Românul care plutește pe nori. Ciprian Nicu Gherasim a adunat 17.800 de kilometri în cădere liberă FOTO
0Are 37 de ani și chiar dacă îi era frică de înălțime a reușit să facă performanță în aer și să adune experiență pe multiple continente și țări ceea ce l-a făcut să se diferențieze de restul parașutiștilor.
Vorbim despre arădeanul Ciprian Nicu Gherasim, născut în data de 9 iulie 1986. În cei 19 ani de paraşutism şi 7.000 de salturi, ca şi recorduri personale pot fi menţionate: 24 de salturi într-o zi; 1.124 de salturi într-un an; 17.800 de kilometri în cădere liberă; 97 de ore de cădere liberă; înălţimea maximă de lansare de 7.000 de metri.
Deși este un sport costisitor, arădeanul nu s-a lăsat și mereu a mers spre performanță.
Ciprian a luat contact cu paraşutismul în liceu, iar când a prins gustul acestui sport nu s-a mai oprit din el. La vremea respectivă îi era frică de înălțime, dar a fost convins de câțiva colegi să se înscrie la cursuri.
„Împreună cu câţiva colegi de clasă am hotărât să ne înscriem la paraşutism. Mie îmi era frică de înălţime, dar am cedat la presiunea de grup. Încercam să mă eschivez la fiecare pas până am ajuns la analizele medicale, moment în care colegii mei au renunţat, fapt care mi-a dat şi mie prilejul să renunţ. M-am bucurat că totul s-a terminat şi speram ca aventura de a deveni paraşutist să nu se mai menţioneze niciodată. În următorul an a apărut iar pe uşile liceului posterul cu «Înscrieri la paraşutism», iar împreună cu aceiaşi colegi am hotărât să mai încercăm încă o dată, convins fiind că povestea se va repeta şi vom abandona pe drum”, mărturiește Ciprian Nicu Gherasim.
Nu a fost să fie așa, deoarece după câteva luni în care a trecut prin antrenamente fizice, teorie, practica de la sol, analizele medicale, un examen teoretic şi unul fizic, s-a trezit în avion (AN2) la înălţime, cu paraşuta în spate, un cord automat în mână, uşa deschisă, gălăgie mare şi un instructor care striga cu o voce serioasă: «SALT».
„Trei secunde a durat de la desprinderea de avion până s-a întins cordul automat care îmi deschidea paraşuta. Cele trei secunde au durat o veşnicie, dar, după ce s-a deschis paraşuta, am fost prins, am ştiut că nu va fi ultima dată. Primul salt era în 29 mai 2005. În acel an am făcut şapte salturi de la 1.200 de metri şi un tandem de la 4.000 de metri. Acela pot zice că a fost momentul în care am zis: «asta mi-aş dori să fac în viaţă». Următorul an m-am licenţiat, după care am intrat în lotul judeţean de paraşutism şi a urmat să reprezint oraşul în concursuri judeţene şi naţionale”, mai adaugă Ciprian Nicu Gherasim.
A plecat la Berlin
A vrut însă mai mult de atât și după câțiva ani, în 2011, împreună cu un alt coleg, a hotărât să plece în străinătate. A plecat la Berlin, unde a fost ajutat şi îndrumat să crească profesional. Acolo și-a petrecut peste 10 sezoane, a adăugat calificare după calificare, încercând să adune cât mai multă experienţă şi a reuşit să ajungă până în poziţii de management. Astfel, arădeanul s-a și calificat cum trebuie în acest sport.
Cele 10 sezoane de salturi de la Berlin au fost doar începutul în ceea ce urma să devină obţinerea de licenţe şi certificări în diferite ţări, pe diferite continente.
În cei 19 ani de paraşutism, arădeanul a sărit din 14 aeronave în 23 de locaţii, în 10 ţări de pe 3 continente. Sunt țări precum: România, Ungaria, Germania, Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Noua Zeelandă, Australia şi Statele Unite ale Americii. Ciprian spune că cel frumos loc ca și peisaj este Queenstown, din Noua Zeelandă, unde ateriza între Munţii Remarkables şi lacul glaciar Wakatipu. Pe aceeaşi listă se află şi Perth, din Australia, unde ateriza în Parcul Langley.
Ca instructor, arădeanul preferă pasagerii de tandem, care vin cu informaţii eronate sau care nu le-au înţeles după ce au citit pe Google. Ei sunt oamenii cu cele mai haioase întrebări şi cei mai nepregătiţi pentru ce urmează să se întâmple. Costul unui salt în tadem costă undeva între 200 şi 300 de euro, depinde de locaţia în care sari şi înălţimea de la care sari. Pe lângă salt, se pot oferi pachete foto-video.
„Înainte de salt am aproximativ zece minute în care încerc să îl cunosc cât mai bine pe omul din faţa mea: Ce caută acolo? Cum a luat decizia? Ce vrea să obţină din experienţă? Care sunt aşteptările? Dar cel mai important lucru pentru mine este să aflu nivelul de stres, frica, anxietatea”, mai spune paraşutistul.
Acesta ne explică că nu este un sport prea ieftin. Ca şi echipament personal, costurile pot să înceapă de la 2.000-3.000 de euro second hand şi pot să ajungă până la 15.000 de euro, aici fiind incluse o paraşută principală, o paraşută de rezervă, un container în care se împachetează cele două paraşute şi un sistem de siguranţă care deschide paraşuta de rezervă. Tot din echipament face parte altimetrul, care îţi indică înălţimea vizual, un diter, care îţi indică înălţimea auditiv, căşti de protecţie şi combinezoane de salt.
Mai multe licențe de parașutism
Ciprian deține următoarele licențe: licenţa de paraşutism, care îi permite să sară cu paraşuta oriunde în lume fără să fie asistat de un instructor; licenţa coach, care este primul pas oficial în care începi să înveţi mai în detaliu studenţi sau paraşutişti; licenţa AFF, care îţi dă posibilitatea de a preda partea teoretică a cursului, partea practică care include toate salturile şi examinarea pentru licenţa de paraşutism a oricărei persoane dornice să practice acest sport; licenţa Tandem, care îi dă posibilitatea de a ataşa de el persoane dornice de a trece prin experienţa de cădere liberă cu minimum de instruire.
La licenţele de tandem se mai adaugă licenţele de fabricant, care dau un plus de încredere angajatorului că eşti atestat de fabricant despre faptul că cunoşti o paraşută specifică în detaliu; licenţa PRO sau Display PRO, care îi dă posibilitatea de a ateriza în locuri restrânse, cum ar fi stadioane, parcuri, plaje; licenţa Rigging (Tehnician Parasute) îi dă posibilitatea de a plia rezerve, operaţiune care poate dura câteva ore. La final, paraşuta se sigilează şi se pune un termen de valabilitate pe ea.
Tot cu această licenţă are voie să fac reparaţii sau să înlocuiască componente ale paraşutei de rezervă; licenţa S&TA este o licenţă mai specială pentru care trebuie să fii nominalizat şi acceptat de directorul regional.
Această licenţă îi dă foarte multă responsabilitate, deoarece seste direct responsabil cu siguranţa şi securitatea unui aerodrom, este persoana de contact dintre federaţia aeronautică şi aerodrom; licenţa radio îi permite să comunic pe canalele radio sol-aeronavă sol-turn de control. Pe parcursul anilor a fost licenţiat în şapte ţări: România, Germania, Grecia, Spania, Noua Zeelandă, Australia şi Statele Unite ale Americii”.
Se încarcă comentariile...
