INTERVIU Dr. Ștefan Oprea, medic specialist oftalmolog: „Glaucomul este parșiv, pentru că nu îți dai seama că s-a îngustat câmpul vizual“
0Asimptomatic în faza inițială, glaucomul poate fi prevenit prin controlul oftalmologic regulat.
Deteriorarea nervului optic are consecințe grave asupra sănătății ochiului. Această situație deschide calea către glaucom, o afecțiune asimptomatică în fazele inițiale. Foarte mulți pacienți nu știu că suferă de glaucom, de aceea o mare parte dintre ei ajung la specialist când boala este deja într-un stadiu avansat. Ce avem de făcut pentru ca această boală să nu ne schimbe viața? Care sunt cauzele și factorii de risc? Care sunt manifestările glaucomului? Dar formele de tratament? „Weekend Adevărul“ a discutat cu doctorul Ștefan Oprea, medic specialist oftalmolog, doctor în medicină și asistent universitar, pentru a afla mai multe despre glaucom și factorii la care trebuie să fim atenți pentru a-l putea depista din timp.
„Weekend Adevărul“: Ce înseamnă de fapt glaucom?
Dr. Ștefan Oprea: Pierderea de fibre nervoase, afectarea nervului optic care apare în urma tensiunii intraoculare crescute. De multe ori se face o confuzie între tensiunea intraoculară crescută și glaucom. Glaucomul este o boală parșivă în sensul că nu ne anunță. Este precum tensiunea arterială care poate sta la un nivel mare, însă dacă nu este suficient de crescută încât să dea simptome precum dureri de cap sau amețeli, trăiești cu ea și nu îți dai seama. Același fenomen se întâmplă și în cazul glicemiei: chiar dacă poate nu simți propriu-zis, nu înseamnă că nu te afectează pe interior. Și în cazul ochiului, nu simți tensiunea intraoculară crescută (în limite „decente“), dar ulterior nervul va fi afectat. De aceea este important să mergem la oftalmolog după vârsta de 40 de ani măcar o dată la doi ani. Dacă suferi de tensiune intraoculară crescută, se începe monitorizarea acesteia sau chiar tratamentul, dacă valoarea este prea mare. Dacă tratezi la timp hipertensiunea intraoculară nu vei ajunge să faci glaucom. În cele mai multe cazuri, glaucomul este asimptomatic, mai ales în faza inițială a bolii.
Care sunt cauzele glaucomului?
În primul rând, sunt mai multe tipuri de glaucom – medicamentos, posttraumatic... Cel mai frecvent întâlnit este glaucomul primitiv cu unghi deschis. De asemenea, există și glaucom primar cu unghi îngust și cel congenital, care apare la copii. În cazul glaucomului congenital, părinții, îndrumați de pediatru, trebuie să observe cu atenție privirea copilului pentru a sesiza dacă urmărește obiectele. Dacă există orice fel de bănuială, trebuie consultați specialiștii în domeniu. O altă caracteristică a acestei afecțiuni este faptul că cei care suferă de glaucom congenital au ochii foarte mari.
Hipermetropii, mai predispuși la glaucom
Iar glaucomul primar cu unghi îngust ce presupune?
Apare în special în cazul hipermetropilor, care au ochii mai mici. Atunci când privim în ochii cuiva, observăm irisul și corneea – partea transparentă a ochiului, iar în unghiul dintre ele se drenează umoarea apoasă. Dacă ochiul este mai mic, unghiul se îngustează, deci lichidul se drenează mai greu și tensiunea oculară poate crește. De aceea, hipermetropii sunt mai predispuși la atacul de glaucom, ceea ce înseamnă închiderea totală a unghiului, creșterea tensiunii foarte mult – valorile normale oscilează între 10 și 21, iar în cazul atacului de glaucom poate ajunge chiar și la 50-60. De asemenea, acesta se manifestă și prin roșeață, durere puternică... Dacă vedem un pacient care are unghiul îngust și tensiunea la limita de sus, îi poate fi indicată chiar și chirurgia cristalinului. Cristalinul natural are formă eliptică, iar cel artificial, pe care îl punem noi, are formă plană. Practic, creează spațiu. Bineînțeles, montarea acestui tip de cristalin nu înseamnă rezolvarea garantată a problemei, dar poate fi un real ajutor în această situație. Pe lângă această metodă, se adaugă și terapiile specifice: scăderea tensiunii, permeabilizarea canalului prin care se drenează lichidul… În cazul glaucomului primar cu unghi deschis, lichidul respectiv se drenează cu dificultate. Cauzele sunt multiple. În primul rând, avem un factor genetic extrem de important. Deci dacă avem părinți sau rude cu glaucom trebuie neapărat să mergem anual la investigații, cu atât mai mult dacă ai tensiunea intraoculară la pragul superior. Astfel, anual trebuie să faci investigații precum: câmp vizual, OCT de nerv optic și de retină.
