Școala din comunism care dă o șansă la un viitor copiilor din era digitală. Elevii care își câștigă pâinea de pe băncile școlii
0O școală de meseriași a cooperativelor din perioada comunistă a reușit să reziste miraculos tranziție, dar și erei digitale. Funcționează neîntrerupt de peste opt decenii și reprezintă o șansă nesperată la viitor pentru sute de copii care doresc să învețe o meserie.
După mai bine de trei decenii de reforme educaționale prost făcute sau ineficiente s-a ajuns la situația în care, în anul 2025, învățământul românesc de masă nu este adaptat realităților sociale și celor din piața muncii. „În zona învăţământului liceal suntem în Epoca de piatră, nici măcar Evul Mediu. Adevărul este că acolo lucrurile trebuie schimbate şi trebuie schimbate repede”, preciza recent ministrul Educației, Daniel David. Cea mai gravă problemă a reprezentat-o diminuarea importanței învățământului profesional. Așa s-a ajuns la adevărate generații abandonate. Este vorba despre copii care luau note mici la Evaluare Națională sau care, pur și simplu, nu-și permiteau sǎ meargă la liceu. Mulți dintre ei au ajuns să urmeze profile liceale fără viitor, la grupuri școlare sau licee cu profile desprinse de realitățile de pe piața muncii. În cele din urmă au ajuns la abandon și muncă necalificată în străinătate, în cel mai bun caz. Iar consecințele se văd cu ochiul liber.
Agenții economici caută cu disperare meseriași calificați și ajung la situații precum căutarea de ciobani în Bangladesh, sudori vietnamezi, muncitori în confecții din Nepal și Pakistan, iar lista poate continua. Cu toate acestea există și oaze de speranță pentru antreprenori și, mai ales, pentru miile de elevi români care nu sunt nici olimpici, nici nu obțin medii suficient de mari la Evaluările Naționale, dar au un potențial în sfera practică, a meseriilor. Iar una dintre acestea este o școală cooperatistă din perioada comunistă care a reușit în mod miraculos să supraviețuiască până în era digitală. Nu și-a pierdut nici obiectul de activitate, nici rigoarea educațională specifică, nici disciplina muncii.
Este vorba despre Școala de Cooperație din Botoșani, ultima școală de meseriași a CentroCoopului comunist, o relicvă a unor vremuri trecute, dar care schimbă vieți. An de an, generație după generație, Școala de Cooperație dă o șansă la un viitor decent pentru sute de copii și încearcă să schimbe mentalități în societatea românească. Acești tineri sunt meseriașii de care mediul de afaceri românesc are atâta nevoie, mulți dintre ei cu o pregătire profesională deosebită.
Supraviețuitoare a trei regimuri cu peste opt decenii și jumătate de activitate
Școala de Cooperație din Botoșani a fost înființată în anul 1941. „Pe vremea aceea era o școală de ucenici sub Egida Institutului Național al Cooperației înființată în colaborare cu federala cooperatistă județeană Botoșani, sub denumirea de „școli de țiitori de registre și vânzători”, arată reprezentanții școlii. Într-un târg comercial, ca Botoșaniul, acest profil era esențial. Ulterior, odată cu instaurarea regimului comunist, în anul 1962, școala de ucenici avea sǎ devină Școala Profesională de Cooperație.
Era școala CentroCoopului, organ de cu rol de îndrumare și control, la nivel național a activităților de tip cooperatist, în perioada comunistă. Atât CentroCoop cât și Ucecom au fost înființate în anul 1949 prin Decretul nr. 133 al Consiliului de Miniștri pentru a coordona cooperativele meșteșugărești din toată țara. În cooperative fiecare membru avea drepturi egale, pe fundamente socialiste, iar profitul era reinvestit. Multe dintre aceste cooperative au avut un real succes și au supraviețuit inclusiv după 1989. Sunt acele întreprinderi cooperatiste pe care Ceaușescu le folosea pentru a justifica, la vizitele din Occident, că în România există și proprietate privată. Evident, nu putea fi vorba de proprietate privată, dar cooperatiști aveau o independență și o eficiență invidiată de alții.
Aceste organe de coordonare ale cooperativelor aveau propriile școli de meserii. Aici erau formați meseriașii de care cooperațiile aveau nevoie. Școala de Cooperație de la Botoșani a fost una dintre acestea. Profilurile erau stabilite în funcție de nevoile cooperației. Școala era extrem de riguroasă pentru că atelierele sau întreprinderile cooperatiste aveau nevoie de oameni pregătiți pentru a putea rezista. Toate școlile cooperatiste ale CentroCoopului au sucombat după anii '90, mai ales din cauza demonizării școlii profesionale în societate.
