Avram Iancu, omagiat în mod inedit. Un poet merge desculţ 100 de kilometri de la casa „Crăişorului” la mormântul său
0Poetul Laurian Stănchescu a pornit, desculţ, într-un marş comemorativ de 100 de kilometri prin Ţara Moţilor, de la Vidra de Sus, locul naşterii lui Avram Iancu, până la Ţebea, locul unde acesta este înmormântat. Laurian Stănchescu susţine că vrea ca prin gestul său să atragă atenţia asupra modului în care este cinstită memoria lui Avram Iancu.
Serbările Naţionale de la Ţebea, dedicate lui Avram Iancu, una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei, vor avea loc duminică, 11 septembrie. Astăzi, cu câteva zile înainte de sărbătoare, Laurian Stănchescu va porni într-un mar comemorativ de 100 de kilometri, de la Vidra de Sus, unde se află casa memorială a lui Avram Iancu şi locul naşterii sale, spre Ţebea, locul unde cel supranumit „Crăişorul Munţilor” a fost înmormântat.
Laurian Stănchescu a iniţiat acest marş comemorativ din 2010, iar în fiecare din ultimii şase ani a parcurs traseul său prin locurile din Ţara Moţilor, în zilele dinaintea Serbărilor Naţionale de la Ţebea. În acest an, susţine poetul din Târgu Jiu, va fi ultima ediţie a marşului dedicat lui Avram Iancu. „Eu consider, în virtutea luptei, a efortului şi sacrificiului făcut de acest mare erou naţional, că el este, în continuare, umilit. Este, pur şi simplu, pus la marginea istoriei şi nu i se acordă atenţia pe care a avut-o el vis-a-vis de istoria României. Mă despart cu tristeţe, dar este strigător la cer că nu s-a găsit, până acum, în toţi aceşti ani, nici măcar un parlamentar, un oficial român, să mi se alăture în acest drum dedicat Crăişorului. Eu, în continuare, mă voi ocupa de celebrarea memoriei lui Avram Iancu, chiar dacă sunt dezamăgit, dezolat, pentru că observ tendinţa politicii româneşti”, relata Laurian Stănchescu.
Destinul tragic al lui Avram Iancu
Avram Iancu (1824-1872) a fost înfăţişat drept unul dintre marii eroi ai românilor în timpul mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849, din Transilvania. Din toamna anului 1848 până în vara anului următor, Avram Iancu şi miile de români care făceau parte din Legiunea Auraria Gemina au fost implicaţi în mai multe operaţiuni militare pe teritoriul Transilvaniei, în special alături de armata imperială austriacă, aflată atunci în conflict cu armata ungară susţinută de secui. „Crăişorul munţilor” şi moţii săi i-au sprijinit pe habsburgi în disputele cu armata ungară, după ce ungurii au refuzat drepturile politice pentru români, în timp ce Casa imperială austriacă i-a recunoscut ca naţiune politică. Cele mai sângeroase conflicte s-au dat în mai 1949 la Abrud şi în împrejurimile oraşului din Munţii Apuseni.
La doar câţiva ani după încheierea Revoluţiei din 1848 – 1849, destinul său a luat o turnură tragică. Istoricii susţin că în ultimii ani din viaţă Iancu, bolnav, prefera să rătăcească prin satele muntenilor din Apuseni, nedespărţit de fluierul cu care doinea. La începutul anului 1872, starea de sănătate a lui s-a agravat. A fost internat în spitalul din Baia de Criş, judeţul Hunedoara, din cauza unei hemoragii şi a tusei chinuitoare. Acolo şi-a petrecut ultimele săptămâni din viaţă. Avram Iancu a fost găsit mort în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872, la vârsta de 48 de ani, „în tinda casei unui sărac din Baia de Criş”, scria Nicolae Iorga, după mai mulţi ani în care a avut de suferit de pe urma bolilor şi pe care i-ar fi trăit în sărăcie. Au fost găsite asupra lui o năframă, un fluier din lemn de cireş şi o jalbă către împăratul austriac Franz Joseph, unsă şi mototolită, pe care nu a trimis-o niciodată destinatarului, susţin istoricii.
Cauza decesului lui Iancu a fost o hemoragie. Preotul a consemnat pe certificatul de deces numele celui decedat „Avram Iancu, eroul românilor”, vârsta de 48 de ani şi faptul că moartea a fost „firească”. Avram Iancu a fost înmormântat la Ţebea, în cimitirul ortodox în care se află şi Gorunul lui Horea.
Vă recomandăm să citiţi şi:
O depresie profundă şi o boală cruntă de plămâni l-au îngenuncheat pe Avram Iancu, cel mai ilustru personaj al Transilvaniei anului 1848. Declinul „crăişorului munţilor“ a avut loc după cea mai strălucită perioadă din viaţa sa, anii în care i-a condus pe români în revoltele de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Moţii sunt o comunitate aparte care trăieşte în satele din ţinuturile înalte ale Munţilor Apuseni. Deşi în mod tradiţional moţii sunt consideraţi doar localnici ai câtorva sate din jurul oraşelor Câmpeni şi Abrud, treptat şi-au luat numele de moţi şi localnicii de pe Valea Crişului Alb, din Ţara Zarandului, zone din judeţele Bihor, Hunedoara, Arad şi Cluj. Povestea locuitorilor „Ţării Moţilor” este fascinantă.
Un stejar vechi de aproape nouă decenii, sădit de Arsenie Boca în vremea în care era elev la Colegiul Naţional Avram Iancu din Brad şi purta numele de Zian, a devenit loc de reculegere pentru elevii şi vizitatorii liceului. Gorunul simbolizează vigoarea şi trăinicia şi le oferă linişte celor care se aşează la umbra lui.
Avram Iancu este unul dintre eroii de referinţă ai românilor. Conducătorul moţilor din timpul mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849 a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului şi al jertfei pentru libertate. O serie de lucruri au rămas însă mai puţin cunoscute publicului care se raportează astfel la eroul naţional.
Se încarcă comentariile...
