DEZBATERE ADEVĂRUL Ce face România cu bolnavii mintal. Specialişti de prestigiu propun soluţii pentru monitorizarea "bombelor de lângă noi"
0
Analiza cazului teroristului de la Iaşi diagnosticat cu schizofrenie paranoidă a scos la iveală o deficienţă de sistem gravă: lipsa totală a monitorizării bolnavilor psihic.
Medicii psihiatri consultaţi de „Adevărul” în cazul lui Oliver Stan, bărbatul de 38 de ani, bolnav de schizofrenie, care a încercat să detoneze o bombă în Universitatea Tehnică din Iaşi, au dat un verdict clar: dacă pacientul ar fi urmat tratamentul prescris, evenimentul, care ar fi putut sfârşi cu o tragedie de proporţii, nu s-ar mai fi produs.
„Nu se vindeca, dar nu mai apăreau halucinaţia, delirul. Trebuia linişte în familie, climat protectiv“, spune doctorul Virginia Marinescu, fost medic psihiatru la Spitalul de Psihiatrie „Socola“ Iaşi.
Marea problemă a sistemului de psihiatrie din România este controlul pacienţilor externaţi. Reţinerea pacientului pentru o perioadă scurtă în spitale se practică în toată lumea, iar Legea Sănătăţii Mintale autohtonă, aprobată în 2003, este considerată una dintre cele mai moderne din lume.
Cu toate acestea, spre deosebire de Occident, urmărirea stării bolnavului post-externare este cvasi-inexistentă în România. Rudele nu pot fi constrânse să raporteze periodic starea bolnavului, nici sancţionate în caz de neglijenţă.
Între 50% şi 80% dintre bolnavii mintal nu-şi iau tratamentul
Vera Lupeca, mama lui Oliver Stan, a recunoscut că nu i-a dat fiului tratamentul prescris, ba chiar a ameninţat medicii cu procese dacă îl vor trata în spital. "Nu ia tratamentul şi nu are nevoie de medicamente pentru a fi bine. El suferă de o boală psihică, dar este un băiat inteligent, pe care societatea nu l-a înţeles", a spus Vera Lupeca.
În România nu s-au făcut niciodată studii care să determine în ce procent bolnavii urmează sau nu tratamentul.
Lucrările pe această temă elaborate în Statele Unite, acolo unde există un sistem complex de observaţie post-externare, arată că între 50-80% dintre pacienţi cu boli psihice grave nu-şi iau medicamente sau şi le administrează greşit. Practic, în România procentul ar putea chiar depăşi 90%.
Opinia criminologului Dan Antonescu în cazul teroristului de Iaşi: "Bombele de lângă noi"
Dezbaterea lansată de „Adevărul“ îşi propune să afle ce trebuie făcut în România pentru că riscul apariţiei unor noi cazuri de tipul „Oliver Stan“ să fie minimalizat.
„Problema este strict în Codul Civil. Familia care are un bolnav psihic sau unul cu handicap grav trebuie obligată să se ocupe de el. Sunt foarte multe persoane cu astfel de afecţiuni abandonate de familie. Statul nu are bani, să fim serioşi. Schizofrenia este una dintre cele mai scumpe boli de tratat. Tratamentul costă 100-200 de lei lunar. Statul se ocupă, n-a lăsat de izbelişte acest grup de bolnavi. Există un program al Ministerului Sănătăţii pentru Schizofrenie şi toată medicaţia este gratuită“, este de părere medicul ieşean Virginia Marinescu (foto dreapta)
"Punerea sub pază nu reprezintă o soluţie"
Părerea reputatului specialist de la „Socola“ este susţinută în bună măsură şi de Nicoleta Niţă, medicul curant al lui Oliver Stan: „Bolnavii cu schizofrenie nu trebuie culpabilizaţi. Trebuie să-i facem să înţeleagă şi pe ei, dar şi pe cei din familie, că este nevoie de medicaţie. Numărul celor care săvârşesc fapte penale este mic în comparaţie cu numărul tuturor pacienţilor cu schizofrenie, de aceea punerea sub pază nu reprezintă o soluţie. E nevoie de sensibilizare, de întruniri menite să-i ajute pe pacienţi şi aparţinători“, a declarat dr. Niţă, de la Spitalul „Socola“.
