Cum este îngrijită sănătatea refugiaților ucraineni: „Nu se confruntă cu boli cronice, ci specifice femeilor și copiilor“

Șansa refugiaților ucraineni la servicii de sănătate poartă și în acest an numele „Caravana de Sănătate“, un proiect al Crucii Roșii Române aflat în al doilea an de implementare.

Caravana pentru sănătate a Crucii Roșii FOTO Crucea Roșie

Proiectul „Caravana de Sănătate“, organizat în acest an, în parteneriat, de Crucea Roșie Română și Crucea Roșie Franceză, s-a lansat în prima jumătate a lunii iunie, la București. Caravana va ajunge, până în august 2024, în comunități izolate din 14 județe, la timp, speră organizatorii, pentru a fi descoperite afecțiuni care de multe ori le pun viața în pericol pacienților neconsultați de medici cu anii.

„Weekend Adevărul“ a stat de vorbă cu Raluca Buzea, managerul proiectului „Caravana de Sănătate“, pentru a afla cum s-a ajuns la ideea unor servicii acordate țintit celor mai lipsiți de șansă cetățeni atunci când vine vorba de dreptul la sănătate. Ea a povestit despre marile greutăți și despre marile bucurii, despre ce servicii oferă cabinetele pe roți, dar și despre ce lasă în urmă caravana – o rețea de date și conexiuni care poate fi exploatată de către toți cei care sunt în slujba binelui.

Deși sunt multe lipsuri, mai ales la nivel de educație sanitară și de implicare a statului, cea mai mare problemă o reprezintă, paradoxal, chiar medicii: cu toate că le sunt acoperite toate cheltuielile și sunt plătiți pentru orele în care oferă consultații, cadrele medicale dispuse să ajute sunt foarte greu de găsit.

Cât de diferite sunt nevoile, cele ale românilor cu acces greu la servicii de sănătate și cele ale refugiaților?

Noi facem o analiză atât pentru populația din rural, unde ne ducem, cât și pentru refugiați. Prima dată facem o analiză și identificăm în ce sat, comună ne ducem. După ce l-am identificat, facem o analiză de nevoi a populației, prin chestionare pe care voluntarii noștri le fac înainte să ajungem acolo. Acestea sunt completate de către farmacistul din sat, medic, asistentul social al primăriei; mergem cu ele la școală și la biserică, acolo unde se cunosc mai bine nevoile oamenilor.

Am mai găsit și mediatori sanitari în trecut, și completăm să vedem care sunt problemele de sănătate din comuna respectivă și dacă există cerințe speciale, inclusiv o analiză a cerințelor de transport. De exemplu, în comuna buzoiană Chiliile, câțiva bătrâni locuiau pe niște dealuri, aveau vreo cinci kilometri de mers până jos, așa că, împreună cu primăria, am organizat transportul. Și acum avem posibilitatea aceasta. Deci facem o analiză inclusiv cu accesul către noi, chiar dacă sunt din localitate. Și în funcție de această analiză stabilim și cu ce specializări mergem, dar aici este marea problemă.

Sănătate pentru mame și copii

Refugiații ucraineni ce fel de probleme au?

Cel mai mult au nevoie pe partea de pediatrie. La început, necesitatea lor era pentru înscrierea la un medic de familie. I-am ajutat în această direcție și am colaborat să găsim medici de familie care să-i primească în sistem, tocmai în situația în care ei aveau rețete care trebuiau date lunar, pentru boli cronice.

Au nevoie de pediatru, de stomatologie pediatrică, și aici noi avem un parteneriat cu asociația Merci Charity „Zâna Merciluță“, cu care facem patologia pediatrică, ei iau mașina lor și merg alături de noi. Pentru femei, oferim servicii medicale de ginecologie împreună cu Actions Sante Femmes, o organizație din Franța. Așadar, la refugiați cumva nu e neapărat vorba de boli cronice, ci mai degrabă specifice, pentru copii și femei.

Și probabil psihologie, dar e mai greu, având și bariera limbii...

Pe zona aceasta am dezvoltat cinci centre de promovare a sănătății, în București, Iași, Satu Mare, Brașov, Constanța și al șaselea intenționăm să-l deschidem în Sălaj. În aceste centre facem medicină generală și pediatrie, dar avem și psiholog și asistent social. Facem consiliere individuală și activități de grup, psiho-sociale, pentru copii, adolescenți și adulți, tocmai în ideea de a îngloba sănătatea fizică cu sănătatea mentală.

Însă peste 20 de filiale au făcut activități de suport psiho-social cu refugiații, în ideea în care au organizat activități sub îndrumarea unor psihologi voluntari. E foarte confortant pentru mămici în momentul în care văd că cei mici au o activitate frumoasă, că se simt bine, se simt în largul lor, pentru sănătatea mentală a mamei contează această activitate a copilului mai mult decât pentru ea.

Ajutorul pentru integrare, un sprijin psihologic

Sunteți, cel mai probabil, organizația care are cea mai fidelă imagine asupra comunității de refugiați ucraineni din România, sunteți singurii care îi aveți, probabil, la virgulă.

Am rămas cu imaginea lor în ideea în care în toate județele au fost mai multe organizații care au lucrat, care au avut un mandat sau o posibilitate de a-și desfășura activitatea limitată. Majoritatea au închis, și-au restrâns activitatea. Refugiații, rămânând acolo în județ, au găsit poarta de acces către sprijin la Crucea Roșie și atunci filialele noastre au rămas punctul de reper. Și nu doar centrele de pe graniță, ci și cele din centru au dezvoltat în paralel servicii pentru ei, servicii pe termen lung, nu doar ajutor imediat, ci mă refer la grădinițe, after-school, centre multiculturale și inclusiv aceste centre de promovare a sănătății în care noi includem sănătatea mentală ca suport pentru ei.

Noi avem experiența centrului multicultural din București. L-am deschis acum un an aici la noi la sediu, inițial pentru activități pentru copii și adulți – facem română, engleză, dar și yoga, și dans –, iar ulterior am făcut și after-school, pentru că era cerință. Aveam 12 ucraineni și 5 români, iar acum, în timpul verii, sunt mult mai mulți, avem 30 de copii. Și am constatat că atât timp cât copilul se simțea bine, și mama devenea mult mai cooperantă, s-a liniștit, a început să vină la un curs de engleză, de română, să înțeleagă că trebuie să învețe limba ca să se poată angaja.

Ați încercat să îi integrați și în acest sens, să oferiți un loc de muncă?

La nivel național avem mulți angajați din rândul ucrainenilor, inclusiv în centrele de sănătate. Cel puțin pe partea de recepție, acolo unde facem programările telefonice, sunt ucraineni, plus că avem translatori angajați, 90% sunt ucraineni, care vorbesc ucraineană sau rusă și engleză, și atunci personalul nostru vorbește în engleză să ne înțelegem cu ei. Avem angajați în centrele de promovare a sănătății, în magazinele sociale peste tot pe unde avem filiale, avem vreo 10 în țară, peste tot sunt angajați cetățeni ucraineni. Avem și psihologi ucraineni și, de exemplu, în cadrul clinicii partenere de stomatologie pediatrică, coordonatoarea lor era o doctoriță stomatolog ucraineană, dar, din păcate, nu putea profesa, era în curs de a-și lua dreptul de liberă practică în România.