Alegeri locale 2024. Daniel David: „Alegem politicieni care ne sunt similari”. Ghid despre cum să alegem lideri mai buni

Studiile arată că ne alegem liderii care ne sunt similari, iar în contextul societății românești actuale, acest lucru nu este bun, susține Daniel David, autorul Psihologiei poporului român. Psihologul a întocmit un ghid simplu care ne ajută să alegem lideri mai buni.

Psihologul Daniel David ne explică cum ar trebui să ne alegem liderii. FOTO: UBB

Ne poate ajuta psihologia în alegerea celor mai buni primari, parlamentari, președinți? Cu siguranță că da, iar rectorul Universității Babeș-Bolyai și autorul Psihologiei poporului român, Daniel David, a întocmit un ghid care să ne ajute să luăm cele mai bune decizii.

În primul rând, psihologul a explicat cum alegem în relațiile care implică o delegare a responsabilităţii sau a puterii sociale, cum o facem cu unii politicieni, într-un cuplu sau în alt tip de relații:

„Uneori delegăm către oameni care sînt similari cu noi sub aspectul atributelor psiho-sociale, alteori delegăm către oameni care sînt complementari nouă. În unele situaţii domină un mecanism, în alte situaţii domină alt mecanism. Contexte diferite, trăsături de personalitate diferite care ne duc spre un mecanism sau altul”.

Studiile arată că dominant este mai degrabă principiul similarităţii.

„Complementaritatea intervine într-un singur aspect, anume în delegarea care implică leadership. Deci, altfel spus, noi avem tendinţa să alegem politicieni care cam seamănă cu noi, dar, spre deosebire de noi, au un leadership mai puternic ca noi”, a explicat Daniel David, în cadrul conferinței - „Despre mindset-ul leadership-ului actual în politică. Cum este și cum ar trebui să fie”.

„Alegem politicieni care ne sunt similari”

E sau rău?

„Ar fi bine dacă societatea ar fi aşa cum vrem noi să fie. Dar, dacă ne uităm la societatea noastră şi vedem nivelul educaţional pe care-l avem pe scară mare, dacă ne uităm la neîncrederea pe care noi o avem unii în ceilalţi, la încrederea pe care noi o avem în instituţii, dacă ne uităm la concentrarea puterii pe care o acceptăm şi o promovăm de multe ori, dacă ne uităm la modul în care modelăm comportamentul social – cei mai mulţi dintre noi preferă pedepsele și nu recompensele ca mijloc de modelare a comportamentului social –, dacă ne uităm la caracterul colectivist al societăţii noastre care refuză diferenţierea şi recunoaşterea meritelor, de ce ar fi politicienii altfel?”, explică psihologul.

În concluzie, caracteristicile negative se perpetuează în societate prin intermediul leadershipului.

„Noi alegem oameni care ne sînt similari şi, mai mult, le dăm şi leadership prin care să-și menţină aceste caracteristici. Poate că noi avem aceste atribute, dar cel mai probabil nu avem leadership-ul să le implementăm; ei o să le implementeze şi, dacă le implementează, le menţin. Și asta este o problemă majoră în relaţia noastră cu politicul”, a explicat recotul UBB.

Cum ar trebui să ne alegem liderii

Daniel David, autorul Psihologiei poporului român, a explicat, în continuare, cum ar trebui să ne alegem liderii:

„Liderii noştri politici ar trebui să aibă un mod de gîndire raţională, să arate competenţă, omenie, să fie educaţi, să aibă deja un venit care să le satisfacă într-o mare măsură nevoile. Pe aceștia ar fi bine să-i votăm, dacă vrem să trimitem în zona politicii oameni care să rămînă acolo sănătoşi din punct de vedere psihologic şi fizic, pentru a-şi putea face treaba. Altfel, repet, s-ar putea să trimitem oameni care au sau dobîndesc probleme psihologice, probleme fizice şi care, foarte probabil, nu vor fi apți să ia decizii bune pentru noi toți”.

Educația și veniturile

Să le luăm pe rând:

Educația și veniturile: „E important să alegem lideri educaţi şi care au deja venituri care le satisfac nevoile. Dacă alegem lideri care nu sînt prea educaţi sau n-au veniturile pe măsura nevoilor lor, nu e sigur că vom avea lideri care să aibă acel echilibru psihologic necesar pentru a lua decizii bune. Repet, acesta este un fapt stabilit ştiinţific, statistic.”

