PORTRET: Adrian Popescu este tânărul poet îndrăgostit de „arta” dezbaterilor

A scris primele versuri în clasa a VI-a, apoi a lansat un volum de poezii alături de patru colegi. Acum pregăteşte un volum personal.

Adrian a crescut înconjurat de literatură. Fiu al unui profesor universitar, în copilărie a „mâncat” cărţi pe pâine. „De mic mânca la mic dejun, prânz şi cină, cărţi SF şi de Jules Verne. A trecut la lecturi mai serioase în gimnaziu şi s-a prăbuşit în aura propriei amăgiri în liceu, citind şi recitind puţin”, aşa se descrie Adrian, folosind persoana a III-a, în cartea publicată. Prima poezie a scris-o în clasa a VI-a.

„Am participat la un workshop susţinut de un poet irlandez. Acolo am învăţat câteva principii de bază şi am scris primele mele versuri, în engleză”, susţine orădeanul. În liceu, alături de patru prieteni, Adrian a pus bazele unui club de poezie, numit „Sala 07”. „Ne strângeam şi vorbeam despre ce am citit în ultima perioadă, sau despre experienţele deosebite pe care le-am trăit. Apoi, stabileam un subiect şi fiecare din noi se apuca de scris. La final, vorbeam despre creaţiile noastre”, spune poetul. Munca celor cinci prieteni s-a materializat în 2009, când au lansat volumul de poezii „Jamais vu sau La prima bere cu tata”.  Adrian a publicat 14 poezii despre viaţă şi societate, în esenţă despre el.

„Scriu despre iubire, ură, nebunie. Despre probleme sociale, despre situaţii inedite. Scriu când acumulez experienţe. Câteodată mă revolt, alteori sunt foarte optimist”, explică orădeanul. „Poezia mea este o poezie de experienţă şi de observaţie. Este o reacţie la ce văd în jur, sau la ce mi se întâmplă”, susţine Adrian.

Tânărul vorbeşte cursiv germana, engleza şi franceza şi se pregăteşte să înveţe suedeză. „Pentru limbi străine am un talent nativ”, explică Adrian, care a intrat fără examen la Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti, datorită rezultatelor deosebite la olimpiade. Visul său este o bursă de studii în străinătate.

Întrebări şi răspunsuri
De ce poezie şi nu proză?
Pentru că poezia mi se pare mult mai puternică decât proza. Are o intensitate mult mai mare şi te „atinge” mai repede.

Cum te apuci de scris? Ai nevoie de o inspiraţie anume?
Scriu câte 12 poezii în trei săptămâni, apoi nu mai scriu trei luni. E ca şi cum acumulezi multe experienţe trăite şi simţi că trebuie să le aşterni pe hârtie.

Cui se adresează mesajul din creaţiile tale?
Adolescenţilor, pentru că printre ei am trăit. Dar mă adresez oamenilor din societatea noastră. Ştiu că multe „adevăruri” au fost spuse deja. Eu încerc să le spun altfel.

Profil
Născut. 22 mai 1991
Studii. Colegiul Naţional Emanuil Gojdu, student anul I la Facultatea de Limbi Străine Bucureşti
Familie. Un frate mai mare, Andre