Ciunget - misterul comorii din adâncuri. Poveștile perlei hidroenergiei românești FOTO
0Cea mai complexă amenajare hidroenergetică din țara noastră se află în județul Vâlcea, nu pe Olt, ci în „creierii munților”, pe Lotru. Hidrocentrala Ciunget sărbătorește jumătate de secol de existență.
Miercuri, 23 noiembrie, Hidrocentrala (CHE) Ciunget din Malaia, unicat în România și în sud-estul Europei datorită căderii foarte mari de apă pe care o prelucrează (800 metri), va împlini 50 de ani de existență, fiind cea mai mare de pe un râu interior al țării și a doua ca mărime după Porțile de Fier. Ideea amenajării îi aparține lui Dorin Pavel, părintele hidroenergeticii românești, fiind schițată încă din 1934.
Momentul a fost sărbătorit în avans vineri, 18 noiembrie, când la CHE Ciunget Vâlcea au fost invitați să participe toți foștii angajați, unii dintre ei fiind recompensați diplome de onoare pentru merite deosebite în această amenajare hidroenergetică Lotru – Ciunget, dar și pentru hidroenergetica românească.
Ciunget - centrala hidroelectrică unicat
Întâlnirea de 50 de ani a fost un bun prilej pentru a depăna amintiri despre „comoara din adâncuri”, cum i se mai spune centralei hidroelectrice construită în subteran în urmă cu o jumătate de secol, piesa de bază a Amenajării Lotru – Ciunget.
O comoară ascunsă la 350 de metri în adâncul muntelui sub care se află și 140 metri față de albia râului Latorița.
Sute de invitați, cea mai mare parte foști angajați, s-au adunat în imensa cavernă (vezi galeria foto), în care se ajunge printr-un tunel de peste un kilometru, care adăpostește spectaculoasa sală a mașinilor de 130 de metri lungime pe 15 metri lățime și 35 de metri înălțime, dar și anexele sale, la această aniversare hidro.
„Chintesența acestei amenajări stă tocmai în partea de proiectare... pornind de la Dorin Pavel, părintele hidroenergeticii moderne și toți ceilalți, ajungând la constructori, pentru că a construi șapte baraje, a fora munții pentru 186 km de galerii subterane, centrale, acele 82 de captări secundare, totul a reprezentat o muncă enormă”, a recunoscut șeful CHE Ciunget, Gheorghe Paraschiv, omul care a venit în Hidrocentrala Lotru Ciunget în 1989, cu gândul de a sta trei ani și a rămas de 33 de ani.
Zeci de mii de oameni au șlefuit „bijuteria inginerească”
Acesta a dezvăluit că în perioadele de vârf pe șantierele pentru amenajarea Lotru – Ciunget erau cel puțin 12.000 de oameni.
„Amenajarea Lotru a fost cea mai vitregă din punct de vedere a condițiilor de lucru: izolată social, izolată geografic în primul rând - fără drumuri: s-au făcut vreo 600 – 700 km de drumuri, ca să se poată construi ce a rezultat în final și cu condiții hidrologice deosebit de dificile: ierni lungi, viituri puternice... dar toți acești oameni care au lucrat, cred că au lăsat aici o părticică din sufletul lor”, a mai povestit inginerul-șef.
Tragedii ale megaconstrucției din subteran
O parte dintre cei care au contribuit la construirea sau exploatarea amenajării Lotru – Ciunget s-au reîntors, pentru a mai vedea măcar o dată locurile în care au lucrat în tinerețe. Printre ei chiar s-au aflat și cei care au avut parte de tragedii, care nu au fost puține, ca în cazul tuturor construcțiilor grandioase. Este și cazul unei femei ai cărei copii au ars de vii într-una dintre barăcile de pe șantier.
„A avut curajul să mai vină o dată pe aceste locuri, în urmă cu câțiva ani, cel mai probabil pentru ultima dată”, a amintit ing. Gheorghe Paraschiv.