„Era privit ca o rușine să-ți mai dai copilul la o școală profesională. Culmea, aici chiar învăța o meserie. Mai ales prin anii 2000 preferau să-i dea la liceu, să treacă cum pot. Mai mergeau și la niște facultăți din astea unde nu ieșeai nimic. Și după aceea șomer pe banii părinților sau la sparanghel”, mărturisește Natalia, fostă confecționeră în anii '90. Acest lucru ni-l confirmă și directorul Școlii de Cooperație, Antoneta Molocea. „Era privită în societate, într-o perioadă, ca o rușine să-ți dai copilul la școala profesională. Trist și incorect”, mărturisește femeia. Școala de Cooperație a reușit să reziste însă tranziției. A supraviețuit până și reformei educaționale a Ecaterinei Adronescu care în anul 2009 lăsa școlile profesionale fără cifră de școlarizare. Adică le desfința, lăsându-le fără obiectul de activitate. „Am reușit să facem clase de liceu pentru a continua”, mărturisește directoarea.
„Misiunea noastră este de a forma tineri capabili să-și câștige existența”
Școala de Cooperație din municipiul Botoșani, singura supraviețitoare a sistemului educațional al CentroCoopului comunist, funcționează într-o clădire care-i reflectă întreaga sa istorie. Un corp are o vechime de aproximativ 110 ani, iar celălalt este din perioada comunistă. Evident, reabilitate și dotatate la standarde moderne. O casă mare, cochetă, la intersecția cu Calea Națională, cea mai importantă arteră a orașului. În curtea din spate, dar și în corpul de clădire de peste drum se află spațiile de instruire practică, realizate la standarde europene, cu fonduri Phare. Este vorba despre o bucătărie dotată cu tot ce trebuie pentru practică, o sală de mese cu bar, plus tehnica aferentă, dar și un salon generos de coafură și manichiură. În acest loc, sute de elevi botoșăneni învață să câștige o pâine.
„Misiunea noastră este de a forma tineri capabili să-și câștige existența. Să învețe o meserie căutată pe piața muncii care să le asigure un viitor”, spune profesorul Claudia Midoschi. Școala de Cooperație pregătește elevi pe parcursul a trei ani pentru a deveni bucătari, ospătari și frizeri-coafeze. Trei meserii extrem de căutate pe piața muncii, cel puțin în zona Botoșaniului. Reprezentanții școlii spun că la Cooperație toți copiii, inclusiv cei din familii defavorizate, primesc o șansă la un viitor. „Vrem să le oferim, inclusiv celor proveniți din medii defavorizate, șanse egale de instruire și educație. Să îi sprijinim să se integreze în societate, pe piața muncii, rapid și eficient”, spun reprezentanții școlii.
„Meseria este căutată și bănoasă”
Școala a păstrat din regulile și rigoare de altădată. Disciplina, organizarea și, mai ales, curățenia sunt esențiale, mai ales că toți elevii sunt pregătiți pentru domenii în care aceste atribute devin esențiale pentru reușită. Grupele de bucătari ospătari fac ore în bucătăria-școală. Fac multă practică, tocmai pentru a învăța rapid să devină buni meseriași. În timp ce gătesc, repetă teoria, iar apoi degustă, pentru a vedea unde s-au făcut greșeli. Sunt echipați la patru ace în ținuta specifică de bucătar. Maiștrii-instructori sau profesorii de specialitate spun că la Școala de Cooperație acești tineri învață tot ce au nevoie să știe pentru a intra în câmpul muncii.
„Aici, la bucătărie, învățăm, practic, să facem diferite preparate culinare. Ei trebuie să cunoască bine rețetarul, etapele de producție, să le înțeleagă. Tocmai pentru a deveni buni profesioniști. Meseria aceasta este căutată și bănoasă. Tinerii au posibilitatea de a se angaja mult mai repede în procesul muncii”, spune Doina Bădărău, profesor pe tehnologie culinară. La fel de căutată și de bănoasă este și meseria de frizer, coafeză sau manichiuristă. Zeci de elevi și eleve învață în salonul de practică.
„De mică am fost pasionată de acest domeniu. Aici am avut șansa să fac ce-mi place. Îmi doresc foarte mult să fac o carieră din asta”, ne mărturisește o elevă de la clasa de coafeze. Andrei Papuc este profesor la clasa de ospătărie. A fost elev al Școlii de Cooperație, profesează în industria alimentară și hotelieră, dar a reușit să ajungă și profesor chiar la școala în care s-a pregătit. Acum predă ospătărie la o clasă întreagă de copii. Toți sunt îmbrăcați cu ținuta specifică de ospătar și exersează în laboratorul-restaurant cum se face servirea în mod profesionist. Andrei nu ratează niciun detaliu și își corectează fiecare elev.
