Povestea polițistului care a înviat din morți, după ce a zăcut 12 ore la morgă. Ce le transmite mai tinerilor colegi

Declarat mort după un teribil accident rutier, el a scăpat grație prezenței de spirit a unui brancardier care trecea întâmplător pe acolo și a observat că „mortul” are puls și respiră.

Titus Honceriu, o viață de roman Sursa foto fb T.H.

Fiecare om poate avea o poveste de viață interesantă, însă cea fostului polițist de la Rutieră Titus Honceriu bate orice scenariu de film. El a înviat pur și simplu din morți, după ce a zăcut circa 12 ore la morgă, în împrejurări învăluite în mister.

Adjutantul șef Titus Honceriu va împlini în luna august vârsta de 80 de ani, un record pentru media de vârstă a polițiștilor din România, cu atât mai mult cu cât. În afara episodului de la morgă, viața l-a supus la suferințe de neimaginat: a trecut prin 16 intervenții chirurgicale și a fost diagnosticat cu o boală care de regulă nu iartă.

S-ar putea scrie o carte despre viața lui, dacă nu ar fi modest: s-a retras în Eforie și până astăzi doar apropiații i-au cunoscut suferințele. 

Destinul lui nu se anunța cu nimic mai spectaculos decât al oricărui tânăr care trăia în “Epoca de Aur”.  Șofer pe basculantă la o mină din Hunedoara, s-a gândit să își încerce șansa, când a auzit că se fac înscrieri la Școala de Miliție. A abandonat basculantă cu steril, pe care o conducea în fiecare zi iar după ce a absolvit școala, că șef de promoție, a fost repartizat în Capitală, unde numai piloșii sau cei excepționali ajungeau. Așa a ajuns să lucreze cu Nicolae Andruța Ceaușescu, fratele dictatorului, pe atunci simplu locotenent la Poliția Capitalei, și a fost trimis pe litoral, la Neptun, în timpul vizitelor “tovarășului”. 

Era în primul an de muncă și tot la malul mării a cunoscut- o pe femeia care îi stă alături și astăzi. 

A murit 12 ore

Viața i-a fost presărată și de bucurie și de amărăciune, dar și de moarte. Moartea lui. S-a întâmplat în ziua de 6 iunie 1972, zi de o importanță maximă pentru Nicolae Ceaușescu: ziua în care Fidel Castro, președintele Cubei, „El Lider Maximo”, a venit în România. Coloana oficială spre aeroportul Otopeni era condusă de motociclistul Titus Honceriu, de la Miliția Rutieră București. Avea doar 29 de ani. 

„Eram în misiune oficială, cu viteză, cu sirenele pornite, când din curtea CAP-ului Otopeni a ieșit o căruță cu doi cai. Nu am mai avut timp să frânez, cred că erau doar șapte metri între mine și atelaj. Am intrat în plin în căruța trasă de caii speriați, căruța s-a rupt. Inițial, nu am știut ce s-a întâmplat. M-am ridicat, aveam casca pe cap, dar după câteva clipe mi-am pierdut vederea, m-au cuprins durerile”, a declarat Titus Honceriu, pentru Adevărul. 

Colegii nu au mai așteptat ambulanța. L-au dus cu mașina la Elias, unde toate sălile de operații erau pline. A ajuns la Floreasca unde medicii nu i-au dat nici măcar o șansă de supraviețuire. 

„Am fost operat în fața studenților la medicină, ca material didactic, iar ei luau notițe. Aveam șapte coaste rupte, explozie de lob hepatic… Au venit cei mai buni chirurgi: Octav Constantinescu și Zeno Popovici. La finalul operației nici nu m-au mai cusut cum trebuie, credeau că voi muri oricum”, povestește polițistul. 

Când și-a revenit din operație, nu mai vedea nimic. Îl auzea însă pe medicul anestezist spunându-i soției sale să fie puternică, să nu mai plângă, că e femeie tânără și că asta a fost. La 12 ore de la accident a fost declarat mort și dus la morgă, printre cadavre. Ce s-a întâmplat, avea să afle de la alții. 

