Părinții care sar să-și apere copiii chiar și atunci când aceștia greșesc. Cum ajunge protecția să se transforme în agresivitate

Un conflict între părinții unui elev și un profesor, petrecut într-o școală din Timișoara, a stârnit reacții în mediul online și a readus în discuție relația tot mai tensionată dintre familie și profesori. Pentru unii părinți, o observație făcută copilului poate fi percepută ca un atac personal, iar dorința de a-l proteja se poate transforma într-o confruntare cu cadrele didactice. De ce ajung unii adulți să își apere copiii chiar și atunci când aceștia greșesc, ce consecințe are acest comportament asupra dezvoltării lor și unde ar trebui trasată limita dintre protecție și responsabilizare?

Relația dintre părinți și profesori poate deveni tensionată atunci când apar conflicte Foto: Pixabay

Cazurile în care părinții au ajuns să agreseze profesorii

Pe 14 octombrie 2026, un profesor de educație fizică de la Școala Gimnazială nr. 15 din Timișoara a fost agresat în curtea unității de învățământ, după ce i-a atras atenția unui elev de clasa a V-a asupra comportamentului din timpul orei. Copilul a plecat acasă și s-a întors însoțit de membri ai familiei, iar conflictul a degenerat într-o agresiune fizică.

Tatăl elevului, în vârstă de 39 de ani, și fratele acestuia, de 16 ani, au fost arestați preventiv pentru 30, respectiv 20 de zile. Profesorul a avut nevoie de cinci zile de îngrijiri medicale, iar Inspectoratul Școlar Județean Timiș a anunțat măsuri de consiliere psihologică pentru elevii care au asistat la incident.

Un caz asemănător s-a petrecut în august 2026, în localitatea Pătroaia-Vale, județul Dâmbovița. O învățătoare de 48 de ani a fost agresată de părinții unui elev de opt ani, după întoarcerea dintr-o excursie la Predeal. Copilul își sunase familia, nemulțumit că fusese certat. La sosirea autocarului, cei doi părinți ar fi lovit-o pe învățătoare cu pumnii și palmele. Două fetițe, de șapte și opt ani, au fost rănite în timpul conflictului, iar agresorii au fost arestați preventiv pentru 30 de zile.

În octombrie 2025, la o școală din Sectorul 5 al Capitalei, tatăl unei eleve a intrat în curtea unității de învățământ, în timpul orei de sport, și a amenințat un profesor. Bărbatul era nemulțumit că acesta nu intervenise într-un conflict dintre fiica sa și un coleg. Potrivit surselor judiciare citate de HotNews, părintele l-ar fi amenințat pe cadrul didactic inclusiv cu un briceag, în prezența copiilor. Bărbatul a fost reținut de polițiști.

De ce părinții percep observațiile profesorilor ca pe un atac personal

„Pentru unii părinți, observația profesorului poate suna ca o evaluare a propriei competențe parentale. Astfel, mesajul nu mai este perceput doar ca o informație despre comportamentul copilului, ci ca o critică la adresa felului în care a fost educat”, explică pentru „Adevărul” Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental.

Specialista atrage atenția că dorința de protecție poate împiedica uneori evaluarea obiectivă a situației. „În loc să se întrebe ce s-a întâmplat și ce poate învăța copilul din experiență, părintele poate reacționa defensiv sau poate căuta explicații exclusiv în comportamentul celorlalți”, susține ea.

Diferența dintre protecție și justificarea oricărei greșeli devine vizibilă în situații obișnuite, precum o notă mică, o sancțiune sau un conflict între colegi. Părintele poate verifica dacă profesorul a procedat corect, fără să presupună că propriul copil are automat dreptate.

„Un reper important este capacitatea părintelui de a transmite simultan două mesaje: «Te iubesc și sunt aici pentru tine» și «Putem analiza împreună dacă ceea ce ai făcut a fost potrivit»”, continuă Laura Găvan.

Psihoterapeutul face și o distincție între emoțiile copilului și responsabilitatea pentru propriile acțiuni: „Validarea emoțiilor înseamnă recunoașterea trăirilor copilului - de exemplu, «înțeleg că te-ai simțit nedreptățit» - fără a confirma automat că interpretarea sau comportamentul său au fost corecte. Justificarea apare atunci când emoția este folosită pentru a anula responsabilitatea, limitele sau consecințele firești ale acțiunilor copilului.”

Ce învață copiii atunci când părinții le justifică orice greșeală

Atunci când adulții intervin constant pentru a elimina consecințele comportamentelor nepotrivite, copiii pot avea mai puține ocazii să învețe să accepte refuzurile, să își recunoască greșelile și să repare relațiile afectate.

„În timp, unii copii pot întâmpina dificultăți în a tolera frustrarea, un refuz, o notă mai mică, o consecință justificată sau faptul că nu câștigă întotdeauna. În relațiile cu ceilalți, pot interpreta dezacordul drept ostilitate și pot avea nevoie de sprijin pentru a-și recunoaște contribuția la un conflict”, precizează psihoterapeutul.

Laura Găvan subliniază însă că asemenea efecte nu apar inevitabil și nu pot fi atribuite unei singure reacții parentale. Riscurile cresc atunci când lipsa limitelor și refuzul asumării devin comportamente repetate.

Greșelile profesorilor care pot transforma o discuție într-un conflict

La rândul său, Madi Rădulescu, Master Certified Coach (MCC) și managing partner al MMM Consulting International, consideră că responsabilitatea pentru deteriorarea relației dintre familie și școală nu aparține exclusiv părinților.

