Generația Z, în pragul revoltei? „Inegalitățile se adâncesc și mai mult”

Protestele violente din mai multe state europene, pornite de la nemulțumirile elevilor și extinse la probleme economice și sociale, scot la iveală frustrările unei generații afectate de austeritate și inegalități. Antropoloaga Elena Trifan explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, de ce reacția poliției riscă să amplifice tensiunile și de ce România pare departe de o mobilizare similară. 

Foto: Profimedia

Manifestațiile nu fac parte dintr-o mișcare coordonată, dar împărtășesc și elemente comune. Primele proteste au fost declanșate de nemulțumirile elevilor legate de lipsa profesorilor, clasele supraaglomerate și starea infrastructurii școlare, iar ulterior revendicările s-au extins la prețuri, inegalitate, salarii, pensii, nivelul cheltuielilor publice și calitatea serviciilor statului. 

În Franța, unde protestele au fost inițial mai vizibile, în stradă au ieșit elevi, studenți, sindicaliști, precum și membri sau simpatizanți ai mișcării „Vestelor Galbene”. 

„Nu sunt primele proteste violente. Cred că toate protestele care ajung să exprime o frustrare și o dezamăgire profundă față de instituțiile statului și față de societate ajung să aibă și o componentă violentă.

Violența este demonizată, deși uneori doar o parte dintre persoanele implicate sunt violente. Frustrările lor sunt legate de întregul context economic, de aparatul represiv al poliției, de faptul că banii sunt alocați în primul rând pentru creșterea cheltuielilor de apărare, de faptul că asistăm la un genocid pe care nimeni nu pare dispus să îl ia în considerare și să îl oprească. Poate că nu este atât de surprinzător că unii tineri reacționează și atrag atenția asupra problemelor într-un mod pe care partea suficient de privilegiată a societății îl consideră violent”, a declarat Elena Trifan.

Violențe cumplite din partea Poliției 

Potrivit acesteia, un aspect puțin dezbătut este modul în care a reacționat poliția și faptul că elevii, copiii, au devenit victime.

„Înainte de a discuta motivele care au dus la această reacție, să vorbesc mai degrabă despre un aspect care mi se pare puțin dezbătut: modul în care a reacționat poliția și faptul că elevii, copiii, au fost victime. Un număr important de copii – pentru că sunt copii, iar protestul a fost pornit de copii – au suferit răni care seamănă cu cele pe care le poți căpăta în timpul unui război. Nu știu exact cum am putea să nu înțelegem că acest tip de comportament creează, la rândul său, violență. Am ajuns în situația în care copiii ies în stradă, își pun viețile în pericol și rămân cu răni pe viață pentru a obține lucruri absolut elementare”, a mai precizat Elena Trifan.

Cercetătoarea susține că violențele la care au fost supuși copiii în timpul protestelor recente depășesc cu mult ceea ce o parte a opiniei publice românești a considerat o intervenție brutală a forțelor de ordine. Ea atrage atenția și asupra faptului că minorii au ieșit în stradă pentru a protesta față de inegalitățile din educație, subfinanțarea școlilor și lipsa profesorilor.

Pot ajunge protestele și în România? 

Deși motivele care au dus la manifestațiile din Franța sau Italia – legate de inegalități, subfinanțarea educației, lipsa profesorilor și condițiile economice – sunt similare cu problemele existente în România, Elena Trifan nu vede o astfel de reacție și la noi în țară. 

„Să ne așteptăm și la România? Din păcate, nu. Nu văd acest lucru. Este adevărat că generația mea a participat la protestele din 2012, care aveau legătură cu consecințele crizei economice din 2008–2009, dar nu văd cum ar putea ajunge aceste proteste și la noi. Mă uitam chiar la indicatorii și la motivele care i-au determinat pe studenți, pe elevi și pe sindicate să iasă în stradă și să organizeze această manifestare, iar acestea sunt similare cu ceea ce ne-ar putea mâna și pe noi să ieșim în stradă. 

Chiar și așa, suntem lipsiți de reacție. Nu știu exact de ce nu avem această conștiință politică. Sunt mai multe motive, care țin poate și de obediența și de lipsa de speranță pe care o avem”, a mai declarat Elena Trifan.

Potrivit acesteia, generația Z se diferențiază de celelalte prin faptul că a început să resimtă mai devreme prăbușirea sistemului economic, într-o perioadă marcată de subfinanțare, privatizare, creșterea prețurilor, măsuri de austeritate și inflație. 

„Generația Z este diferită față de alte generații, pentru că a început să resimtă mult mai devreme prăbușirea sistemului economic. Este o perioadă economică foarte dificilă, resimțită la toate nivelurile. Combinația dezastruoasă dintre ceea ce am putea numi turbo-neoliberalism – deși nu sunt sigur că termenul nu este pleonastic –, care presupune subfinanțare, privatizare și, în acest context, creșterea prețurilor, este evident o bombă cu ceas.

Acum se simt puternic măsurile de austeritate combinate cu creșterea inflației și a costului vieții. Este ceva ce generația mea, cea milenială, a ajuns să simtă mai dramatic abia prin 2007–2008. Foarte puțini dintre noi reușesc să aibă viața care li s-a promis, iar inegalitățile se adâncesc și mai mult în rândul generației Z”, a continuat Elena Trifan.