Mamă a trei copii, singură de Sărbători, dar împăcată: „Copiii sunt departe, însă totul ține de comunicare“
0De Sărbători, singurătatea se simte cel mai acut. Totuși, starea noastră depinde în mare măsură tot de noi. O demonstrează o femeie din Maramureș, mamă a trei copii și bunică, care a învățat să se bucure de ce îi oferă viața.
E singură de sărbători, dar mulțumită. Nu este vorba de vreo tânără feministă care a decis să petreacă sărbătorile singură, ci de o femeie de 79 de ani.
Aurelia Bujor din Baia Mare are trei copii, dar toți trei sunt plecați în străinătate. Cel mai mic dintre ei o vizitează cel mai des, având locuința din țară în vecinătate de ea. Însă chiar și așa, ea e singură în majoritatea timpului.
Cee ce o face diferită este modul în care a decis să-și trăiască viața. Nu se plânge de nimic și ia totul așa cum vine. În special când vine vorba despre copiii ei, a decis că e mai bine să se bucure pentru că duc o viață împlinită, decât să-i bată la cap cu singurătatea ei.
„Stau singură, dar nu mi-e rău”
Aurelia Bujor locuiește într-un cartier mărginaș din Baia Mare, acolo unde are o gospodărie frumoasă pe care o întreține cu mare grijă.
„Nu mă plâng de nimic. Stau aici singură, dar nu mi-e rău”, spune ea și ne arată tot confortul din casa ei.
Copiii au avut grijă să-i asigure tot ce are nevoie. „Mă ajută, nu am ce să spun nimic rău. Mă ajută mereu. Îmi aduc de toate”, mai spune ea despre copii.
Cu toate că nu se împacă prea bine cu ideea că îmbătrânește, tonusul ei trădează o persoană cu o gândire pozitivă și echilibrată. Se menține mereu tânără și vivace, își găsește mereu de făcut câte ceva, își vizitează prietenele.
Cei doi băieți ai ei sunt stabiliți în Austria, în timp ce fiica e plecată încă de dinainte de 1989 în Statele Unite. „Când a plecat, avea un copil mic de câteva luni în brațe. Așa a fugit din țară”, mai povestește ea. A fost un moment dificil pentru familia ei atunci, însă a trecut cu bine, iar câțiva ani mai târziu, fiica ei avea familia întregită peste Ocean.
Cina de Crăciun, la fiul cel mic
Băieții, în schimb, au plecat după Revoluție și, fiind mai aproape, vin cât pot de des la ea. „Astă vară, băiatul cel mare a venit și a tuns gazonul, a mai aranjat pe aici una-alta. I-am spus să se obișnuiască, pentru că aici el va moșteni casa. Și l-am rugat să nu o vândă după ce eu nu voi mai fi”, mai spune ea. Și a primit promsiuni ferme că nu va fi vândută casa pentru care a muncit o viață.
Fiul cel mic are locuința la doar câteva case distanță, pe aceeași stradă. „El vine cel mai des acasă. Vine uneori și de Sărbători, iar în seara de Crăciun ne cheamă la masă și pe mine și pe cuscra mea. Luăm toți cina împreună. E frumos că suntem toți la masă, dar apoi eu vin acasă la mine, singură”, mai spune ea.
Dar au fost ani la rând în care nici chiar cel mai mic dintre copii nu a putut veni acasă de Sărbători. „Când nu a putut să vină, nu am avut ce să fac. Nu am vrut să mă plâng pentru că ei au viața lor, au copii, au destule griji”, mai spune ea.
Anul acesta, deși mezinul a promis că vine, unele probleme ce au apărut în ultimul moment s-ar putea să-l țină departe, astfel că e posibil să fie iarăși singură de Crăciun.
Singutătatea, însă, o simte un pic mai acut de când i-a murit soțul, în urmă cu trei ani și jumătate. Încă mai are momente în care se simte tristă din cauza asta, însă atât cât este normal, după ce și-au petrecut cea mai mare parte din viață împreună.
Apelurile video o țin aproape de fiica ei
Pe fiica ei o vede cel mai rar. Cu toate că vine și ea acasă aproape an de an, au fost perioade îndelungate, de mulți ani la rând, în care nu a văzut-o. Acum însă, cu ajutorul tehnologiei, o vede de mai multe ori pe săptămână. Bunica Aurelia are un telefon performant care îi dă posibilitatea să facă apeluri video.
„Stau aici pe scaun, lângă telefon și ne vedem, în timp ce vorbim. Uneori vin și nepoții și îmi fac cu mâna. Alteori vorbesc doar cu ea. Dar e atât de bine să ne vedem, încât am impresia că e chiar aici lângă mine. Nu simt că e atât de departe”, mai spune ea.
Aurelia Bujor face ca sintagma „bătrân și singur” să nu sune chiar atât de dramatic pe cum pare, iar lucrurile să fie mult mai simple.
În urmă cu doar câteva zile a fost ziua ei, ea a împlinit 79 de ani. Surpriza a venit tocmai de la fiica ei, care i-a comandat un buchet de flori supeerb. „Doar m-am trezit cu cineva la ușă care mi-a adus buchetul de flori și o felicitare”, spune ea extrem de încântată de gestul fiicei ei. Desigur, nici cei doi fii nu au uitat-o de ziua ei.
Singurătatea nu e totuna cu însingurarea
Psihologul spune că nu e totuna singurătatea cu însingurarea. „Ea, chiar dacă a stat singură, nu a simțit atât de acut această singurătate. În însingurare există semne de izolare, retragere, de lipsă de contact. Poți fi însingurat și când ai oameni în jurul tău. Iar asta se întâlnește și la 30 de ani, la 40 ani, 50 ani, sau la persoane adulte tinere. Nu are legătură cu vârsta”, explică psihologul clinician Dana Crișan.
Potrivit ei, menținerea conexiunii în familie, chiar și prin intermediul tehnologiei, ajută la păstrarea unui echilibru emoțional.
„Totul ține de comunicare și de această idee de a fi aproape, chiar dacă fizic e la distanță. Iar dacă se văd și în prezență fizică, e o bucurie”, mai spune ea.
Astfel, continuă psihologul, dacă persoana nu este însingurată, nici chiar sărbătorile petrecute fără familie nu sunt resimțite atât de acut, atâta vreme cât există această conexiune, obținută cu ajutorul mijloacelor de comunicare la distanță.
Se încarcă comentariile...
