Medicul Vlad Ciurea: „Bătălia pe care creierul o are cu lumea exterioară este mult mai serioasă în cazul persoanelor cu burnout“ | INTERVIU

Receptiv la toți stimulii din jur, creierul îți oferă înapoi ceea ce îi dai, deci ai grijă cu ce îl hrănești. 

Dr. Vlad Ciurea explică modul în care putem avea grijă de sănătatea creierului

Organul care fascinează lumea de sute de ani, creierul, ni se arată din ce în ce mai profund, iar unele cercetări din secolul trecut își dezvăluie erorile datorită tehnologiei de secol XXI. Profesorul universitar Dr. Vlad Ciurea, medic primar Neurochirurgie în cadrul Spitalului Clinic SANADOR, a explicat pentru „Weekend Adevărul“ cum una dintre cele mai înrădăcinată teorii despre creier, conform căreia nu mai produce noi neuroni pe parcursul vieții, este greșită. De asemenea, am discutat cu specialistul în neurochirurgie despre cât de importanți sunt stimulii la care ne supunem creierul, cum îl putem hrăni bine atât din punct de vedere alimentar, cât și psihic și emoțional, dar și despre flagelul care pare că acaparează o lume întreagă – bolile neurodegenerative, inclusiv Alzheimerul.

„Weekend Adevărul“: Ce factori stimulează sau inhibă dezvoltarea creierului?

Dr. Vlad Ciurea: În trecut, s-a mers pe teorii clasice: cu câte celule ne naștem, cu atâtea vom deceda, iar pe secundă pierdem un neuron. Avem destui neuroni să rezistăm, între 85 și 100 de miliarde de neuroni, deci ne putem permite luxul de a pierde unul pe secundă. De asemenea, s-a zis că nu mai există acea neurogeneză (n.r. – producerea de neuroni) după un anumit timp. În prezent, este dovedit, mai ales la persoanele tinere, că există neurogeneză, iar în cazul persoanelor cu activitate fizică, cu atât mai mult se produc neuroni. Cercetările au demonstrat că neurogeneza se produce constant până la vârsta de 20 de ani, dar și după aceea, în cazul persoanelor care efectuează sport și stau în aer liber. Neurogeneza este inhibată de către poluare, care duce la lipsa oxigenului în creier, iar numărul de celule nervoase nu mai este atât de prolific precum în cazul persoanelor care au activitate fizică în aer liber.

Cum influențează tehnologia dezvoltarea creierului unui copil?

Există o intoxicare de informație, de tehnologie. Din cauza utilizării excesive a tehnologiei, imaginația, creativitatea unui copil scad, iar toate celelalte funcții cerebrale se limitează la apăsare pe buton. Cu cât cunoști mai mult și ai mintea dispusă să afli cât mai multe noutăți, cu atât creierul tău se dezvoltă mai mult și rămâne foarte tânăr în activitate, dar și adaptabil unor noi condiții. Însă, dacă creierul primește prea multă informație într-un timp scurt, nu poate reacționa la toate, fiind depășit. În acest caz, apare fenomenul de epuizare nervoasă, inclusiv burnout. Un element esențial în legăturile exterioare este atenția. Dacă îi dăm multe cereri de atenție asupra multor lucruri, atenția scade. Pe românește, trebuie să facem „totul cu măsură“.

Hrană pentru creier

Am observat că în Statele Unite ale Americii multe persoane folosesc diferite substanțe pentru a-și spori concentrarea, atenția, atât legale, cât și ilegale, fenomen care începe să apară și în România. Cum putem obține natural astfel de efecte?

Creierul uman este făcut să primească o serie întreagă de substanțe care îi stimulează activitatea și îi fac foarte bine. Aceste substanțe pot fi sintetizate cu foarte multe semințe, fructe și legume. Toate semințele și nucile fac bine creierului uman, iar dintre fructe, este dovedit că avocado este foarte bun. De asemenea, și usturoiul, busuiocul și pătrunjelul sunt foarte bune pentru creier. Și carnea este bună pentru creier, precum peștele slab, cea cu puține calorii, precum și carnea de curcan, din acestea organismul luându-și proteinele. Însă proteine se iau și din fasole. Și peștele gras, precum somonul, este bun, deoarece conține Omega, care nu poate fi obținută din altă parte. Tot din plante și semințe se obțin oligoelementele: magneziu – anticârcel, calciu... Este obligatoriu să le avem în regimul alimentar. Creierul mănâncă foarte puțin, selectiv, are nevoie de multă apă și de oxigen.