În Legea Sănătăţii Mintale din România apare, însă, un paragraf pe care autorităţile n-au făcut niciun minim demers de a-l pune în aplicare în ultimii zece ani. Este vorba despre crearea unui sistem de asistenţă psihiatrică comunitară, pe principiul celui de asistenţă socială.
„Ceea ce în mod normal ar trebui să existe, după cum există în Occident, este ceea ce se numeşte psihiatria comunitară. Un sistem ambulator suficient de flexibil, de proximitate: mici unităţi diseminate în teritoriu, în aşa fel încât să acopere întregul teritoriu şi să poată deservi această parte a psihiatriei, mai complicată, în care diagnosticul este mai grav. Pacientul este urmărit constant, în momentul în care are o problemă o poate discuta, iar dacă dispare pacientul pentru 2-3 zile cei din centru pot ei să-şi dea seama destul de repede că nu-şi mai ia tratamentul“, spune dr. Radu Teodorescu, medic psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. Alexandru Obregia“ Bucureşti.
Asistenţa psihiatrică comunitară, o afacere pe termen lung
Acesta respinge soluţia implicării familiei: „Relaţia pacientului cu familia poate să fie proastă şi o familie disfuncţională, conflictuală, poate genera chiar ea episoadele de boală. Trebuie să fii foarte atent şi sigur că în familia respectivă este un interes real pentru pacient“. În acelaşi timp, doctorul Teodorescu este de acord şi cu alte soluţii alternative.
"Parţial sunt de acord cu doamna doctor Marinescu. Adică, pacientul vine şi-şi ia tratamentul de la Centrul de Sănătate Mintală, iar dacă în ziua prevăzută nu apare să existe posibilitatea să-şl tragi la răspundere sau să faci o internare împotriva voinţei, fie să-l atenţionezi că dacă nu se prezintă în 24 de ore să-şi ia tratamentul astea-s consecinţele: spitalizarea.
Dezvoltarea psihiatriei comunitare nu este atât de costisitoare precum să crede şi doi la mână nu este costisitoare în măsura în care preîntâmpină după aia spitalizările. Îşi plăteşte el lumina, mâncarea şi căldura, nu i-o dă statul pe de-a gratis la spital. Dispar cheltuielile hoteliere, chiar dacă trebuie plătit personalul comunitar sau cel din spital. Statul, pe termen lung, ar face o economie. Doar într-un prim pas ar trebui să facă o investiţie în dezvoltarea acestei reţele. După aia pe termen lung e în avantajul statului.
Există de prin anii 2000, în cadrul programului naţional pentru sănătatea mintală şi în Legea Sănătăţii Mintale din 2003-2004 este explicit prevăzută dezvoltarea psihiatriei comunitare. Există chiar şi lege în sensul ăsta", a mai declarat pentru "Adevărul" medicul Radu Teodorescu.
În fond, securitatea şi-a noastră şi a pacientului are un preţ. E firesc să-l plătim. Omul ăsta n-are nicio vină că a avut ghinionul uriaş de a face această boală gravă. Noi să mulţumim lui Dumnezeu că suntem sănătoşi şi, dacă suntem cu adevărat creştini să-i dăm lui un pic, chiar dacă n-o să se vindece. Macăr să ducă o viaţă decentă, dr. Radu Teodorescu, medic psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie "dr. Alexandru Obregia"
Schizofrenia paranoidă, neclasificată ca boală
Schizofrenia este descrisă în comunitatea medicilor drept „cancerul negru al psihiatriei“ pentru că nu poate fi vindecată, ci doar ameliorată. Schizofrenia paranoidă, cea cu care a fost diagnostic Oliver Stan, este una dintre formele grave, care a fost scoasă însă din Manualul Statistic de Diagnostic, „Biblia psihiatriei“ în mai 2013. „S-a abandonat pentru că s-a considerat că nu mai există un suport ştiinţific suficient de consistent ca să distingem subtipuri. Practic, diagnosticul în acest moment este de schizofrenie“, spune medicul Teodorescu. Statisticilor furnizate de Spitalul “Socola” relevă că, până în prezent, în 2013, la acest spital au fost înregistrate 1.150 de internări ale unor persoane bolnave de schizofrenie.
