Iaşi: Lucian Vasiliu:„M-am reîntors la presa culturală“ (PORTRET)
0
Pentru activitatea de scriitor, bibliotecar şi muzeograf, în 2004 Preşedinţia României i-a acordat intelectualului ieşean Ordinul „Meritul Cultural“.
Întâlnirea cu Lucian Vasiliu e o aducere aminte despre Iaşiul junimiştilor, Iaşiul lui Creangă, Eminescu, Mihai Ursachi şi Cezar Ivănescu. Zona unde este situată Casa „Nicolae Gane“ este pitorească, „un spaţiu divin, de invidiat, cu muzee bine aşezate“, povesteşte poetul, cu mândria omului care s-a preocupat zeci de ani ca toate să fie la locul lor, să refacă ordinea de odinioară.
Un om - patru specializări
După terminarea liceului, la Bârlad, a absolvit o şcoală de biblioteconomie şi a profesat 7 ani în domeniu, la Bucureşti şi Iaşi, din 1974 până în 1980. Are de asemenea atestat de muzeograf literar şi s-a dedicat 17 ani Muzeului Literaturii Române. Este profesor de limbă şi literatură română, dar a refuzat să-şi practice meseria pentru a nu se „înregimenta într-o grilă şcolară“.
În 1991 este trimis, împreună cu alţi 9 tineri selectaţi de Andrei Pleşu, la Bruxelles, de unde se întoarce cu atestat de administrator cultural, lucru care, recunoaşte poetul „m-a ajutat să privesc altfel şi să administrez bine 12 muzee literare. A fost o muncă de dăruire altora”. A debutat în „Convorbiri literare“ cu versuri, în 1973. În volum debutează peste opt ani, cu „Mona - Monada“. În anii ’80 a cultivat la Iaşi cenaclurile literare, iar în 1990 fondează Societatea Culturală „Junimea 90“, unde s-au format mulţi tineri scriitori, acum celebri. În acest an iniţiază şi coordonează seria nouă a revistei „Dacia Literară“, pe care o conduce cu devotament şi azi. „M-am reîntors la presa culturală, la cercetare“, spune convins poetul.
„Public mai puţin,
scriu mai trainic“
Lucian Vasiliu a fost mereu un om în dialog, cu oamenii, cu bibliotecile, cu muzeele, cu bisericile. Nici nu-i place să vorbească despre el, preferă să-i privească în latura bună, constructiv, pe alţii. După cum a ales să se dăruiască instituţiilor de cultură. Doar că acum crede că a venit timpul unei retrageri şi unei preocupări mai intense de el însuşi. Deşi cele mai multe cărţi publicate sunt de versuri, sunt mai numeroase articolele din presa culturală, doar că nu au fost încă adunate în volum.
Sunt şi alte texte nepublicate, însă poetul nu se mai grăbeşte, căci dacă nu-i va fi dat să ducă la capăt această misiune, speră că o vor face copiii lui. „Am decis să public mai puţin, să citesc mai mult şi să scriu trainic, nu ca un orgolios nesăbuit“, afirmă scriitorul. Are peste 10 cărţi, a obţinut distincţii importante. Din 2000 a refuzat să-şi mai înscrie cărţile pentru premii, ceea ce nu l-a ferit însă ca în 2004 să primească din partea Preşedinţiei României Ordinul „Meritul Cultural“.
„Navighez între eroare şi adevăr, am îndoiala creştinului care vrea să facă lucruri temeinice. Am momente în care gândesc că aş fi putut face mai bine ceea ce deja am făcut“, încheie poetul privind înapoi, în trecutul său.
Se încarcă comentariile...
