Cum petrec românii de Anul Nou şi de Sfântul Vasile. Cele mai frumoase obiceiuri magice pentru prosperitate şi pentru alungarea duhurilor rele
0
Dacă de Crăciun oamenii cinstesc naşterea Mântuitorului în familie, de Anul Nou şi de Sfântul Vasile petrec în comunitate: toată lumea este pe drum, pe uliţă. Românii se distrează păstrând o parte dintre obiceiurile păgâne despre care spun că îi apără de rele şi îi ţin sănătoşi şi prosperi pentru un an întreg.
"Anul Nou este, într-adevăr puntea dintre ani, este momentul în care trebuie să ne bucurăm, să petrecem cu rudele şi prietenii, dar să nu uităm nici de multele obiceiuri şi ritualuri tradiţionale de renovare a timpului care odinioară marcau viaţa spirituală a comunităţilor umane, la solstiţiul de iarnă. Mutate de-a lungul veacurilor, ca dată de practicare, acestea s-au perpetuat secole de-a rândul pe pământul romănesc, putând fi întâlnite şi astăzi.
Din acest punct de vedere, Crăciunul este sărbătoarea familiei, iar Anul Nou a comunităţii. La Naşterea Domnului ne adunăm in jurul sobei - unde arde «buturuga de Crăciun», iar la Anul Nou - toată lumea este pe drum, pe uliţă”, explică Doina Işfanoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti.
Jocuri cu măşti, în Moldova
„În timp ce colindatul şi tot ce a însemnat Crăciunul este foarte important pentru Transilvania, Dobrogea şi în Muntenia, anul nou este foarte important în Moldova. Aici ai ceea ce se numeşte jocurile cu măşti. De sus din Bucovina şi până jos, după Vrancea, aceste jocuri stăpânesc practic toate satele, toate oraşele. Acest lucru se întâmplă chiar şi acum. Este o adevărată frenezie a travestirii în tot felul de personaje care se întâmpla pe vremuri în jurul Caprei, în jurul Ursului şi aşa mai departe“, explică etnologul.
Obiceiurilor grupate la Anul Nou gravitează în jurul Jocurilor cu măşti. "Anul Nou este un adevărat rege care domină în Moldova tot ceea ce ţine de partea de exprimare spirituală a comunităţilor rurale. Jocurile cu măşti, de la Jocul Caprei, Cerbului, Ursului, Berzei, Struţului la acele jocuri cu întruchipări fantastice de personaje mascate - urâţi şi frumoşi, moşi şi babe, plugari, doctori, vânători, comercianţi evrei sau turci - sătenii concretizează plastic, cu o fantezie debordantă, o diversitate impresionantă de caractere.
Urări de belşug
Costumaţiile ceremoniale concretizează nevoia omenească de certitudine pentru ca în anul care vine să aibă măcar acelaşi spor în turme, recolte bogate şi chiar mai mulţi prunci", adaugă prof. univ. dr Doina Işfănoni. Înfruntarea dintre anul nou şi anul vechi, dintre frumoşi şi urâţi, dintre lucrurile rele şi lucrurile bune sau personajele care înfăţişează faţete urâte şi pozitive ale caracterului uman sunt extrem de spectaculoase în judeţul Neamţ.
Practic, rolul acestor mascaţi este de a nu lăsa niciun colţişor nerăscolit, pe ideea de a afla răul, oriunde s-a cuibărit. Umblatul cu ursul e specific Moldovei.
Acesta e întrunchipat de un flăcău care poartă pe cap şi pe umeri blana unui animal ucis, împodobită cu ciucuri roşii. După urări de sănătate şi belşug, cetele de colindători primesc în dar colaci, vin, cârnaţi şi, desigur, bani.
Capra, un spectacol autentic
Un alt obicei spectaculos, mersul cu Capra obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau turcă în Moldova şi Ardeal, borita (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Umblatul cu capra e un obicei popular în Moldova, Ardeal, Muntenia şi Oltenia, acolo unde capra e numită "brezaia", din cauza înfăţişării pestriţe.
Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei. Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor (căiuţii-feciori travestiţi în crai, turca-masca de taur), întâlnite în satele româneşti la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii.
Maramureşenii, deghizaţi în draci
Nu doar portul popular maramureşean este cunoscut pe plan naţional, ci şi ţinuta brondoşilor, cei care an de an ies pe drumurile Cavnicului şi alungă spiritele rele. Îmbrăcaţi în costume, cu hamuri cu zeci de clopote făcute din tablă şi cu măşti pe feţe, zeci de maramureşeni aleargă din casă în casă pentru a proteja gospodăriile de demoni.
„Este unul dintre cele mai vechi obiceiuri, iar în spatele lui stă o poveste interesantă. Se spune că demonii nu ştiu cum arată, nu ştiu cât sunt de urâţi, iar la întâlnirea cu aceşti tineri rolul măştilor şi al talangelor este special de a-i arăta unui demon cum arată cu adevărat. Acesta se va speria şi va părăsi lumea aceasta“, explică Janeta Ciocan, etnolog.
Bătaia de la Ruginoasa
În ultima zi a fiecărui an, în localitatea ieşeană Ruginoasa, sute de flăcăi mascaţi se adună pe uliţe şi se bat cu bâtele.
