Reguli sanitare anti-COVID aiuritoare: un metru distanţare la şcoală, doi – la restaurante

Şcoala va începe cu un metru distanţare între băncile elevilor, fără mască pentru copiii sub cinci ani şi într-un scenariu decis de consiliile judeţene pentru situaţii de urgenţă şi DSP-uri, au anunţat ieri, autorităţile. În acelaşi timp, la restaurante, distanţa minimă impusă între mese este de doi metri. Cum explică specialiştii această dublă măsură anti-COVID-19.

Toamna a venit şi, odată cu ea, noi reguli sanitare anunţate de autorităţi. „1 septembrie vine cu o serie de măsuri de revenire la o viaţă cvasinormală. Cea mai importantă este începerea anului şcolar. Înţelegem cu toţii care ar fi impactul neînceperii anului şcolar. Avem această misiune de a asigura începerea anului şcolar şi de a asigura condiţii de siguranţă. Sunt aceleaşi precauţii de la începutul aceste pandemii: distanţare, dezinfectare, portul măştii. Am avut experienţa desfăşurării examenelor naţionale, care s-au desfăşurat în condiţii de siguranţă. Am adaptat o serie de reguli pentru învăţământul preuniversitar şi universitar. Dacă aplicăm aceste reguli, acele riscuri de cazuri noi pot fi acoperite”, a declarat Nelu Tătaru, ministrul Sănătăţii, ieri, la o conferinţă comună, susţinută alături de ministrul Educaţiei, Monica Anisie.

Acesta este un altfel de an şcolar, cu provocări impuse de situaţia epidemiologică în care ne aflăm, la spus, la rândul său, Monica Anisie. „În această perioadă, am lucrat alături de colegii mei şi de autorităţile statului pentru revenirea copiilor în spaţiul şcolii în condiţii de siguranţă“, a dat asigurări ministrul Educaţiei.

„Dacă erau doi metri, nu mai începeam şcoala“

Dar, deşi virusul este acelaşi, regulile sanitare impuse de autorităţi diferă. Astfel, pentru şcoli, standardul de distanţare este de minimum un metru între pupitre, în timp ce, la restaurante sau concerte, standardul ajunge şi la doi metri. „Noi am întrebat de ce este prevăzută prin ordin distanţarea minimă de un metru, din moment ce toate normele sanitare prevăd o distanţare minimă de un metru şi jumătate. Ni s-a răspuns că unităţile şcolare nu dispun de infrastructura necesară pentru a asigura distanţa fizică de un metru şi jumătate. Astfel, deşi recomandările de la nivel naţional şi mondial prevedeau, până la acest moment, distanţarea fizică de minimum 1,5 metri între persoane, în cazul revenirii la cursuri, aceasta se restrânge la un metru. Acest aspect denotă lipsa de consecvenţă din deciziile autorităţilor, întrucât nu normele sanitare de bază trebuie adaptate în funcţie de infrastructură, ci invers. În ceea ce priveşte asigurarea distanţării, acolo unde ea nu va fi posibilă, trebuie organizate cursurile în sistem hibrid. Purtarea măştii de protecţie este un lucru bun. Însă, toate deciziile privind începerea cursurilor se iau cu 4-5 zile înainte de data de 14 septembrie, un interval de timp care nu permite pregătirea, de către fiecare şcoală, a măsurilor sanitare necesare“, a precizat Rareş Voicu, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor.

Măsura poate fi un dublu standard, admite reprezentantul părinţilor. „Dar, dacă aveam distanţare de doi metri, însemna să nu mai începem şcoala şi să îngheţăm anul. În unele state din comunitatea europeană s-a renunţat la mască şi la distanţare. Este în regulă un metru, dacă mergeam la doi metri era greu să începem şcoala. S-a dat posibilitatea copiilor cu boli asociate să stea acasă. Trebuie să ne continuăm activitatea, nu putem trage obloanele şi să stăm în casă. Nu avem ce face, trebuie să încercăm să trecem peste acest an dificil, până când vom reuşi să tratăm acest virus ca pe o gripă uşoară. Nu putem căuta doar nemulţumirile, ci trebuie să încercăm să găsim şi o poziţie constructivă pentru a putea începe şcoala. E dificil şi pentru copii să poarte măştile. Trebuie să punem umărul cu toţii şi să înţelegem că trebuie să începem şi să terminăm acest an şcolar“, a explicat Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar.

„Când nu port mască, am nevoie de o distanţare mai mare“

Medicii specialişti au alte explicaţii. „Copiii sunt şi ceva mai mici, şi atunci între ei şi marginea pupitrului mai sunt vreo 20-25 de centimetri şi în dreapta, şi în stânga, şi de la celălalt pupitru, şi se face un metru şi jumătate sau chiar mai mult foarte uşor. Adică, lucrurile sunt măsurate”, consideră prof.dr. Emanoil Ceauşu, medic primar de boli infecţioase, la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş“ din Bucureşti:

În opinia doctorului Adrian Marinescu, medic primar de boli infecţioase la Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof.dr. Matei Balş“ din Bucureşti, explicaţia rezidă în faptul că măsurile teoretice trebuie aduse la nivel de practică. „Dacă ne gândim că aceste măsuri trebuie să fie valabile pentru toate şcolile din România, chiar şi pentru cele care sunt suprapopulate, din păcate, este aproape imposibil să ai doi metri între bănci. Nu se poate realiza în plan practic. Mai este însă o explicaţie: pe lângă asta, s-a venit cu măsura obligatorie de a purta mască la şcoală. Şi aici discuţia a fost aşa: se poartă mască tot timpul pentru că nu pot avea o distanţare fizică corespunzătoare. La restaurant, nu port mască pentru că stau la masă, şi atunci am nevoie de distanţare mai mare. Regula e în felul următor: când nu port mască, am nevoie de o distanţă de doi metri cel puţin. Şi aceasta poate fi o explicaţie şi motivul pentru care, la şcoală, masca este obligatorie tot timpul.“

„Triajul epidemiologic începe de acasă“

O altă măsură care a stârnit vii controverse a fost cea a triajului epidemiologic înainte de începerea cursurilor. În timpul examenelor naţionale, acesta a fost asigurat de medici şi asistente, însă puţine unităţi şcolare dispun de astfel de resurse. Înainte de începerea anului şcolar, autorităţile au încercat să pună în cârca părinţilor responsabilitatea trimiterii la şcoală a copilului printr-o declaraţie pe proprie răspundere că e sănătos, pentru a reveni mai apoi asupra acestei decizii.

Experţii susţin că rezolvarea problemei se află însă atât în mâna părinţilor, cât şi în cea a profesorilor şi a medicilor. „Triajul epidemiologic începe de acasă. Dacă părintele vede că elevul este bolnav, nu trimite copilul la şcoală, ci anunţă medicul de familie. Dar, pentru asta, trebuie să ai conştiinţa legată de boală şi de faptul că copilul tău poate să-i infecteze pe alţii. A doua etapă este învăţătorul sau profesorul. Acesta vede că elevul tuşeşte, este mai apatic, pentru că semnele de boală se văd. Învăţătorul ar trebui să-l izoleze pe copil şi să anunţe medicul şcolar. Şi medicul hotărăşte. Dacă nu există medic şcolar, izolează copilul şi anunţă părinţii. În orice şcoală se poate găsi o mică cameră, cu câteva cărţi, acolo, ca să nu se plictisească copilul. Copilul stă acolo sub supravegherea unui cadru didactic sau asistentă până când vin părinţii şi-l iau de la şcoală”, este de părere prof.dr. Emanoil Ceauşu.