Cupșeni, locul unde tradițiile sunt reînviate la tot pasul. Muntele Sfânt din Maramureș, oferta de nerefuzat
0Comuna Cupșeni din Maramureș este una dintre cele mai ofertante, atunci când vine vorba despre autenticitate și originalitate. Situată la aproape 70 de kilometri față de Baia Mare, comuna cu cele trei sate aparținătoare oferă turiștilor o experiență unică în timpul sărbătorilor.
Cu o varietate relativ mică de obiective turistice, cei ce aleg să viziteze zona vor avea parte de lecții de istorie și de etnografie. Sunt șase biserici din lemn vechi de sute de ani și, chiar dacă nu sunt monumente UNESCO, nu sunt mai puțin valoroase și importante, fiecare dintre ele având o poveste unică. Este vorba despre biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ilie“ (secolul al XVIII-lea) din satul Cupşeni, biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ (secolul al XVIII-lea) din satul Cupşeni, biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae“ (1870) din satul Costeni, biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ (1885) din satul Costeni, biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ (1671) din satul Libotin, biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ (secolul al XVIII-lea) din satul Ungureni.
Legende cu Pintea din Țara Lăpușului
Dacă sunteți pasionați de istorie și povești din trecut, atunci aici e cel mai bun loc să petreceți sărbătoarea Paștelui. În această zonă, obiceiurile de Sărbători s-au păstrat nealterate, locul fiind ceva mai izolat și mai puțin bătut de turiști. De la ospitalitatea specific maramureșeană la locuri de vis și legende uimitoare, toate pot fi găsite în Cupșeni, unde oamenii locului știu să promoveze frumusețea și straiele specifice zonei.
Pentru amatorii de drumeții, Muntele Sfânt din Maramureș este o ofertă de nerefuzat. Locul este renumit pentru izvoarele sale de ape cu efect binefăcător, dar și pentru legendele sale transmise din generații în generații, cu haiduci și peșteri pline de comori.
Una dintre aceste legende îl are ca personaj principal pe Pintea Viteazul. Legenda spune că pe Muntele Șatra și-ar fi avut sălașul celebrul Pintea Viteazul și haiducii lui. Astfel, numele haiducului îl poartă atât Izvorul lui Pintea, cât și Fântâna lui Pintea, lângă cel dintâi ridicând-se Mănăstirea Șatra, iar lângă fântână, Schitul Șatra (sau Șătrița).
Izvorul lui Pintea este doar unul dintre izvoarele despre care se spune că are puteri tămăduitoare. Fiecare firicel de apă care coboară pe pantele muntelui are puteri binefăcătoare.
Despre Fântâna lui Pintea se zice că în anumite zile din an „apa se făcea cum este untul” și că atunci avea puterea să vindece orice boală a celui care se ungea cu ea. Comorile adunate de Pintea și haiducii săi ar fi ascunse într-o peșteră din inima muntelui. Despre Peștera lui Pintea se spune că se deschide numai în Noaptea de Înviere, iar cel ce intră în ea nu poate ieși decât peste un an.
Toate aceste legende fac din Țara Lăpușului, acolo unde se află Cupșeniul, un loc cu o încărcătură magică aparte.
Încondeierea ouălor, obicei sacru maramureșan
Și dacă tot ne aflăm în perioada Paștelui, trebuie spus că aici încă se încondeiază ouăle, la fel ca în Bucovina, după vechi tradiții și reguli respectate cu strictețe. Bătrânele din sat mai povestesc cum învățau de mici acest meșteșug și cum se străduiesc să-l dea mai departe nealterat.
Conform tradiției, în Joia Mare are loc această activitate, când specialistele din sat se apucă de treabă. Ouăle „împistrite“ de ele ajung și în străinătate, la românii plecați care nu vor să-și uite rădăcinile. „Încălzesc ceara mai întâi, apoi condeiul il înmoi în ceara caldă și desenez pe ou modele, pe care le-am învățat de când eram mică. Unele le mai inventez eu, altele le știu din bătrâni“ , spune o bătrână din sat.
În timp ce se încălzește ceara, ouăle sunt pregătite pentru a fi împistrite (încondeiate). După ce sunt spălate bine, se introduc în prima culoare, care este cea mai deschisă, adică galben. Apoi este aplicat primul model cu ceară, cu un mic dispozitiv format dintr-un cui bătut într-un mic mâner de lemn, care este introdus cu vârful în ceara caldă.
După ce e finalizat primul model, se introduce în a doua culoare, care este de obicei roșie. Procedeul se repetă cu mai multe culori, din ce în ce mai închise, iar la final, după ce s-au uscat, se curăță de ceară. „Asta e ultima culoare, iar după ce se usucă, le curățăm de ceară cu o cârpă, apoi le dăm cu o felie de slănină, ca să capete luciu“, mai spun bătrânele. Ouăle sunt așezate apoi într-un coș de lemn, făcut special pentru această ocazie.