„În cadrul schizofreniei paranoide apare tocarea psihoafectivă, predomină partea afectiv-emoţională, o disociaţie de tip schizofrenic, cu elemente delirante, dar cu decompensări maniacale sau depresive. Se produce o ştergere a tuturor elementelor afective, este plat afectiv, este un tip rece, care te sperie când îl vezi. În schizofrenia paranoidă, pe prim-plan sunt halucinaţiile şi elementul delirant. Face şi un delir mistic, crede că este trimisul lui Dumnezeu pe pământ care îi spune ce să facă, cum trebuie să aranjeze lumea ş.a.m.d. Elementul psiho-productiv este reprezentat de halucinaţii, iar elementul delirant este de tip religios“, spune doctorul Marinescu.
Traseul lui Oilver Stan de la geniu la terorist
Într-o perioadă în care lupta pentru un loc la facultate era acerbă, Oliver-Florin Stan a reuşit să intre la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei cu note foarte mari. Se întâmpla în 1993, imediat după ce ieşeanul absolvise unul dintre cele mai bune licee din ţară, Colegiul Naţional “Emil Racoviţă”.
Pe lista celor admişi la “Electro”, una dintre cele mai căutate facultăţi la acea vreme, Stan s-a aflat printre primii. „Oliver Stan a fost admis în 1993, când dădeam teze serioase de admitere. A obţinut note foarte frumoase - 9,40 şi 9,60. Imediat, în anul întâi, şi-a întrerupt studiile pe motive medicale. A invocat pe baza unui certificat medical un sindrom de suprasolicitare. A revenit cu studiile în 1994 şi le-a terminat cu medii relativ mici, în jur de 7“, a declarat Ion Bogdan, decanul Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
După absolvirea facultăţii, în 1999, a început decăderea lui Oliver Stan. Deşi de o inteligenţă cu mult peste medie, ieşeanul a început să aibe probleme din ce în ce mai mari cu studiile. De la elevul care intrase cu note aproape maxime la facultate, Stan a ajuns să ia note de 3.40 sau 4.84 în cele două tentative de a promova examenul de licenţă, de la începutul anilor 2000. În 2001, tânărul a obţinut licenţa cu note modeste, înscriindu-se un an mai târziu la master.
„În ianuarie 2001, în sfârşit, a luat examenul cu nota 5 şi nota 8 la proiect. S-a înscris în 2002 - 2003 pentru studii aprofundate şi le-a terminat. Era un singur an, a luat examenul cu 8,74 şi 9,33 la proiect. Pe parcursul anilor de studiu nu au fost incidente“, a mai precizat decanul Bogdan Ion. Acesta a mai declarat că, la un moment dat, Olver Stan şi-ar fi manifestat interesul de a se inscrie la doctorat, sub îndrumarea academicianului Horia-Nicolai Teodorescu. „Domnul profesor i-a spus să vină în septembrie, cu toată lumea, dar nu i-a convenit - nu ştiu de ce - şi nu a mai participat la examen. Nu îşi mai aminteşte nici domnul profesor anul în care a avut loc întâmplarea“, a conchis Ion Bogdan.