Și ce elemente sunt nocive pentru el?

Unul dintre ele este zgomotul, deci toate claxoanele nu fac bine nimănui. Un alt element este scandalul, care duce la perturbarea funcțiilor cerebrale. De asemenea, și gândurile rele, negative au efecte foarte negative asupra creierului. Breaking news-urile și veștile proaste creează un mare disconfort cerebral. Toate acestea au contracandidați: veștile bune, gândurile pozitive, meloterapia – terapia prin muzică –, apropierea de animalele de companie, înotul – s-a dovedit că la copiii cu autism sau sindromul Down, înotul cu delfini este minunat. Omului matur trebuie să îi dăm muzică, prietenie, rebus, mediu social, dans, apropiere cu ceilalți, toate hrănesc creierul.

Explicați-ne, vă rog, cum sunt interconectate creierul și emoțiile, ce dezechilibre pot apărea și cum putem obține o armonie între cele două.

Creierul uman este conectat la foarte mulți factori externi, mulți dintre ei fiind de natură emoțională. Toate emoțiile pozitive și negative au un efect foarte important asupra creierului uman, iar noi trebuie să alegem la ce ne expunem. În cazul în care avem o discuție mai la limită, o oprim – mai bine pierzi discuția decât celulele de care ai nevoie. Cu cât te detașezi mai mult, cu cât te comporți mai civilizat, cu atât este mai bine pentru creierul uman. În cultura română se spune „bine faci, bine găsești“ și chiar așa se întâmplă. Tot ce spui se întoarce împotriva ta ca un bumerang. S-au făcut niște experimente extraordinare pe apa cristalizată căreia i s-au spus cuvinte frumoase precum „I love you“ (n.r. – Te iubesc), iar cristalele erau superbe, dar și cuvinte extrem de caustice, iar cristalele au căpătat niște forme contorsionate. Deci apa a simțit încărcătura cuvintelor. Prin urmare, dacă vrei să ai un creier sănătos, creativ, care să ne împingă înainte, trebuie să îi dai tot ce este mai frumos pentru că el îți răspunde exact la fel.

Toate elementele dnegative din jurul unei perosoane îi afectează creierul și sănătatea acestuia

Depresia, „bombă“ pentru creier

În ultimii ani, mai ales în timpul și în urma pandemiei, din ce în ce mai multe persoane au început să sufere de depresie și de anxietate. Ce efect au asupra creierul și organismului?

S-a dovedit că elementele negative pe care le-am îndurat mai ales în pandemie – atacuri de panică, suprasolicitare de tip burnout, epuizare, depresie – duc la modificări cerebrale în metabolismul intim al celulei și la nivelul legăturilor dintre celulele nervoase. Atacurile de panică sau depresia nu dispar cu o pastilă, cu o vorbă, ci trebuie tratate foarte serios pentru a nu se accentua. Suportul acestora este celula nervoasă printr-o substanță numită mielină. Mielina apără celula nervoasă și permite transmiterea informației acesteia, dar și izolarea lor pentru a putea funcționa foarte bine. În cazul în care trecem printr-o perioadă de depresie sau de suprasolicitare, atunci mielina se distruge. S-a constatat, în urma unui RMN, în cazul unor persoane tinere care lucrează foarte mult, le tremură mâinile, suferă de amețeli și dureri de cap, că au zone de demielinizare. Astfel, știm clar că bătălia pe care o are creierul cu lumea exterioară este mult mai serioasă și trebuie să scoatem persoana respectivă din mediul nociv și să o ducem către unul cât mai curat, activ, conceptual și performant.

Dar trauma emoțională, psihică, cum se manifestă la nivel cerebral?

Și aceasta afectează sistemul nervos. În cazul primirii unei vești proaste, un anumit număr de sinapse se închid, nu mai merg pe calea normală și se dereglează. Dacă Dumnezeu ne-a dat această bijuterie numită creier uman, trebuie să avem grijă de ea, să îi dăm ce este mai bun: apă și aer curat, gânduri și muzică bună, priveliști frumoase. Toate elementele de rău, gândurile negre – invidia, răutatea, gelozia – fac rău atât creierului nostru, cât și celui căruia i le adresăm. În noi întotdeauna există o dualitate, dar trebuie doar să îi dezvoltăm partea bună.