Una dintre greșelile frecvente ale cadrelor didactice este etichetarea elevilor, în locul descrierii comportamentelor care trebuie corectate. „O greșeală frecventă este etichetarea copilului. Se spune foarte des: «Este obraznic», «Este neatent», «Nu este în stare», «Niciodată nu face». O variantă mult mai bună ar fi să dea un exemplu specific: «Copilul obișnuiește să întrerupă explicația în cursul clasei» sau «Copilul se adresează cu vorbe urâte colegilor lui»”, declară ea pentru „Adevărul”.

O altă problemă apare atunci când profesorii discută incidente individuale în fața celorlalți părinți sau pe grupurile de WhatsApp. Potrivit specialistei, expunerea publică poate provoca rușine, furie și reacții defensive, în loc să favorizeze colaborarea.

Totodată, Madi Rădulescu atrage atenția și asupra situațiilor în care profesorii acuză familiile că nu se ocupă suficient de copii, fără să cunoască dificultățile acestora, de la programul de muncă până la absența unui părinte sau problemele de sănătate.

Ce se întâmplă când profesorii ajung să se teamă de reacțiile părinților

Conflictele repetate pot afecta inclusiv modul în care profesorii își exercită autoritatea. Madi Rădulescu avertizează că intimidarea cadrelor didactice poate transmite elevilor un mesaj periculos despre respectarea regulilor.

Presiunea resimțită de profesori în relația cu familiile elevilor este evidențiată și de cercetarea internațională TALIS 2024, publicată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) în 2025. Potrivit raportului, aproximativ 42% dintre profesorii de gimnaziu din sistemele educaționale participante consideră că gestionarea preocupărilor părinților sau tutorilor reprezintă o sursă importantă de stres. În România, procentul este de 28,6%, unul dintre cele mai reduse niveluri înregistrate în țările și economiile analizate.

„Profesorii devin ezitanți, preiau o presiune socială pe care o predau mai departe. În relația cu elevii...elevii primesc mesaje contradictorii, deci învață, de fapt, că își pot face singuri regulile”, subliniază specialista.

În aceste situații, pot fi dezavantajați inclusiv copiii care respectă regulamentele școlare, dar observă că alți elevi obțin excepții prin presiunile exercitate de familiile lor.

Ea atrage atenția și asupra consecințelor pe termen lung, inclusiv asupra felului în care copiii vor respecta regulile odată ajunși la maturitate: „De asemenea, consecința este, dacă ne uităm la faptul că acești copii cresc și se duc în societate, apoi ca adulți, cresc cu ideea că regulile sunt negociabile și dacă ești suficient de puternic și pui suficient de multă presiune, se pot face excepții.”

Specialista leagă acest comportament și de relația societății românești cu legea.

„Nu este de mirare că România, ca țară, este un loc în care foarte puțină lume are cu adevărat respect pentru lege și felul în care putem fenta regulamentele se învață din școală și este modelat inclusiv de relația părinților cu școala, dar și de relația școlii cu părinții”, subliniază aceasta.

În opinia sa, directorul școlii are un rol esențial în gestionarea unor asemenea conflicte. Acesta trebuie să protejeze profesorii de intimidări, dar și să verifice eventualele abuzuri asupra elevilor, fără să stabilească vinovății înainte de clarificarea faptelor.

„A fi imparțial nu înseamnă să dea dreptate tuturor, ci, dacă faptele indică o greșeală sau un abuz din partea profesorului, să îl trateze adecvat. Dacă există o greșeală sau un abuz din partea elevului, să aplice regulamentele respective și să se asigure că elevul înțelege consecințele faptelor sale”, mai spune ea.

Cum pot fi prevenite conflictele dintre părinți și profesori

Madi Rădulescu oferă și un exemplu dintr-o școală privată unde mărturisește că a participat recent la o dezbatere despre învățare, alături de aproape 60 de părinți și profesori, dar și de elevi și absolvenți. Întâlnirea a urmărit identificarea unor modalități de colaborare între membrii comunității școlare.

Specialista consideră că astfel de discuții ar putea fi organizate periodic și că școlile ar trebui să comunice cu familiile nu doar atunci când apar note slabe sau abateri disciplinare.

În alte țări există și soluții instituționale din care România s-ar putea inspira. Madi Rădulescu menționează sistemul francez de mediere gratuită și confidențială, la care pot apela părinții, elevii și personalul școlar atunci când dialogul se blochează, precum și acordurile privind comunicarea respectuoasă utilizate în Australia.

Pe plan local există deja o procedură pentru gestionarea cazurilor de violență școlară, însă aplicarea regulilor trebuie însoțită de disponibilitatea adulților de a colabora.

Pentru părinții care descoperă faptul că cel mic a greșit, Laura Găvan recomandă ascultarea acestuia fără judecăți pripite, urmată de verificarea faptelor și de o discuție despre responsabilitate.

„Poate că nu ți-a plăcut felul în care ți-a vorbit profesorul, iar despre asta putem discuta. În același timp, faptul că ai întrerupt ora nu a fost în regulă și putem vedea cum îți poți asuma și repara partea ta,” crede ea.

În relația cu școala, părintele poate solicita clarificări și poate semnala separat eventualele greșeli ale profesorului, fără să le folosească pentru a justifica un comportament nepotrivit al copilului.