Rezultatele ultimei investigaţii psihiatrice
Florin-Oliver Stan a fost externat de la la Spitalul de Psihiatrie “Socola” pe 1 aprilie, acesta fiind cea de-a noua internare a ieşeanul care a fost la un pas să atunce în aer un corp al Universităţii “Cuza”. Potrivit ultimei fişe medicale întocmite în cazul lui Stan, pe lângă diagnosticul principal cu care medicii l-au externat, cel de schizofrenie paranoidă, Oliver Stan a mai fost diagnosticat cu “nelinişte anxioasă, inversiune afectivă faţă de părinţi, ideaţie delirantă de persecuţie”. În aceeaşi fişă se arată că, în ceea ce priveşte evoluţia dinainte de ultima internare, starea de sănătate a lui Stan a fost bună atât timp cât acesta s-a aflat sub tratament cu antipsihotic.
Documentul mai relevă că medicul primar de psihiatrie Nicoleta Niţă i-a recomandat câte un comprimat de 10 miligrame de Zyprexa, pe seară. De asemenea, doctorul a mai precizat că pacientul are nevoie de un “climat socio-familial psihoafectiv, evitarea psihotraumelor sau reinternarea în caz de necesitate".
FOTO VIDEO Autorul atentatului cu bombă de la Iaşi: Am făcut-o ca să vină televiziunile
În ciuda gravelor probleme psihice, Oliver Stan este descris de către medicii săi ca fiind un tip de o inteligenţă peste medie. De altfel, el a şi publicat o carte, intitulată “Prima mea luptă” în care detaliază internările sale de la Socola. Doctoriţa Nicoleta Niţă a declarat că pacientul său este persoană educată şi cu bun simţ şi că a rămas surpinsă de fapta comisă de el. “Eu cred că este incapabil de violenţă directă. Probabil de aceea a apelat la o bombă, pentru că ar fi ucis indirect şi nu ar fi fost mai apoi martorul acţiunii săvârşite”, a declarat Niţă.
Florin-Oliver Stan se afla pe lista persoanelor bolnave de schizofrenie de la Spitalul “Socola” din 2006. Potrivit statisticilor furnizate de reprezentanţii acestei unităţi sanitare, până în prezent, în 2013, la acest spital au fost înregistrate 1.150 de internări ale unor persoane bolnave de schizofrenie. 310 dintre acestea au fost în regim de urgenţă.
Spovedanie la „Socola“ a teroristului de la Iaşi
Florin-Oliver Stan a fost internat marţi, 9 iulie, la Spitalul de Psihiatrie „Socola“, imediat după ce ordonanţa de reţinere emisă pe numele său a expirat. Înainte de a fi cazat într-unul dintre saloanele unităţii, Stan a stat de vorbă cu o echipă de specialişti explicând motivele care l-au îndemnat să intre cu o bombă în universitate. Surse din cadrul Spitalului „Socola“ au precizat pentru „Adevărul“ că Stan a avut un discurs incoerent, mărturisind că prin fapta sa nu a vrut decât să atragă atenţia.
„Am găsit bomba la Cârlibaba şi mi-am spus că Dumnezeu mi-a arătat-o cu un scop. Trebuia să fac ceva cu ea. Am vrut însă să vorbesc cu presa, să apar pe la un canal media, să atrag atenţia asupra situaţiei care se petrece în locul în care locuiesc eu, a modului în care copacii sunt tăiaţi, iar natura este distrusă“, a spus Oliver Stan.
FOTO VIDEO Autorul atentatului cu bombă de la Iaşi: Am făcut-o ca să vină televiziunile
De asemenea, acesta a mai precizat că suferă de singurătate şi că din 2003 nu a mai avut o iubită care să-i fie alături. Aceleaşi surse au mai spus că Oliver Stan a povestit specialiştilor şi despre primul său contact cu divinitatea. S-a întâmplat pe când ieşeanul avea şapte ani, atunci când a aşezat un obiect pe o masă şi a spus: „Doamne, dacă exişti cu adevărat, mută acest lucru de pe masă“.
Ulterior, Oliver Stan ar fi mutat el însuşi acel obiect în mintea sa conştientizând că ar fi Dumnezeu. „Vorbea incoerent, despre faptul că acolo sus, pe munte, cerul era de fapt marea şi se vedeau minunăţiile de sus“, au mai precizat sursele citate.