„Sufletul centralei” a fost remarcat și de către șeful unei delegații din China care a venit să viziteze hidrocentrala, și care a recunoscut că deși în țara lui există construcții de acest gen mult mai grandioase, este prima în care a întâlnit „suflet”.
Retehnologizarea: spectaculoasa cosmetizare și uluitoarea dotare
Reporterul „Adevărul” a ascultat o parte dintre poveștile foștilor angajați. Astfel am aflat că pe vremuri instalațiile CHE Ciunget se schimbau anual, dar o dată cu retehnologizarea de acum un deceniu, situația s-a schimbat.
„Am ajuns la această amenajare hidroenergetică la 1 august 1972. Am fost aici din primele zile de exploatare. Am lucrat la partea de întreținere. A fost prima mea iubire, de la început până după retehnologizarea Ciunget. Sunt foarte fericit că am participat la această modernizare care a dus aceste hidro-agregate la o fiabilitate mult mai mare față de cele de început. Acelea se demontau la un an, iar acum n-au mai fost demontate de 12 ani și funcționează la fel de bine”, avea să-și amintească Vergiliu Șerban.
Unul dintre foștii directori ai Hidroserv Râmnicu Vâlcea – societatea care se ocupă de serviciile de mentenanță și modernizare ale Hidroelectrica – și-a amintit că a venit ca stagiar în amenajarea Lotru, la Barajul Galbenu.
„Pot spune că am avut bucuria de a acest ridica cu câțiva metri acest baraj care la acea dată era unul dintre cele mai zvelte baraje din lume. Am amintiri plăcute de acolo. Împreună cu un maistru am betonat singuri o lamelă pentru că oamenii au refuzat să lucreze. Ne-a surprins inginerul-șef Macarie care ne-a certat, dar a doua zi am fost chemați la secție și ni s-a dat un plic cu 2.000 de lei primă, pe vremea când aveam salariu 1.410 lei”, a rememorat inginerul Ion Sima.
Ulterior a revenit în amenajarea Lotru, în 2002, pe când era directorul Hidroserv Râmnicu Vâlcea.
„La retehnologizare, ne-au revenit lucrările conexe, respectiv firul de la priză până în centrală. Au fost niște lucrări foarte grele, precum refacerea protecției anticorozive pe conducta forțată (care coboară din castelul de echilibru în centrala subterană - n.red.), o premieră pentru noi. Dar cea mai complicată a fost golirea Lacului Vidra de care am răspuns direct, o sarcină legată de interacțiunea cu localnicii. Oamenii au înțeles importanța acestui eveniment, deși le-am distrus grădini, podețe, drumuri. Dar mai apoi, tot ce a fost stricat a fost refăcut ca la carte”, și-a amintit fostul director cu nostalgie.
„Școala hidroenergeticii românești și a întregii economii”
Și ing. Mihai Sporiș, fost director al Sucursalei Hidrocentrale Râmnicu Vâlcea, a povestit: „Întâmplarea face că m-am născut în interiorul munților Lotrului și ca la festinul după terminarea Secției Hidroenergetice să stau la masă cu Dorin Pavel. Sfatul lui a fost că locul cel mai potrivit pentru un tânăr energetician este să meargă în natură”.
La recomandarea părintelui hidroenergeticii, pășea la 1 august 1975 pentru a doua oară la Ciunget, după ce fusese aici în practică.
„Prima dată o făcusem acum 50 de ani și 5 luni, student fiind în anul II și atunci priveam cum se finaliza montajul hidrogeneratorului numărul unu, al cărui jubileu de pornire îl serbăm, cum se împacheta generatorul doi și cum imediat în vecinătate o gaură mare aștepta generatorul numărul trei. Datorez enorm amenajării Lotru, o adevărată Școală a Hidroenergeticii Românești, o școală nu doar pentru cei care au trecut pe aici, ci pentru întreaga economie românească: proiectanți, executanți de echipamente, cei care s-au inspirat la protecții, pentru că deși în epoca aceea se părea că eram izolați, nu eram izolația defel”, avea să mai spună fostul director.