„Sunt fost elev și actual profesor al școlii. Am lucrat în diferite restaurante și am ajuns să împărtășesc această meserie elevilor. O fac cu mare drag și cu mare pasiune. Este o meserie curată, este o meserie frumoasă care nu va muri niciodată. Tot timpul va fi nevoie de ospătari, de bucătari, restaurantele din toată România având un mare deficit de personal. Toată lumea are nevoie, toată lumea cere atât ospătari cât și bucătari. La ospătărie trebuie exersat foarte mult”, mărturisește Andrei Papuc.
Își câștigă existența încă de pe băncile școlii
Mulți elevi care ajung la Școala de Cooperație nu au au făcut performanță la matematică, limbi străine sau orice altă materie. În schimb, au abilități practice deosebite iar la școala de cooperație ajung să-și descopere pasiunea. Disciplina din cadrul școlii îi face să devină riguroși și serioși la muncă.
„Vărul meu a făcut școala asta, la ospătărie, și mi-a plăcut foarte mult ce făcea. Mi-am dorit mult să vin să învăț și eu meseria. Simt că pot să-mi fac un rost. Sunt îmbrăcat curat, mă simt apreciat, respectat. Este foarte bine”, mărturisește unul dintre elevii de clasa a X- a. Printre ei se află și copii veniți cu părinții din străinătate. Acolo școlile profesionale sunt renumite și apreciate. Unul dintre aceștia s-a înscris la Școala de Cooperație după o viață trăită în Italia.
„Am trăit până la 14 ani în Sicilia și ne-am întors. M-am însris aici pentru că vreau să fiu frizer. O meserie curată, bănoasă”, mărturisește tânărul. O parte însemnată a elevilor de la Școala de Cooperație ajung să-și câștige pâinea încă de pe băncile școlii. În timpul săptămânii merg la școală, iar în weekend, de multe ori, sunt chemați să-și facă meseria la diverse evenimente.
„De luni până vineri mergem la școală. Dar în weekend sunt restaurante unde ne cheamă să lucrăm la diferite evenimente. Câștigăm bani și este foarte bine”, precizează una dintre eleve. Mulți dintre acești elevi primesc o șansă incredibilă. Datorită orelor numeroase de practică, a seriozității și disciplinei, ajung să facă carieră în meseria pe care o învațǎ.
O parte a absolvenților au deja afaceri în domeniul alimentației publice sau a cosmeticii. „Încă de pe băncile școlii avem elevi care, în weekend, sunt căutati de agenți economici pentru a lucra la diferite evenimente. De asemenea, avem foști absolvenți care, pe lângă faptul că-și deschid propriile lor afaceri, ajung să conducă unități de alimentație publică de prestigiu”, adaugă Claudia Midoschi. Școala de Cooperație funcționează în regim privat, acreditată de Ministerul Educației. Taxa percepută elevilor este de 2100 de lei pe an, dar majoritatea o plătesc din bursele tehnologice primite de la statul român, în valoare de 300 de lei pe lună. Adică este ca și cum ar învăța gratuit.
Fără școli profesionale, școala a pierdut cel puțin 10 % dintre elevi
Școala de Cooperație, alături de alte școli de meseriași din țară, sunt câteva exemple fericite de unități de învățământ care oferă o șansă tuturor categoriilor de elevi. La începutul anilor '90, în învățământul profesional învățau aproape 300.000 de elevi. În anul 2009, Ecaterina Andronescu, ministrul educației la aceea vreme, lua decizia de a lăsa școlile profesionale fără cifră de școlarizare. Efectul a fost catastrofal, arată „Strategia nationala pentru protectia si promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020”.
„Desființarea Școlilor de Arte si Meserii a condus la necontinuarea studiilor a cel putin 10% dintre elevii care au terminat clasa a VIII-a, în principal din cauza faptului ca familiile nu pot sa acopere costurile a 4 ani de scolarizare. Acest fenomen a fost vizibil în special in cazul elevilor din mediul rural, în conditiile în care rețeaua liceelor este mult mai slab dezvoltată aici în comparație cu mediul urban”, se arată în raport. Acestea au fost reînființate în anul 2011, dar în societate școala profesională era deja, pe nedrept și în mod absurd, decredibilizată. Doar în ultimul deceniu, câteva școli profesionale din țară, prin rezutatele obținute, au început să schimbe mentalitatea.
Se încarcă comentariile...
