbore, îl marchezi, îi dă număr, dar clupa nu o montează pe arbore, ci lângă, obţinând astfel un alt diametru şi, mai departe, un alt volum al arborelui“, explică unul din inginerii silvici care a cunoaşte şi sistemele moderne din silvicultură. Potrivit lui, în România se aplică un sistem care, practic, nu a evoluat foarte mult în ultimii aproape 200 de ani. „Sistemul pe care îl folosim noi este cel de când s-a inventat silvicultura, la 1829, de când Imperiul prusac a intrat în criză de lemn şi atunci şi-a pus problema resurselor, pentru a putea şti cu cât lemn poate sprijini efortul de război. Metodele sunt vechi, antice, aş putea spune. Prea puţin se folosesc noile tehnologii la noi“, arată inginerul silvic.

În România nu sunt formule

Inginerul silvic Anton Guşă lucrează ca importator pentru România al produselor pe care, de exemplu, le folosesc şi pădurarii din Germania. Aceste instrumente sunt produse de suedezii de la Haglöf, producător cu distribuţie la nivel mondial. Anton Guşă aminteşte că în urmă cu aproximativ patru ani, Cehia a cumpărat de la suedezi 500 de clupe electronice pentru a fi folosite în sistemul de stat. În România, însă, deocamdată n-a fost cumpărată nicio astfel de clupă, motivul fiind unul birocratic: aceste clupe electronice funcţionează pe baza unui soft, în care calculul maselor lemnoase se fac pe baza unor formule aprobate de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

„Am rămas blocaţi la nişte formule. Pentru calculul volumului de masă lemnoasă e nevoie de diametru, înălţime, coeficient de formă şi nişte formule de calcul. Printr-un ordin din 2015 erau precizate vreo zece metode de calcul, cu un an la dispoziţie pentru stabilirea formulei care să rămână implementată la nivel naţional. Nu s-a întâmplat nimic şi de fiecare dată când încercam să vând o astfel de clupă mi se înainta faptul că nu s-a ajuns la o concluzie, deci nu are rost să facem un program să folosim ceva ce nu e reglementat“, explică Anton Guşă, reprezentantul Dendro Tools.

Înspre Europa se opune sistemul

Sistemul silvic din România a început, totuşi, în ultima perioadă, să folosească şi tehnologia modernă. Astfel, viitoarele amenajamente silvice trebuie să includă date culese electronic, iar emiterea actelor de punere în valoare (pe baza cărora se exploatează lemnul pe picior) trebuie însoţită şi de marcarea prin GPS a locului exploatării. Dar drumul până la introducerea tehnologiei moderne în silvicultură mai are numeroase obstacole.

Cristiana Paşca Palmer, fost ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor în Guvernul Cioloş, a fost una dintre cele mai aprige militante pentru introducerea acestor sisteme. „Pot să vă spun că bătălia pe care am dus-o pentru reforma felului în care se face managementul pădurilor în România a fost foarte dură, cu foarte multă rezistenţă din partea sistemului“, declară Cristiana Paşca Palmer, cea care acum ocupă poziţia de secretar executiv al Convenţiei ONU pentru Biodiversitate.

Despre o întreagă schimbare a modului de administrare a sistemului silvic vorbeşte şi Robert Blaj, directorul executiv al Direcţiei Silvice din Sibiu. Micile intervenţii făcute în ultimii ani nu ajută la nimic, consideră acesta. „Eu de ani de zile spun că lucrăm extrem de mult pe nişte chestiuni care nu ne ajută cu nimic. Dar sistemul este în aşa fel gândit, încât nu ştiu cum poate fi schimbat. Mâine nu-l putem schimba, dar mi-e teamă că nu îl vom putea schimba nici peste cinci sau şase ani. Modul actual de abordare nu este unul european şi noi într-acolo vrem să tindem“, vorbeşte Blaj, la modul general.