Cum se prepară melomacarona, prăjitura-delicatesă „furată“ de bucătarii români de la mănăstirile greceşti
0
Intrat în obiceiurile de bucătărie ale străbunicilor noştri prin intermediul călugărilor greci care au venit în mănăstirile româneşti prin secolele VII-XIX, preparatul era cândva un desert foarte apreciat în casele românilor înstăriţi.
Dacă întrebi o sută de români ce înseamnă melomacarona, este greu de crezut că vei găsi trei-patru care să ştie. Nu de alta, dar termenul este un soi de arhaism, iar sonoritatea denumirii este departe de a sugera (ca-n multe alte cazuri) definiţia cuvântului, căci, împrumutat fiind din părţile sudice ale Europei, mai exact din străvechea Eladă, acesta are înţelesuri ce nu se regăsesc în limba română.
Ei bine, melomacarona (sau melomakarona, în varianta originală) nu are legătură nici cu vreo melodie, nici cu melosul şi, destul de surprinzător (dată fiind a doua parte a cuvântului), nu are nicio tangenţă cu macaroanele omniprezente în peninsula italică.
De fapt, aveam de-a face cu o mâncare tradiţională grecească – în esenţă un desert – adus pe aceste meleaguri la fel cum au ajuns şi reţetele pentru sarmale, baclava sau musaca: pe nebănuite, subtil, de am ajuns să credem că noi le-am fi inventat şi le ştim de când lumea şi pământul.
Însă dacă traseul către tradiţia românească al preparatelor pomenite mai înainte este în strânsă legătură cu stăpânirea otomană, melomacarona a pătruns în spaţiul carpato-danubiano-pontic pe căi mult mai discrete, căci s-a insinuat în reţetarele bunicilor noştri prin intermediul numeroşilor călugări greci care veneau să se nevoiască (sau să ne ţină vie dreapta credinţă) în mănăstirile noastre.
Fuziunea cu gastronomia tradiţională a dat, de altfel, o mulţime de variante ale preparatului. Astfel, dacă în mănăstirile din sud este o gustare de post, prin părţile Dobrogei şi pe la Dunărea de Jos a fost adaptat la tradiţiile locale, căpătând în el ingrediente precum untul, mierea, smântâna sau laptele.
Tocmai de aceea, vom prezenta reţeta în ambele ipostaze (pornind de la varianta prezentată publicului de către prezbitera Garoafa Coman, în volumul „Mâncăruri şi dulciuri de post” – Editura Bizantină, 1994), căci, la urma urmelor, contează gustul, nu cutumele ce ţin de cu totul alte lucruri decât de gastronomie.
Ingrediente
Deşi reţeta originală e în ceşti, linguriţe, polonice şi alte unităţi de măsură mai puţin obişnuite, am „tradus” totul şi în sistemul internaţional de măsurare, adică în grame şi mililitri, pentru ca tot poporul să priceapă de-a fir a păr cum se pregătesc ingredientele minunatei întocmeli culinare. Aşadar, ne trebuie:
O ceaşcă şi jumătate (300 de mililitri) de ulei - de măsline sau de floarea-soarelui;
1/2 de ceaşcă (100 g) de margarină - sau de unt, după preferinţe;
O ceaşcă (200 g) de zahăr;
3/4 de ceaşcă (70 mililitri) de suc de portocale;
2 linguriţe (10 mililitri) de esenţă de rom (sau 50 de mililitri de coniac, zic unii);
2 linguriţe (10 g) de coajă de portocală rasă;
1 linguriţă (5 g) de esenţă de vanilie (sau o păstaie de vanilie);
2 linguriţe (10 g) de praf de copt;
1 linguriţă (5 g) bicarbonat alimentar;
8 ceşti (circa 1,5 kg) de făină;
500 g de nucă râşnită (merge şi cu arahide sau cu alune, după unele reţete);
3 linguriţe (15 g) de scorţişoară.
1,5 litri de sirop, în alcătuirea: 500 mililitri de apă, 500 g de zahăr şi 500 g de miere.
Mod de preparare
Într-un vas suficient de mare (de măcar trei litri, ca să se poată lucra lejer compoziţia), adaugi primele şapte ingrediente: uleiul, margarina (sau untul), zahărul, sucul de portocale, esenţa de rom (sau coniacul), esenţa de vanilie şi coaja de portocală rasă.
Amesteci cu mixerul timp de patru-cinci minute, la viteza cea mai mare.
Într-un alt vas (preferabil un lighean de 5-6 litri) pui toată făina, praful de copt, amoniacul şi amesteci uşor.
Adaugi apoi, peste făină, amestecând uşor, compoziţia de la începutul reţetei (cele şapte ingrediente: uleiul, margarina şi toate cele). Îţi va ieşi un fel de aluat, cu o consistenţă medie.
Modelarea prăjiturilor FOTO gustos.ro
Din acest aluat întinzi trei foi, groase de 7-8 milimetri (maximum un centimetru), pe care le tai după aceea în diferite forme. Forma tradiţională este cea rotundă sau ovală (cu diametrul de 3-5 centimetri), însă fantezia poate fi lăsată să se manifeste în toate felurile. Am văzut inimioare, semilune, trifoi samd.
Pregătirea pentru copt FOTO gustos.ro
Aşezi prăjiturile în tavă, pe o foaie de copt sau pe folie de aluminiu, şi le coci la cuptor, astfel încât să se rumenească uşor (circa 10-12 minute sunt suficiente în cuptorul preîncălzit la 180 de grade).
Între timp, pregăteşte un sirop din 500 mililitri de apă, 500 g de zahăr şi 500 g de miere. (Bombă calorică!, vor striga nutriţioniştii). Siropul se dă în clocot şi se menţine fierbinte pe toată durata etapei următoare.
Iei prăjiturelele cu o lingură de spumă (sau cu strecurătoare metalică) şi le afunzi în oala cu sirop fierbinte. Le laşi acolo foarte puţin (1-2 secunde) pentru că, fiind calde, trag foarte repede siropul. Atenţie mare la manipulare! Prăjiturelele sunt destul de sfărâmicioase.
Însiroparea prăjiturelelelor FOTO gustos.ro
E bine să le scurgi un pic după ce le-ai afundat în sirop, astfel încât lichidul care prisoseşte să fie înlăturat, fără însă să se usuce.
Apoi, fiecare melomacaronă o pudrezi, pe ambele părţi, cu amestecul de nucă râşnită (sau alune pisate) şi scorţişoară.
Se aşează pe un platou mare şi se servesc (de regulă) reci.
Poftă bună!
Vă mai recomandăm şi:
Cum se prepară celebra mâncare tradiţională armânească „piperchi dinijicati cu pătrăgiani“
Preluat şi de marii maeştri bucătari europeni, preparatul are avantajul că este foarte versatil. Reţeta poate fi pentru un preparat de bază, dar şi pentru o garnitură, iar mai nou au apărut şi variante strict vegetariene de „piperchi dinijicati cu pătrăgiani”.
Cum se prepară celebrele „Oauă Ţărgăsiti“, micul dejun preferat de aromânii de la Dunărea de Jos
Pe cât este de simplă reţeta, pe atât este de gustoasă este mâncarea. Preparatul a intrat şi în meniul românilor din sudul Moldovei şi nordul Munteniei, mai ales că gătitul lui durează doar câteva minute.
Maestrul culinar Gina Bradea, deţinătoarea unuia dintre cele bine cotate bloguri culinare scrise în limba română, ne dezvăluie câteva dintre secretele preparării slăninii afumate.
Se încarcă comentariile...
