Video Paradoxul celei mai mici comune din România. Piste de biciclete, în vârf de munte, pentru bunicii din Bătrâna VIDEO
0Mulți dintre cei aproape 80 de săteni din comuna Bătrâna din Hunedoara, comuna cea mai mică din România, sunt vârstnici trecuți de 80 de ani, obișnuiți să trăiască în izolarea satului din munți. Așezarea este însă tot mai căutată de turiști.
Comuna Bătrâna din Hunedoara a ajuns la mai puțin de 80 de locuitori, iar un sfert dintre ei au peste 80 de ani. Este comuna cea mai mică din România, ca populație și, în mod natural, are mari șanse să rămână astfel și în următorii ani.
Cea mai mică comună din România
În ultimul deceniu, așezarea din Ținutul Pădurenilor a pierdut o treime din localnici și niciun copil nu a mai fost adus pe lume aici.
Satul Bătrâna, unde trăiesc cei mai mulți „bătrânenți”, a fost înființat pe o culme din Munții Poiana Ruscă, în timp ce cătunele învecinate Fața Roșie, Piatra și Răchițaua își înșiruie gospodăriile pe versantul opus, traversat drumul forestier care ocolește pădurile seculare de pe Valea Dobrișoarei.
Piste de biciclete pentru bătrânii din Bătrâna
În cele trei cătune, greu accesibile, mai locuiesc doar câteva familii, iar lipsa utilităților le face mai puțin ofertante pentru cei care și-ar dori să se mute la țară.
Satul Bătrâna are, în schimb, curent electric, străzi asfaltate, o rețea de apă curentă, iar în următorii ani vor fi amenajați aici și vreo doi kilometri de piste de biciclete, cu fonduri europene, accesate prin Programul Național de redresare și reziliență.
Noua pistă ar urma să fie construită la marginea localității Bătrâna, înspre satul Poieni din județul Timiș, pe traseul unui drum cu declivitate redusă, dar puțin folosit de localnici pentru că ajunge în sălbăticie. Investiția în piste de biciclete stârnește amuzamentul localnicilor din satul de tip adunat, pe culmea înconjurată de pante abrupte.
„Eu nu am mai văzut de ani buni vreo bicicletă în sat, nici nu ai ce face cu ele pe dealurile de aici, dar poate cine știe, ne vom apuca de pedalat”, spune, zâmbind, o vârstnică din sat.
Oamenii nu cred că pistele vor putea fi folosite de turiști. pentru a ajunge să le folosească, călătorii vor avea de pedalat mai întâi cel puțin 25 de kilometri pe drumuri forestiere.
Drumul spre cel mai apropiat sat, Roșcani, coboară prin pădurile de pe văile Dobrișoarei și Dobrii, iar până în localitatea vecină sunt 25 de kilometri.
Ani în șir, starea drumului i-a nemulțumit pe localnici, însă după ce recent tronsonul a fost reparat de Consiliul Județean Hunedoara, oamenii au sărbătorit evenimentul și l-au declarat pe cetățean de onoare al comunei Bătrâna pe Laurențiu Nistor, președintele Consiliului Județean Hunedoara.
În ciuda aparentei izolări în care trăiesc sătenii din Bătrâna, comuna a devenit tot mai populară în ultimii ani.
„Sâmbăta și duminica vin tot mai mulți turiști aici. Urcă dinspre Hunedoara pe valea Dobrii, ori dinspre Timișoara, trecând prin Poieni. Drumul este mai bun, deși nu este asfaltat, iar oamenii sunt încântați de ce găsesc aici: casele vechi și frumoase, aerul bun de munte, pădurile din jur” povestește o localnică.
În zonă însă nu sunt pensiuni, deși în ultimii ani au fost ridicate câteva case de vacanță.
Duminica, locul cel mai animat din comuna Bătrâna din Hunedoara este magazinul din sat, unde câțiva localnici se adună la povești pe băncile din curte.
Mulți dintre vârstnici
povestesc însă că nu au mai părăsit de ani buni satul Bătrâna (video), nici măcar pentru a
merge la vreun cabinet medical ori vreo farmacie. Vremurile în care așezarea era plină de viață au trecut, iar autobuzele puteau fi văzute circulând până în apropierea ei au trecut.
Primăria ține în viață economia locală
În deceniile trecute, comuna Bătrâna avea peste 300 de locuitori. Creșterea animalelor și muncile forestiere au fost activitățile tradiționale ale comunității, însă începând din anii ’60, câteva mine metalice deschise în Munții Poiana Ruscă au adus locuri de muncă sătenilor.
Unii nu s-au putut obișnui cu strictețea și neajunsurile muncii în minerit și au refuzat să lucreze în exploatări.
„Am lucrat doar vreo șapte luni în mina de la Muncelu. Era greu. Apoi am lucrat la pădure, unde eram liber, nu trebuia să fiu atât de punctual ca la mină”, spune Valer, un pensionar din cătunul Fața Roșie.
Alții s-au lăsat convinși că mica industrie grea plănuită de regimul comunist la marginea satelor arhaice avea să le schimbe viața în bine.
„Prin anii ’70, nici drum și nici curent electric nu erau la Bătrâna. Urcam pe poteci. S-a deschis o mină în vale, la intrarea în sat și am lucrat și eu acolo. Alți câțiva localnici lucrau la Muncelu, la Vadu Dobrii, la minele de minereuri feroase. Am avut noroc cu aceste mine, de pe urma cărora am ieșit la pensie”, spune Dumitru, un fost miner din satul Bătrâna.
Minele metalice din împrejurimile Bătrânei nu au rezistat vremurilor. Aveau puțini angajați și un volum redus al lucrărilor. S-au închis până în anii ’90, iar rămășițele lor abia mai pot fi văzute.
Mulți localnici se declară prea în vârstă să mai poată ține animale, așa cum o făceau în trecut, iar exploatările forestiere sunt reduse, mai ales că Bătrâna este înconjurată de o rezervație de circa 140 de hectare de codrii seculari, de neatins.
Pentru femeile din sat, locurile de muncă au fost și în trecut aproape inexistente. Au rămas acasă, au crescut animale, au avut grijă de gospodării, au muncit pământul, însă unele nu au mai putut beneficia de pensii.
„Noi am săpat, am secerat, am stat cu vacile. Nu am fost asistente, nu doctorițe, nu nimic”, spune Sabina, o vârstnică din Bătrâna.
Primăria a rămas cel mai mare angajator din zonă. Șase oameni lucrează aici: primarul Radu Herciu, aflat la al șaselea mandat, este fostul învățător din comună, iar clădirea fostei școli este acum primărie. Alături de el mai sunt angajați viceprimarul, secretarul, casierul, agentul agricol și femeia de serviciu a comunei.
Se încarcă comentariile...