Explicație: Pentru a lua decizii bune, liderii trebuie să aibă sănătate psihologică, echilibru psihologic. Leadership-ul are două componente majore: genetică (30%) și învăţată (70%).

Componenta genetică se referă la o predispoziţie pe care o avem, unii dintre noi mai mare, alţii dintre noi mai mică, spre a dezvolta în personalitatea noastră această dimensiune de leadership.

Dacă o persoană cu predispoziție genetică va fi un lider cu echilibrul psihologic necesar pentru a lua decizii bune depinde de doi factori: „de educaţie şi de un alt factor important, veniturile. Veniturile care se leagă, pînă la urmă, tot de educaţie”, detaliază psihologul.

Competența și omenia

Când evaluăm alte persoane sau alte grupuri folosim o mulţime de criterii, însă toate acestea pot fi reduse la două mari dimensiuni ale evaluării: competența și omenia.

Dimensiunea fundamentală este competența și are mai multe subcategorii: inteligenţa, creativitatea, cunoştinţele declarative şi cunoştinţele procedurale specifice unor domenii.

Cealaltă dimensiune se leagă de omenie, „caracter uman” sau mai explicitul termen englezesc „warmth” - căldură umană. În această direcție căutăm anumite subcomponente, precum empatia, compasiunea, cum se poartă cineva cu ceilalți oameni, cît de agreabil este etc.

„Întotdeauna avem tendinţa să combinăm cele două dimensiuni. Putem avea deci un om sau un grup pe care-l evaluăm drept competent, dar și cu un nivel crescut de omenie, de umanitate. Cei pe care-i așezăm în acest profil devin adesea lideri pe care-i urmăm şi îi vedem ca fiind nişte persoane care ne inspiră”, a precizat David.

Problema este, spune psihologul, că noi suntem foarte zgârciți cu asemenea evaluări.

„Este o problemă, pentru că eu o consider mai degrabă un mecanism de autoapărare. Rareori sîntem dispuşi să evaluăm pozitiv pe ambele direcții: și competență, și omenie. Dacă la prima impresie sau din primele interacţiuni am ajuns să considerăm că o persoană este foarte deşteaptă, creativă, competentă, ei bine, aceasta are mult de lucru ca să ne convingă că are şi un nivel crescut de omenie”, a detaliat el.

Invers funcționează la fel: dacă cineva a apucat să ne pară omenos, de treabă, cu greu îl vom recunoaște ca fiind competent.

Avem nevoie de lideri raționali 

Mediul politic este unul stresant, politica pune mare presiune pe politicieni, spune psihologul, din cauza importanţei deciziilor care trebuie luate, dar și a dinamicii şi gradului foarte ridicat de impredictibilitate al domeniului.

Pentru a putea lua decizii bune în astfel de condiții de stres, politicianul trebuie ai aibă o gândire rațională.

„Așadar, știind că trebuie să alegem nişte oameni în poziţii de putere, adică niște oameni pe care votul nostru îi duce într-un mediu stresant, noi, ca cetățeni, ar trebui fim atenți cam ce fel de mentalitate are omul pe care l-am vota. Are el o minte mai raţională sau mai iraţională? Și trebuie să știm că, în funcţie de asta, el va fi un politician mai bun sau un politician mai puţin bun”, explică David.

Cum detectăm politicienii iraționali

Psihologul a făcut și un ghid simplu de recunoaștere a politicienilor iraționali:

- o să-i auziţi folosind frecvent cuvinte și expresii precum „trebuie”, „catastrofă” și „nu pot tolera”

- adesea, ei fac evaluări globale, adică, în loc să spună „comportamentul lui este problematic”, o să spună „este un bou” sau „este un prost”.

- când au scopuri şi dorinţe, acești oameni le formulează în termenii „trebuie să...” și, în general, nu pot concepe să nu se întîmple.

- au o gîndire rigidă şi absolutistă. Întotdeauna catastrofa este prezentă pentru că, dacă nu se întîmplă ceea ce ei cred că trebuie să se întîmple, efectul va fi întotdeauna o catastrofă.

Cum detectăm politicienii raționali

Există și indicii care ne ajută să identificăm politicieni raționali:

-asemenea oameni nu gîndesc în termeni de „trebuie”, cu necesitate.

„Cînd ascult un politician spunând „îmi doresc să reuşim să...“, „o să fac tot ce depinde de mine ca să...” şi văd cum acceptă că poate nu se va întîmpla așa, caz în care are un „plan B”, deja începe să-mi placă”, explică David.