Acest tip de glaucom pare a fi o afecțiune complicată...
Din păcate, dacă nu este identificat la timp, da. O fibră nervoasă odată pierdută este și va rămâne așa. Nu avem capacitatea de a „renaște“ fibre nervoase, însă putem scădea tensiunea și menține situația așa cum este. Boala trebuie monitorizată atent, iar pacientul și medicul trebuie să fie responsabili. Un pacient cu glaucom nu este condamnat la pierderea vederii. Vederea se pierde concentric – din periferie spre interior, se îngustează ca într-un tub. Din acest motiv, glaucomul este destul de parșiv, pentru că inițial poate nu îți dai seama că ți s-a îngustat câmpul vizual.
Tensiunea intraoculară, un factor-cheie
Există o legătură între tensiunea oculară și cea arterială?
O hipotensiune arterială duce la o vascularizație slabă a nervului optic și poate afecta nervul optic, dar nu prin același mecanism al hipertensiunii intraoculare.
Durerile de cap sau migrenele pot fi asociate cu o tensiune intraoculară ridicată?
Mai rar, doar atunci când tensiunea este foarte mare.
Cum putem ține sub control evoluția glaucomului?
După identificarea tensiunii intraoculare crescute, începe monitorizarea, mai ales dacă există și un istoric în familie. Mai întâi, se face acel OCT, se analizează câmpul vizual, se măsoară tensiunea, grosimea corneei – să vedem cum se ajustează tensiunea în funcție de grosime corneeană. Astfel, începem să scădem tensiunea intraoculară cu o clasă de substanțe din cele patru pe care le avem disponibile. Ulterior, dacă cu toate clasele de substanțe tensiunea nu scade, discutăm de intervenții chirurgicale, cu laser. De obicei se începe cu picături, iar după 6 luni se fac din nou investigațiile pentru a vedea dacă tensiunea a scăzut suficient de mult. Dacă rezultatele sunt bune, investigațiile pot fi făcute o dată pe an. Prin tratament, practic se menține sub control hipertensiunea intraoculară astfel încât să menținem calitatea nervului optic la nivelul la care era atunci când am identificat afecțiunea.
Pacientul rămâne dependent de picături?
Da, toată viața. Odată întrerupt tratamentul, există riscul unei afectări mai grave a nervului optic. De asemenea, există și niște intervenții laser prin care se creează o permeabilizare mai bună a acelui canal prin care se drenează lichidul, iar o perioadă scapi de aceste picături. Dar nu orice pacient este eligibil pentru astfel de intervenții. Există specialiști nișați pe glaucom și ei evaluează pacienții pentru a vedea dacă sunt eligibili pentru procedura respectivă. Există mai multe tipuri de operație. Se folosește un dispozitiv care se introduce intraocular în dreptul canalului dintre iris și cornee. Intervenția durează 15-20 de minute. O variantă clasică, dar utilă de tratament, este trabeculectomia sub volet scleral, care durează puțin mai mult, căci se adaugă și câteva fire, dar procedura nu este traumatizantă pentru pacient. La aproximativ două-trei săptămâni, pacientul revine la control pentru îndepărtarea firelor care sunt la fel de subțiri precum firele de păr.
La cât timp după operație, pacientul poate citi?
În decurs de câteva zile, o săptămână, dar depinde de gravitatea bolii și de reușita scăderii tensiunii intraoculare, care nu este garantată de operație.
Ați avut și cazuri și recidivă?
Da, din păcate poate recidiva. Nu este o operație strict mecanică precum cea din cazul cataractei. În cazul glaucomului, lucrând cu structurile naturale ale pacientului, există un risc mai mare de recidivă. Acest tip de intervenții se pot face și în cazul copiilor.
Există o formă de prevenție?
Singura formă de prevenție este controlul periodic, chiar dacă nu ai probleme cu ochii.
Se încarcă comentariile...