După ce în ultimii ani tradiţia s-a soldat cu răniţi, autorităţile au stopat vărsarea de sânge. Potrivit obiceiului local, în fiecare zi de 31 decembrie, tinerii din vale şi din deal se adună la mijlocul localităţii, mascaţi, şi se bat pentru supremaţie. Câştigătorii au dreptul ca, în anul care va veni, să aleagă cele mai frumoase fete din sat şi să organizeze balurile.
“Dansul morţii”, ritual la Nereju
Şi în comuna vrânceană Nereju, localnicii se maschează de Revelion şi, organizaţi în cete, merg cu plugul din casă în casă. În prima zi din an, are loc o paradă în cadrul căreia mascaţii pun în scenă unul dintre cele mai renumite dansuri tradiţionale româneşti, „Chipăruşul“.
Plugul, simbol al fertilităţii pământului în Bărăgan
În cea din urmă zi a anului, înainte de a se înnopta, începe unul dintre cele mai solemne acte ceremoniale: Pluguşorul. "Plugul, Plugul cel mare, în zonele agricole, acest obicei cunoaşte forme de desfăşurare de mare spectaculozitate. Plugul, devenit simbol al fertilităţii pământului, nu mai este o banală unealtă, ci devine un simbol al muncii, al rodniciei, al dorinţei agricultorilor de a obţine de la pămănt maximum de fertilitate.
Urare tradiţională la români în preajma Anului Nou, pluguşorul a păstrat scenariul ritualic al unei invocări magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul pluguşorului şi-a pierdut astăzi caracterul de incantaţie magică. Recitată într-un ritm vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe măsură ce se apropie de sfârşit.
” În urătura Pluguşorului, munca câmpului nu mai este la fel de trudnică, dificilă, cu necazurile şi bucuriile sale, ci este glorificată, înnobilată pentru a conferi satisfacţii cât mai mari", spune Doina Işfănoni.
Plugul mare este în zona de sud, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, un obicei extrem de aşteptat. "Orice agricultor crede că dacă nu va primi plugul în ograda sa s-ar putea să nu-i meargă bine tot anul şi să nu aibă noroc la semănat şi la recoltat. Colindătorii care vin cu pluguşorul cheamă prosperitatea şi recolta bogată. Locuitorii din Bucovina, în schimb, prezic cum va fi recolta anul următor după un ritual ce presupune alcătuirea unui calendar din cărbuni. Cărbunii sunt botezaţi cu numele fiecărei culturi şi arşi până în dimineaţa primei zile din noul an. Rodul recoltei e indicat de cantitatea de cenuşă.
Sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară
În ziua de Anul Nou, copiii umblă cu Sorcova din casă în casă, iar mesajul transmis de colind e de viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. La început, Sorcova era confecţionată din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vişin, prun) sau de trandafir, tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Moş Nicolae (6 decembrie). Astăzi, Sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară, este făcută din hârtie colorată şi din flori artificiale.
Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
Sfântul care are „putere asupra dracilor“
În prima zi din noul an, creştinii îl prăznuiesc pe sfântul „păzitor de duhuri rele“, adică pe Sfântul Vasile. Un număr mare de practici magice şi de ritualuri se săvârşeau în această zi ce marchează începutul, nu doar al unui nou an, dar şi, în mod simbolic, al unui nou ciclu de viaţă. „Sfântul Vasile este apărătorul creştinilor, «păzitor de duhurile rele», astfel că prima zi a anului a ajuns să fie considerată un moment propice pentru desfăşurarea practicilor magice. Pe de o parte, 1 ianuarie reprezintă un moment de cumpănă, pe de altă parte, este o zi fastă prin excelenţă – este prima zi a anului, a unui nou interval de timp“, explică specialiştii în Etnografie.
Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit în prima zi a anului, a trăit între anii 330 şi 379, în vremea împăratului Constantin, în Cezareea Capadociei. A fost înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, prin scris şi prin cuvânt, luminând creştinătatea şi apărând dogma Sfintei Treimi. A murit în ziua de 1 ianuarie 379, intrând în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.
Se fac previziuni despre vreme
În tradiţia populară, Sfântul Vasile apare înfăţisat cu mai multe „chipuri“. Astfel, el apare ca unul dintre sfinţii care au făcut minunile cele mai mari, fiind păzitor de duhuri rele, cu „mare putere asupra dracilor“. Astfel, cu rugăciunile lui se scot duhurile rele şi necurate din oameni.
Tot în ziua de Sfântul Vasile se zice că e bine să bei mult vin, existând credinţa că atât vin cât va bea omul, atât sânge va avea în obraz peste an. Nu degeaba i se mai spune „primul petrecăreţ“. Tradiţia mai spune că de Anul Nou se înnoiesc toate, iar oamenii trebuie să-şi pună un gând bun, ca să le meargă bine. Tot în prima zi a anului se fac previziuni despre vreme. Dacă în ziua de Sfântul Vasile ninge, anul ce urmează va fi unul îmbelşugat, iar dacă este senin şi geros, oamenii vor fi sănătoşi pe parcursul anului.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