Tradiții vii, păstrate an de an
În Duminica Floriilor, dar și de Paște, în localitatea Cupșeni se mai păstrează un obicei vechi, care își are rădăcinile în precreștinism. Masa moșilor este un obicei care se referă la cinstirea strămoșilor.
Sătenii se adună în curtea bisericii după slujba religioasă, iar pe masa de piatră sau de lemn de stejar sunt așezate ștergare țesute în război, pe care se pun, apoi, bucatele gătite de fiecare gospodină acasă. Acestea sunt oferite, apoi, peste masă. În trecut, obiceiul era ca cei mai bogați să le ofere celor mai săraci. Astăzi, însă, diferențele de clase sociale nu mai sunt atât de mari în acele locuri, astfel că sătenii își oferă unii altora bucatele, păstrând tradiția.
În Țara Lăpușului exista în trecut un vechi obicei, al Verjelului, care avea loc a doua zi de Paște. Era, de fapt, o ocazie ca tinerii să se întâlnească, să se cunoască și se puneau la cale căsătoriile. „La noi, a doua zi de Paști se făcea așa-numitul Verjel, unde mergea feciorul cu fata și părinții lor și se încuscreau. În perioada aceea se stabileau nunțile. Acum nu se mai face la fel, cumva a devenit un eveniment mai modern“, spune primărița din Cupșeni, Lucia Chermezan. „Eu am reînviat obiceiul în 2016, dar nu se mai face ca odinioară. Are loc la un local din comună, dar ce e important e că oamenii îmbracă din nou portul popular, pe cel autentic, și am încercat pe cât posibil să nu le dau voie să-l strice. Portul nostru este extraordinar de frumos“, mai spune aceasta. Potrivit ei, fiecare dintre cele patru sate are ceva diferit la portul popular, deși este greu de observat pentru cineva care nu este familiarizat cu acestea. „Și motivele florale sunt diferite“, mai spune ea. La Verjel, tinerele femei măritate aduceau mâncare, iar bărbații aduceau băutura și muzicanții. Adevăratul spectacol consta, pe vremuri, în alegerea perechilor. Apoi urma jocul, iar petrecerea dura până dimineața.
Ca sarea-n bucate
Maramureșencele sunt recunoscute pentru bucatele pe care le pregătesc în general, dar de Sărbători, bucatele au o însemnătate aparte. După Postul Mare, care a durat șapte săptămâni, de Paște, maramureșenii preferă să mănânce bine. În trecut, când foametea era o prezenţă constantă, mâncarea căpăta o importanță aparte pentru țăranul român. Astfel, de Paște, mâncarea tradițională, vedetă la toate mesele, însemna miel, pregătit la cuptor sau ciorbă – care în Maramureș este numită „zamă de miel“. Spre deosebire de alte zone din țară, în Maramureș, „zeama de miel“ se face simplu. Carnea de miel este fiartă în apă cu sare și, eventual, cu legume. La final, se adaugă lapte dulce, o lingură de untură topită cu puţină boia. Prin această simplitate a pregătirii „zamei“ se încearcă să nu se acopere gustul specific cărnii de miel, după cum spun gospodinele.
Când vine vorba despre dulciuri, mălaiul dulce este în centrul atenției. Desigur că astăzi se fac diferite prăjituri după rețete moderne, dar dulciurile tradiționale nu lipsesc de pe mesele lăpușencelor. Mălaiul dulce se face fără drojdie, ci cu bicarbonat, și este un blat mai subţire.
De asemenea, tot ca bucate tradiționale sunt acei cocuți din aluat de pâine, simpli, la fel ca și cei care se dădeau de Crăciun copiilor. De altfel, produsele de panificație pregătite în casă erau răspândite în toată zona.
Oferte pentru turiști
Condițiile de cazare sunt bune, proprietarii pensiunilor oferă diferite activități. „Turiștii pot să participe la toate obiceiurile noastre, în Cupșeni fiind foarte multe tradiții“, spune Ciprian Nodiș, proprietarul unei pensiuni din localitate. „Vizitatorii pot participa la încondeiatul ouălor, avem ședințe foto în costum popular“, mai spune el.
Desigur, cei mai mulţi turişti doresc să se bucure de bucatele tradiționale oferite de gospodine, preparate făcute în casă, pe cât posibil. „Dacă vorbim de dulciuri, preferă cozonacii făcuți în casă sau prăjituri cu măr, cu brânză, făcute tot în casă“, mai spune acesta. Pâinea de casă este, de asemenea, preferată de toţi turiștii.
La Cupșeni se ajunge de la Baia Mare pe DB 18B, spre Târgu Lăpuș, aflat la 48 de kilometri, iar de la Târgu Lăpuș, încă 17 kilometri pe DJ 171E. Dacă toate aceste tradiții v-au convins și ați decis să ajungeți la Cupșeni, trebuie să știți că veți găsi locuri de cazare la Ungureni, unde funcţionează un resort mai mare cu peste 30 de locuri de cazare, însă mai multe pensiuni puteţi găsi chiar în localitatea ce ascunde atât de multe istorii şi obiceiuri.
Se încarcă comentariile...