„M-au dezbrăcat, mi-au legat picioarele și m-au dus la morgă. Am stat acolo toată noaptea, nu îmi amintesc nimic. Dimineață însă, a venit un brancardier. Aducea trupul unei femei care se otrăvise. S-a uitat la mine, a văzut că mișc și i-a alarmat pe toți. M-au dus în Reanimare și mi-am revenit. Fusesem în moarte clinică”, poveste înfiorat polițistul.

Are un regret: nu l-a cunoscut niciodată pe brancardierul salvator. Ar fi vrut să îi mulțumească pentru că fără el ar fi fost de 51 de ani în mormânt. 

După ce a renăscut, trei luni a stat în spital. Era cel mai vechi pacient de acolo iar colegii dormeau cu rândul lângă el. 

„Lucru ciudat, după ce m-au externat, în salonul și patul în care am fost a fost internată celebra artistă Ionela Prodan. Și ea a fost în moarte clinică, tot după un accident rutier”, spune Honceriu. 

Chiar și așa, cu trupul fărâmițat, la meserie nu a renunțat.

34 de ani de muncă

„După 11 luni de concediu medical, am revenit la muncă. Mai întâi la secretariat, apoi a predat dirijarea, a fost polițist examinator și în cele din urmă am dat examen și am ajuns la biroul permise de conducere”, rememorează polițistul. După 34 de muncă, în 1998, a ieșit la pensie, cu fruntea sus.

Nu oricum, ci în aplauzele colegilor, iar povestea sa a fost consemnată în revistele „Pentru Patrie” și „Poliția Română”. Din păcate, nu a gustat liniștea de la pensie. Un diagnostic neiertător l-a determinat să se mute la mare, unde lupta cu boala în fiecare zi. Pe 4 august, supraviețuitorul Honceriu va împlini 80 de ani. 

Polițiștii de ieri versus polițiștii de astăzi 

De pe margine, privește cu mustrare spre mai tinerii săi colegi, ca unul care a fost în interior și a trăit vremuri grele. Are și un sfat, pentru tinerii care vin din urmă.

„Să fii demn și să fii mândru de profesia aleasă: este grea dar muncind cinstit ai și satisfacții. Nu-mi place nici ținuta unora: nu ar trebui lăsate fetele cu plete în vânt la control trafic, să poarte caschetă pe cap și fără tatuaje vizibile iar bărbații să fie proaspăt bărbieriți. Eu sunt pensionat de 25 de ani și totuși ma bărbieresc zilnic. Să fie mai aproape de cetățeanul de rând, unii sunt prea încrezuți și aroganți cu participanții la trafic. Pentru a fi respectat trebuie să îi respecți pe cei din jurul tău!”, sunt sfaturile octogenarului adjutant șef. 

De altfel, este un susținător al drepturilor polițiștilor, mai ales că el este privat de multe: după 34 de ani de muncă, are o pensie cu 2.000 de lei mai mică față de pensionarii de astăzi din Poliție. 

“Guvernanții ar trebui să aibă mai multă grijă și de pensionarii militari, cărora de ani de zile nu li s-au mai mărit pensiile, cu toate că au fost aprobate niște legi care nu se pun în practică! Să se facă odată statutul polițistului și să fie  respectat . Noi care am ieșit la pensie până în anul 2000,  am ieșit pe alte legi cu toate că m-am pensionat la vârsta de 55 de ani, cu 34 de ani de muncă,  cei  care s-au pensionat în ultima perioada cu circa 7-8 ani mai mai devreme, au pensia mai mare. Recalcularea ar trebui să se facă începând cu cei mai în vârstă, să poată și ei beneficia mai repede de această mărire că avem zilele numărate până vom pleca din această lume” spune cu amărăciune Honceriu. 

După un destin zbuciumat, se considera totuși norocos: are familia aproape, iar fiul său i-a călcat pe urme și poartă cu mândrie uniforma de polițist.