- oamenii cu mentalitate raţională au tendinţa să aibă toleranţă la frustrare.

„Adică, atunci cînd se întîmplă ceva ce nu corespunde nevoilor şi dorinţelor lor, nu ajung să spună „nu pot tolera această situaţie”, ci spun „e greu de tolerat, încerc să caut soluţii la ea” și o pot tolera”, detaliază psihologul.

- vor evita evaluările globale.

„În loc să spună despre ei înșiși că sunt deştepţi, că sunt creativi și despre ceilalți că sunt proşti sau incapabili, vor spune: „comportamentele mele sînt bune, comportamentul meu a fost performant, modul în care am gîndit a fost bun în situaţia respectivă”, fără să-și facă o evaluare globală”, explică rectorul UBB.

„Când îi ascultaţi pe cei care vă cer voturile vorbind şi exprimîndu-şi părerile şi opţiunile lor în viaţă, fiţi atenţi la aceste lucruri. Cînd auziţi „trebuie”, „catastrofă”, constatați toleranţă scăzută la frustrare şi evaluări globale, sugestia mea este să vă întrebaţi serios dacă merită să susţineți un astfel de om, în condiţiile în care, dacă ajunge în acel mediu stresant, el va fi afectat pe termen lung atît psihologic, cît şi ca sănătate fizică. Dacă nu de dragul lui, măcar de dragul vostru, nu votați așa ceva!”, a concluzionat David.

Cum funcționează lidershipul american

David a exemplificat modul de funcționare a lidershipului românesc printr-un experiment.

Un grup de tineri americani şi un grup de tineri români, care n-aveau neapărat o relaţie bine stabilită între ei, primesc anumite sarcini –să rezolve nişte lucruri, să joace un joc.

Jocul presupunea interacţiune între ei și, în funcţie de rezultatele la jocul respectiv, primeau puncte care puteau fi transformate după aceea în recompense, în beneficii – jetoane cu care puteau să cumpere ceva sau bani, au fost diverse variante.

„Începînd să interacţioneze unii cu ceilalţi, grupul începe să se structureze treptat, unii care sînt mai buni încep să devină lideri sau, chiar dacă nu-s mai buni, au trăsăturile care-i fac să se impună şi să devină lideri în grupul respectiv”, explică psihologul.

Aici au început diferențele: în grupul americanilor - care venea dintr-o cultură a individului autonom, o cultură a descentralizării puterii - liderii i-au susținut pe acei membri din grup care erau mai buni în cadrul jocului, în sensul că le dădeau mai multe oportunităţi să intervină.

„Fiindcă cei buni erau susţinuţi, performanţa grupului era destul de bună. Luau multe jetoane. Cînd distribuiau beneficiile, le distribuiau astfel încît cei care au contribuit mai mult să aibă mai mult decît ceilalţi, dar toţi primeau cîte ceva. Cîştigînd mult per ansamblu, şi cei care primeau cîte ceva nefiind neapărat foarte performanţi erau mulţumiţi”, explică psihologul.

Cum funcţionează leadership-ul românesc?

„Liderii noştri, venind pe un fond psiho-cultural de concentrare a puterii şi de colectivism care nu încurajează diferenţierea, nu-i susţineau pe cei mai buni. Nefiind buni sau nefiind mulţi buni, nici cîştigurile n‑au fost foarte mari. Iar regula de distribuire a fost: să nu se supere nimeni, toţi primesc egal. O regulă bună, ai spune, dacă te gîndești la mişcarea generală spre socialism. Problema este că, deşi intenţia a fost bună, în final s-a supărat toată lumea”, a explicat rectorul UBB.

Cei care au fost mai performanţi au fost nemulţumiţi fiindcă aşteptau, totuşi, să fie o diferenţă între ei şi ceilalţi, iar ceilalţi, care n-au fost foarte performanţi, cîştigul per ansamblu fiind mic, au primit ceva aproape nesemnificativ.

„Acest joc ne arată de ce leadership-ul este fundamental. Puteţi generaliza acest lucru. Vă puteţi gîndi la modul în care funcţionează o şcoală, o universitate, o grădiniţă, o companie, la modul în care funcţionează sisteme mai mari, la nivel politic. Liderul este foarte important, şi atunci vă îndemn să aveți grijă pe cine alegeți să puneți într-o poziţie de putere, mai ales în zona politică”, a concluzionat Daniel David.