De când a ajuns la spital, pacientul a cerut în permanenţă să stea de vorbă cu presa, însă anchetatorii nu permit acest lucru. De asemenea, el refuză să ia medicamentele recomandate de medici, spunând că este „împăcat şi cu o stare de echilibru în minte“.
„Nu i le putem administra obligat, pentru că nu avem voie. Acest lucru se poate face doar atunci când vorbim despre o internare non-voluntară. Pacientul a fost adus de Poliţie, însă pentru a fi expertizat, în vederea luării unei decizii judecătoreşti“, a declarat Rodica Chiriţă, medic psihiatru la „Socola“.
Expertiza psihiatrică urmează a fi efectuată în cursul zilei de astăzi, 11 iulie. În funcţie de rezultatele acesteia, Oliver Stan poate răspunde penal pentru acuzaţiile de terorism care i se aduc. Dacă se va dovedi că nu a avut discernământ în momentul comiterii faptei, Stan va fi internat, în baza unei hotărâri judecătoreşti, la Spitalul de Psihiatrie Grajduri, locul unde sunt ţinuţi şi alţi pacienţi cu probleme psihice care au comis fapte antisociale.
Schizofrenicii ieşeni care au şocat ţara
Nerespectarea tratamentului medical în cazul schizofrenicilor a mai produs, de-a lungul timpului, şi alte tragedii în Moldova. În luna iunie a acestui an, o mamă din Bacău, suferindă de schizofrenie paranoidă, la fel ca Oliver-Florin Stan, şi-a aruncat copilul de la geam. Femeia tocmai fusese externată din spital şi în timpul unei crize de nervi şi-a smucit băieţelul de pe pat şi l-a aruncat de la etajul doi. Acesta a ajuns la spital cu traumatism cranio-cerebral, iar medicii au reuşit să-i salveze viaţa.
Una dintre cele mai cumplite crime din istoria recentă a Iaşului a avut ca protagonist un bărbat bolnav de schizofrenie. Se întâmpla în luna iulie a anului trecut, atunci când George Guraliuc, de 22 de ani, intra pe timp de noapte în apartamentul surorii sale şi comitea o crimă abominabilă.
Cu un cuţit, Guraliuc a înjunghiat-o pe sora sa, fosta jurnalistă Maria Guraliuc, dar şi pe fetiţa acesteia în vârstă de cinci luni. Imediat după crimă, George Guraliuc a fugit din Iaşi şi s-a sinucis într-o pădure din judeţul Neamţ. Atât el, cât şi sora şi nepoata pe care le-a ucis au fost îngropaţi în morminte alăturate din satul natal. Specialiştii au concluzionat că George Guraliuc renunţase la medicamente în momentul comiterii faptei.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul unei alte crime celebre, de la Iaşi, ce a avut de aceasta dată ca protagonist un minor. În toamna anului 2011, Silviu Tecuţă nu împlinise încă 18 ani şi era unul dintre cei mai buni elevi din clasa sa, cu rezultate foarte bune la învăţătură. În timpul unei crize, adolescentul şi-a ucis mama şi bunica, într-o vilă din cartierul rezidenţial Bucium, acolo unde locuiau. Le-a ştrangulat, după care le-a înjunghiat. Băiatul se află în prezent la Spitalul de Psihiatrie Grajduri.
Tot de schizofrenie este bolnavă şi ieşeanca Luminiţa Solcanu, cea care în 2005 l-a ucis pe părintele Roger, fondatorul comunităţii religioase Taize, din Franţa, în văzul a 2.000 de persoane. Solcanu se află internată şi ea la Grajduri, după ce anul trecut a fost extrădată din Franţa.
Vă mai recomandăm:
Radu Teodorescu: „Anxietatea nu poate fi tratată doar cu voinţă“
Se încarcă comentariile...
