FOTO Pe drumul bananei. O ieşeancă vorbeşte despre lucrurile neştiute din spatele celui mai consumat fruct tropical
0
După aproape o lună petrecută pe plantaţiile de banane din Ecuador, Anca Elena Gheorghică, preşedintele Asociaţiei „Mai Bine“ din Iaşi, spune clar: „Acum nu mai văd bananele la fel“. Tânăra a vizitat plantaţiile marilor corporaţii, dar şi cele ale producătorilor locali, iar odată întoarsă acasă vorbeşte despre preţului ascuns din spatele fiecărui mănunchi de banane.
Anca a ajuns în Ecuador, cel mai mare exportator de banane din lume, ca urmare a implicării asociaţiei sale, „Mai Bine“, într-un proiect internaţional. „Am plecat «pe drumul bananei» în Ecuador, prin Asociaţia «Mai Bine», în calitate de coordonator naţional al proiectului MakeFruitFair. Un consorţiu coordonat de Oxfam Deutschland şi format din 19 organizaţii din Uniunea Europeană, Ecuador, Columbia, Camerun şi Insulele Windward cooperează în cadrul acestui proiect pentru o viaţă mai bună pentru fermierii şi micii producători din Sudul Global care produc fructele tropicale pe care noi le consumăm din ce în ce mai des. Pentru a trăi mai bine, aceste comunităţi au nevoie să beneficieze de muncă decentă, ceea ce implică lanţuri de aprovizionare echitabile“, spunea Anca în debutul călătoriei.
După trei săptămâni de umblat prin diferite regiuni ale Ecuadorului, tânăra s-a întors în Iaşi cu poveşti, imagini şi filme despre viaţa oamenilor care muncesc pe plantaţii convenţionale şi pe cele fairtrade (care susţin comerţul echitabil), pe care doreşte să le împărtăşească.
Călătoria Ancăi a pornit din oraşul Machala, denumit cândva „capitala globală a bananelor“, acolo unde a vizitat plantaţiile care susţin comerţul echitabil. „În prezent, Ecuador este cel mai mare exportator de banane, dar nu mai este producătorul principal. În Machala am stat şese zile împreună cu o delegaţie din Germania. Am discutat cu oameni implicaţi în comerţul cu banane şi cacao fairtrade şi bio, cu fermieri care au decis să facă reconversie spre culturi organice şi fairtrade“, povesteşte Anca (FOTO).
Plantaţiile de banane din Ecuador se întind pe suprafeţe de 220.000 de hectare, iar potrivit datelor culese de Anca, în jur de 300.000 de oameni muncesc pe acestea. Peste 90% dintre ei lucrează pe plantaţiile convenţionale. Pentru a vedea care este diferenţa între o plantaţie fairtrade şi una convenţională, ieşeanca a vizitat ambele tipuri de culturi.
FOTO Plantaţie convenţională
„Într-o plantaţie organică mă simţeam de parcă eram într-o pădure tropicală, erau tot felul de alţi arbori, în afara bananierilor, în timp ce într-o plantaţie convenţională erau numai banane. Nu există biodiversitate, era o monocultură“, explică tânăra.
Lipsa biodiversităţii este determinată şi de faptul că aceste plantaţii, de pe care provin cele mai multe banane, sunt stropite regulat, fapt confirmat şi de Anca: „Pe plantaţiile convenţionale cresc 90% din produsele exportate. Acolo am văzut cum avioanele stropeau plantaţiile, chiar dacă în apropiere erau muncitori. Cei care muncesc acolo spun că au tot felul de boli, sunt studii care arată efectele folosirii acestor chimicale, de la boli respiratorii, dermatite, malformaţii ale copiilor la naştere. Sunt folosite produse chimice interzise în Europa sau în SUA. Normal, stropirile astea ar trebui făcute când nu sunt oameni pe plantaţie, dar am văzut că nu este aşa. Oamenii nu sunt întotdeauna conştienţi de riscuri şi fie nu primesc, fie nu folosesc echipamente de protecţie“.
