Video Secretul uriașei comori de la Peștera Cioclovina. Unde s-ar afla ascuns aurul căutat intens în secolul al XIX-lea
0Stâncile care se înalță deasupra Peșterii Cioclovina din Munții Șureanu, Hunedoara, aproape imposibil de escaladat, ar fi ascuns o grotă despre care localnicii din secolele trecute credeau că era folosită la păstrarea comorilor adunate de cetele de haiduci ce prădau ținutul cetăților dacice.
Ținutul cetăților dacice din Munții Șureanu este împânzit de peșteri și avene (cavități naturale formate pe verticală), relieful carstic, acțiunea apelor și fenomenele geologice favorizând apariția unor monumente ale naturii cu înfățișări spectaculoase.
Unele peșteri au fost locuite de peste 30.000 de mii de ani, arătau oamenii de știință. Oamenii preistorici au găsit aici adăpost în cele mai vechi timpuri, după ce grotele au fost părăsite de animalele sălbatice.
Anticii le-au folosit uneori ca locuințe, alteori ca sanctuare, iar în unele cazuri ca ascunzători ale comorilor și prăzilor de război. Au continuat să fie locuri de refugii și în perioada modernă, unele grote din munții dacilor oferind adăpost călugărilor, proscrișilor și populației cuprinsă de tulburările războiului.
O mulțime de legende s-au păstrat despre peșterile care ascundeau comori din Munții Șureanu. Cea mai veche dintre ele datează încă din Antichitate și a fost relatată de istoricul latin Dio Cassius.
Acesta arăta că, aflat în primejdie, regele dac Decebal ar fi ascuns o parte din comorile sale în albia râului Sargeția, numit acum Strei, care curge pe la poalele Munților Șureanu, în timp ce alte comori au fost duse în peșteri.
„Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca sa nu dea nimic pe faţă”, relata Dio Cassius.
Romanii au descoperit imensele prăzi, după ce Decebal fusese trădat de dacul Bicilis, însă nu pe toate, dovadă că de la mijlocul secolului al XVI-lea și până în ultimii ani, în preajma cetăților antice au fost descoperite nenumărate comori.
În secolul al XIX-lea, localnicii satelor izolate atunci în văile greu accesibile și pe crestele Munților Șureanu cunoșteau numeroase povești despre locurile care ascundeau comori.
Întregul ținut era cuprins de febra aurului, descoperit în mai multe rânduri de săteni, iar oamenii au scotocit și devastat aproape toate locurile ruinelor antice din munți, în căutarea bunurilor de valoare și a metalelor prețioase rămase aici din vremea dacilor.
Peștera Cioclovina din Hunedoara se număra printre locurile știute ca ascunzători de comori. În interiorul ei, au fost descoperite mii de podoabe și mărgele de bronz, chihlimbar, sticlă, faianţă, care datau de peste 3.000 de ani.
Ascunzătoarea haiducilor
Însă ascunzătoarea comorii se afla undeva mai sus de gura peșterii, în peretele de stâncă ce se înalță până la aproape 200 de metri deasupra intrării (video - Adevărul).
O grotă naturală formată în versantul calcaros al muntelui a adăpostit, timp de mai mulți ani o ceată de hoți, povesteau localnicii, iar accesul în ea era posibil doar prin cățărarea pe trunchiul unui fag secular, înalt de câțiva zeci de metri.
„Deasupra peșterii, uitați-vă tocmai colo sub piscul cela, încă este o gaură prin stâncă la vale și acolo e comoara cea mare. Pe vremea hoților era un fag mare acolo, care se ridica până în dreptul gaurei aceleia și din vârful fagului până la gaură și-au au făcut ei punte, pe care mergeau acolo, căci altcum puiu de om nu se poate sui acolo. Când au văzut hoții că nu mai pot trăi pe aci, s-a suit unul și a băgat toate comorile în gaura aceea, iară după ce s-a pogorât jos a dat foc fagului, ca nimeni se nu poată afla comorile lor”, relata un localnic din Cioclovina, preotului Ioan Popovici, cel care avea să descrie ținutul cetăților dacice, explorat în 1887.
Haiducii au părăsit aceste locuri, iar unii dintre localnicii care au încercat să le găsească tezaurele, aventurându-se în peșteră ori încercând să urce spre grota ascunză aflată deasupra ei au plătit cu viața, ori nu au mai fost văzuți.
Stâncile ce se înalță la 150 - 200 de metri deasupra Peșterii Cioclovina (video) sunt aproape imposibil de explorat. Au fost și locul unor tragedii. În 2011, Nicholas Dimăncescu, un cineast româno-american, a murit la doar 26 de ani, după ce s-a prăbușit de pe stâncile masivului Cioclovinei.
Comorile din peșterile dacilor
O altă relatare faimoasă, care a circulat de la sfârșitul secolului al XIX-lea spune povestea unui țăran din Chitid, Hunedoara, un sat apropiat Cioclovinei, căruia, prin anul 1784 i-a apărut în vis „un om vrednic, alb şi înalt”, care i-a spus să urmeze cursul unui pârâu până la locul numit „Cheie” de la marginea satului, apoi să se îndrepte spre miazăzi şi ce va găsi acolo să ia pentru el, cât vrea, dar să nu povestească nimănui despre cele petrecute.
Localnicul a urmat sfatul arătării şi s-a îndreptat spre locul indicat, unde a găsit o stâncă abruptă, strălucind „de parcă, presărată cu paie, ar fi aprins-o cineva”, spune legenda. A observat crăpătura din stâncă şi a intrat.
„Uitându-mă, am văzut un mare gol, în mijlocul căruia era o masă rotundă, domnească, din aur. Într-o parte, rezemat cu coatele de masă, era un bărbat tot din aur, iar în faţa lui o figură muierească toată făcută din aur. În dosul lor, era o grămadă foarte mare de galbeni, iar în spatele acesteia o grămadă încă şi mai mare, dar numai din argint”, povestea localnicul David Albu, într-o spovedanie la preotul satului Chitid de la poalele Munţilor Șureanu.
Povestea spune că ţăranul a murit în ziua în care a încălcat legământul tăcerii, iar preotul căruia i se spovedise a căutat comoara în zadar, însă vestea comorilor s-a răspândit cu repeziciune în ținut și tot mai mulți localnici au pornit pe urma lor.
Unii istorici indică locul comorii văzute de țăranul din Chitid ca fiind aflat în vecinătatea Sarmizegetusei Regia, unde sunt numeroase peșteri și locuri care au păstrat rămășițe antice. Satul Chitid se află însă pe valea Luncanilor, la circa 15 kilometri de Peștera Cioclovina, locul de unde izvorăște râul Luncani.