Asistență și echipament străin, încă de la inaugurare
Acesta a menționat că cea mai mare amenajare hidroenergetică a beneficiat inclusiv de cunoștințele și priceperea străinilor: „Asistența tehnică a fost franțuzească, turbinele se turnaseră în Spania, se prelucraseră în Franța și s-au montat aici cu asistență tehnică străină. Cablajele pentru evacuarea puterii – una foarte mare care trebuia evacuată la o tensiune cât mai mică – erau aduse din Italia. Aveam climatizări din Austria. Deci nu era o perioadă de izolare. România făcuse niște eforturi excepționale pentru punerea în peisajul energetic a acestei amenajări, o amenajare unică din perspectiva tehnicității ei în lumea hidroenergiei planetare aș putea spune”.
Chiar și lucrările de retehnologizare începute în 2007 au fost executate de un consorțiu austriac. Pentru câteva luni, în 2009, centrala Ciunget a fost complet retrasă din exploatare, Lacul Vidra fiind golit după cum amintea și fostul director Hidroserv, Ion Sima.
Exemplu la nivel internațional de lucrare care respectă mediul
Tot de ajutorul străin a amintit și un alt fost director al CHE Ciunget, inginerul Dan Florescu: „Prin ´90 sau ´91, când am schimbat turbina de la grupul I cu o turbină elvețiană, am condus delegația elvețiană la Amenajarea Lotru. Ceea ce a surprins și a uimit a fost cum a reușit natura să asimileze această lucrare care se întinde pe vreo 1.500 de km. Ei, care sunt ”damblagii” în problema mediului, au rămas uimiți cât de bine s-a asimilat în natură această lucrare”.
Date tehnice: 180 km de galerii subterane
Valea Lotrului este situată în inima Carpaților Meridionali, de unde râul Lotru își adună apele de pe o suprafață de peste 1000 km pătrați și pe o lungime de aproximativ 80 km, între Masivul Parâng și Munții Lotru, Căpățânii și Latoriței.
Potrivit specialiștilor, cel mai înalt punct al amenajării - care în realitate se întinde pe suprafața a patru județe (Vâlcea, Gorj, Hunedoara și Sibiu) - este chiar cel din care izvorăște râul, la peste 2.000 de metri altitudine, din Lacul glaciar Gâlcescu. Lotru dispune de o rețea densă de afluenți și de numeroase lacuri naturale și artificiale.
Amenajarea Lotru – Ciunget cuprinde, printre cele șapte baraje, patru din beton în arc: Galbenu și Petrimanu pe râul Latorița, Balindru pe râul Lotru și Jidoaia pe afluentul cu același nume, având în total peste 180 de kilometri de galerii subterane. Captările pompează apa în sus, prin conducte, spre Lacul Vidra – aducțiunea principală, de unde își continuă drumul mai departe spre turbinele de la Ciunget.
Barajul (primul la vremea respectivă alcătuit din anrocamente) și Lacul Vidra, castelul de echilibru, hidrocentrala subterană de la Ciunget și galeria de fugă reprezintă axul central al Amenajării Lotru - Ciunget. Castelul de echilibru de 121 de metri, din care cea mai mare porțiune este îngropată, se află pe munte, chiar deasupra centralei subterane, și asigură căderea apelor printr-o conductă din oțel de peste 1.300 m lungime, în cele trei turbine ale centralei.
Hidrocentrala Ciunget produce comparabil cu un reactor de la Cernavodă: 510 MW, față de circa 600 MW. Ei îi revine sarcina de reglaj de frecvență, putere și tensiune în sistemul energetic național, în care asigură 47% din acest serviciu.
În urma retehnologizării de acum un deceniu, i s-a dat înfățișarea pe care o are și astăzi, fiind pregătită să funcționeze astfel încă 40 de ani.
Considerată o bijuterie inginerească, despre CHE Ciunget și întreaga amenajare de pe Lotru se spune că este „perla coroanei hidroenergiei românești”.
În caz de avarie în sistemul național energetic, uriașa mașinărie de pe Lotru se poate pune în funcțiune la putere maximă în 3 – 4 minute.
Se încarcă comentariile...