Anca a discutat cu muncitorii de pe plantaţiile convenţionale: „Cei care lucrează acolo nu pot să conteste condiţiile de muncă, pentru că sunt concediaţi. Dacă sunt daţi afară de o anumită companie sunt introduşi pe o listă neagră şi nu mai pot lucra în acest sector. Asta mi-au spus-o foarte mulţi care cunosc sistemul. Doar 1% dintre muncitori sunt asociaţi în sindicate. Sunt 300.000 de muncitori care lucrează pe plantaţiile de banane, care au o suprafaţă totală de 220.000 de hectare. Sunt doar 4.800 de ferme mici. Cei care reuşesc să se asocieze au o viaţă mai bună, şi asta încercăm noi să sprijinim. Vrem să-i ajutăm să iasă din cercul ăsta vicios“, explică Anca.
Pe lângă stropirile regulate ale plantaţiilor, fructele sunt acoperite cu folii subţiri de plastic, pentru ca insectele să nu ajungă la coaja banenelor: „Motivul este cosmetica. Consumatorii din ţările dezvoltate au pretenţii foarte mari legate de cum arată produsele pe care le cumpără. Pe plantaţiile convenţionale aceste pungi sunt îmbibate cu tot felul de chimicale“. Astfel, pentru că nu toate fructele îndeplinesc „standardele“ impuse de consumatori, cantităţi imense de banane sunt distruse direct pe plantaţie. Cele care trec de „controlul calităţii“ pleacă încă verzi spre destinaţie, sunt ţinute în camere de maturare, astfel încât pe rafturile marilor lanţuri de magazine să ajungă la momentul optim pentru consum. Acest traseu de la planţie până în magazin poate dura chiar şi o lună.
Întoarsă acasă, Anca a început o campanie de informare cu privire la modul în care cele mai cumpărate fructe tropicale din lume sunt produse şi valorificate. Tânăra susţine că oamenii ar trebui să fie mai conştienţi de faptul că orice produs ieftin are un const ascuns. „Bananele sunt adesea promovate şi vândute la un cost mic. Însă preţul real este întotdeauna plătit de cineva. Spre exemplu, o cutie de banane are în jur de 14 kilograme. În mod normal, preţul pentru ea, pe piaţa fairtrade, costul care include condiţiile decente pentru muncitori, este de 13 dolari. Preţul minim de referinţă este de 6 dolari, iar cutiile cu banane de pe plantaţiile convenţionale au un preţ între 6 şi 13 dolari. Uneori, pentru a vinde marfa, preţul unei cutii ajunge la 1 dolar, ceea ce înseamnă, că diferenţa aceasta trebuie suportată de cineva“, spune Anca.
Practic, din costul unei banane, doar 7% reprezintă plata angajaţilor, potrivit datelor de pe storyofbanana.com. „Acum nu mai văd bananele la fel. Lecţia acestei călătorii este tot despre curaj, despre oameni care au încredere că lucrurile pot fi făcute diferit, care se asociază şi reuşesc să iasă din cercul vicios al platanţiilor convenţionale. Aleg să văd partea asta bună, pentru că altfel nu aş mai face nimic“.
Comerţul echitabil (fairtrade) presupune ca oamenii care muncesc pentru obţinerea anumitor produse să fie plătiţi în mod corect pentru munca depusă şi să li se asigure condiţii potrivite pentru munca prestată. Printre principiile comerţului echitabil se numără: „îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru oamenii din ţările în curs de dezvoltare; încurajarea metodelor de cultivare sustenabile; independenţa producătorilor; evitarea încălcării drepturilor copilului; plata unui preţ corect pentru produsele comercializate; protejarea mediului înconjurător; munca desfăşurată în condiţii sigure şi decente;încurajarea spiritului antreprenorial“.
Citeşte şi:
FOTO Descoperire inedită a studenţilor de la Geologie din Iaşi şi a unui profesor de la Harvard
Se încarcă comentariile...