Tehnologia este atât binecuvântare, cât și blestem, inclusiv în ceea ce privește conexiunile dintre oameni. În timpul studenției dumneavoastră, cum era această conexiune în grupul de studenți?

Pe vremuri, noi eram toți cu toți, mergeam în grup la cursuri, la lucrări practice, la distracție. Nu existau mijloace de comunicare între noi ca acum: dacă ne dădeam întâlnire sâmbătă la ora X, toți ne aflam atunci acolo. Fiind mijloace de comunicare mai puține, trebuia să ne ținem de cuvânt, deci să fim paroliști. Efectul era că știam exact ce vrem să facem, cum să ne programăm timpul, iar astfel grupul se unea din ce în ce mai mult. Astăzi, oamenii se disociază, fiecare face ce vrea și, ceea ce este foarte grav, se izolează foarte mult, iar singurul prieten al unei persoane tinere ajunge să fie telefonul, ceea ce duce la o totală limitare a cunoștințelor exterioare și a conexiunii cu viața de zi cu zi. Există un imens progres tehnologic fantastic, dar pe de altă parte ne limitează toate activitățile la nivel de telefon. Mai mult, s-au dezvoltat și mijloacele de informație, iar orice fel de boala este trecută pe net și diagnosticul sau tratamentul ți-l dă Google. Este total greșit, ar trebui să fie informativ.

Iar profesorii pe care îi aveați, cum erau?

Toate cadrele universitare pe care le aveam erau foarte bine pregătite în mai multe domenii, nu doar în acela al medicinei pe care îl aprofundam. Profesorii știau geografie, arheologie, arhitectură, antropologie și erau mult mai enciclopedice. Astăzi, cadrele se limitează doar la subiectul pe care îl aprofundează, dar nu își extind cunoștințele și în alte domenii pentru că nu consideră necesar.

„Când stai cu orele pe scaun, creierul nu mai are interes să funcționeze pentru că zace“

Povestiți-ne, vă rugăm, despre un studiu recent care v-a impresionat, poate chiar v-a făcut să vedeți lucrurile altfel.

Am început o cercetare, alături de șase studenți, despre bolile neurodegenerative, care sunt complexe și afectează sistemul nervos. În cazul acestora, creierul nu mai este sănătos, iar atenția, memoria, gândirea, judecata, creativitate scad. Alzheimerul este doar una dintre bolile neurodegenerative care afectează în special memoria. Când vorbim de demență, înseamnă că toate funcțiile nervoase se lasă în jos. Am descoperit că numărul cazurilor de boli neurodegenerative a crescut atât în România, cât și în întreaga lume, dar și faptul că, în mod surprinzător, incidența acestor boli, deci inclusiv a Alzheimerului, este cea mai mare în Finlanda.

Care este cauza acestei incidențe crescute într-o țară nordică, unde nivelul de trai este totuși mai bun?

Explicația este una singură: finlandezii sunt persoane care se izolează foarte mult. Această izolare la domiciliu și ca persoană duce la interiorizare fizică și psihică, legăturile nervoase nu se mai fac cum trebuie, conexiunile nu mai au eficiență, iar din această cauză funcțiile sistemului nervos scad. S-a făcut un experiment foarte interesant, pe care îl consider edificator în privința acestor boli cumplite neurodegenerative, în care vârful de lance este Alzheimerul. În cadrul experimentului, unui grup de șoricei li s-a pus la dispoziție tot felul de elemente de joacă, inclusiv muzică, fiind puși în niște cutiuțe. Un alt grup de șoricei au fost izolați fiecare în cutia lui. La trei, șase și nouă luni după, s-a constatat că creierul celor care aveau activitate, se jucau, ascultau muzică și aveau lumină se dezvoltase. În cazul celor izolați, creierele au involuat. În timp ce unii aveau un creier din ce în ce mai bun și sănătos, ceilalți aveau un creier care s-a atrofiat. În cazul atrofiei cerebrale, creierul nu se mai dezvoltă normal și „se stafidește“ treptat, iar apoi nu își mai îndeplinește funcțiile. Am analizat o serie întreagă de date referitoare la aceste boli neurodegenerative. Am descoperit o mulțime de modificări genetice care apar în bolile neurodegenerative ce se transmit de la o generație la alta. Întrebarea este: toți oamenii fac aceste boli? Nu, dar toate datele converg către o concluzie esențială: în structura noastră genetică avem și aceste componente de degradare a sistemului nervos. Acest lucru nu înseamnă că vom dezvolta neapărat aceste boli.

În ultimii ani, incidența bolilor neurodegenerative a crescut

Însă pot fi prevenite?

Noi recomandăm măsuri de prevenție a acestor boli: a petrece cât mai mult timp în aer liber, plimbatul în zonă subcarpatică sau montană, socializarea, arta, toate acestea favorizează activitatea cerebrală. Aerul trebuie să fie cât mai mult și curat. S-a dovedit că poluarea este un factor nociv pentru creier: cu cât poluarea este mai mare, cu atât creierul suferă mai mult din cauza lipsei de oxigen. Din nefericire, Bucureștiul figurează printre primele capitale ale lumii cu o poluare fantastică. Pentru sănătatea creierului contează foarte mult și apa: cu cât suntem mai în vârstă, cu atât apa este mai necesară, pentru că reprezintă suportul creierului, cu precădere apa alcalină. Apa constituie 78% din structura creierului uman: plutește în apă, își ia elementele necesare din sânge, de unde vin factorii favorizanți pentru funcția cerebrală și tot la nivelul sistemului nervos și apoi în lichidul cefalorahidian își deversează toate porțiunile care nu mai funcționează, un fel de resturi sau dejecte ale celulei umane. În clipa în care acest circuit nu se mai efectuează în mod normal, resturile se acumulează și apar niște substanțe proteice în jurul celulei nervoase care se numesc beta-amiloizi. Aceștia sunt substanțe care împiedică comunicarea celulelor nervoase, fiind una dintre cauzele de producere a Alzheimerului. Aceste proteine funcționează ca niște bariere și întrerup circulația informației la nivelul fibrelor nervoase. Nenorocirea este că acest lucru nu se limitează doar la o porție a sistemului nervos, ci, printr-un fenomen de network, întreaga suprafață cerebrală suferă. Toate aceste lucruri duc la o scădere a activității cerebrale. Transmiterea între celule a acestei afecțiuni este directă, iar dacă una dintre ele s-a îmbolnăvit, asemenea unui fenomen epidemiologic, o îmbolnăvește și pe cealaltă prin intermediul neurotransmițătorilor. Fenomenele sunt foarte complexe și interesante, dar pe noi ne interesează să găsim și o soluție.

„Mă mișc, deci exist“

Cât de devreme se diagnostichează de obicei bolile neurodegenerative și cum le putem preveni?

Diagnosticul se pune de obicei în fază clinică, deci deja foarte multe tratamente sunt depășite. Lupta care se dă pe întreaga planetă este să punem diagnosticul de Alzheimer sau boală neurodegenerativă înainte de a apărea fenomenele cumplite ale acestor boli. În Europa, lumea medicală este preocupată de cum să prevină aceste boli. Este foarte interesant că în insulele grecești oamenii trăiesc mult, sănătos și cu un creier foarte bun. Care este cauza? S-a suspectat și s-a dovedit că este uleiul de măsline. S-a constatat că mâncarea este ușoară. Grecii sunt oameni foarte sociabili, amabili, nu sunt îmbufnați. Apoi se adaugă plăcerea de a trăi – joie de vivre. Și lichidele contează, inclusiv puțin vin roșu face bine celulelor nervoase deoarece deschide activitatea celulelor nervoase. Bineînțeles, și mișcarea contează. Un savant japonez a lansat o frază extrem de interesantă: „Mă mișc, deci exist“. În afara anchilozării, creșterii în greutate în zona abdomenului, obezității, tensiunii crescute, statul cu orele pe scaun afectează și sistemul nervos, creierul nu mai funcționează, nu mai are interes pentru că zace. Este un triunghi: în metrou stai pe scaun, la birou la fel, iar când ajungi acasă stai pe fotoliu. La o activitate cerebrală minoră, creierul nu mai funcționează și pot apărea chiar bolile neurodegenerative.

Dar se pot trata?

Cu toate eforturile, tratamentele nu sunt perfecte. Se încearcă diverse lucruri, dar nu s-a ajuns la un panaceu universal care să le oprească evoluția. În viitor, sigur se va găsi o soluție. În ultimele luni, acest subiect m-a preocupat foarte mult și am vrut să văd importanța bolilor neurodegenerative, impactul asupra societății și mai ales dacă putem să le evităm și să eliberăm creierul de toate aceste părți neplăcute creându-i o situație cât mai sănătoasă posibil.