"Casa în care locuiesc a fost folosită de Securitate, era un fel de casă conspirativă!"

să-i racoleze soţia. Cum i s-a cerut să-şi toarne vecinii şi colegii. Cum i s-a repartizat ca locuinţă o fostă casă conspirativă a Securităţii, casă în care locuise corespondentul

să-i racoleze soţia. Cum i s-a cerut să-şi toarne vecinii şi colegii. Cum i s-a repartizat ca locuinţă o fostă casă conspirativă a Securităţii, casă în care locuise corespondentul Scânteii la Budapesta. Şi tot azi publicăm, în premieră absolută, un angajament "în alb". Un angajament pe care unii redactori scânteişti cu funcţie trebuiau să-l semneze. Şi pe care l-au semnat. De asemenea, în pagina A11, publicăm şi directivele de partid şi de stat care impuneau semnarea acelui angajament şi relaţia specială a ziariştilor (scânteişti şi nu numai) cu Securitatea. Şi, bineînţeles, cine au fost naşii acelor directive celebre: Ceauşescu, Voitec şi Maurer. La începutul anilor '70, această troică roşie, "Ceauşescu-Voitec-Maurer", a dat girul "
poliţiei politice
a epocii de aur".
"Informările se făceau şi se dau acolo, la Cadre. Şi veneau ăia de la Securitate şi le citeau"
- Domnule Zbârlea, am vorbit despre corespondenţii Scânteii, aflaţi în diverse capitale ale lumii şi retraşi subit, în 1976, după fuga lui Paul Diaconescu, corespondent şi el, la Paris. L-am întrebat pe generalul Pacepa despre aceşti corespondenţi: ce era cu ei, care erau raporturile lor cu Securitatea? Generalul Pacepa spune că "o bună parte a ziariştilor acreditaţi în Occident erau ofiţeri deplin conspiraţi ai DIE". D-voastră puteţi confirma această teză a lui Pacepa?
- Nimeni nu poate confirma asta.
- Dar aveaţi vreo bănuială, se vorbea despre asta prin redacţie?
- Păi, să vă spun ce ştiu precis. Iată ce ştiu, de la Cumpănaşu (n r. - fost redactor-şef), de pildă: corespondentul Ciobanu (n.r. - Gheorghe "Boris" Ciobanu, care, la un moment dat, s-a aflat în maşina unui diplomat rus care a comis un grav accident de circulaţie şi, ulterior, a fost retras de la post). Ciobanu, din Polonia, era maior de securitate. De altfel, l-au şi scos când s-a întors în ţară. Ce-a făcut ăsta? S-a dus acolo, s-a întâlnit cu nişte turişti români, la un restaurant, şi au cântat " Trăiască regele!". Şi când a venit, s-a hotărât să-l dea afară. A intervenit Securitatea să nu-l dea afară. Dar nu a mai lucrat la Scânteia. Ei, dar despre Ciobanu se ştia de acum că este...
- Dar alţii, despre alţii ce mai ştiţi?
- Despre Rodescu şi despre Plopeanu se ştia că sunt sub acoperire. Ce să mai zic de alţii, eu ştiu? De pildă, Popovici! Popovici a venit din armată, era lt.-colonel. A venit din armată la noi şi a fost trimis corespondent în Irak. Nu oricine, repet, nu oricine se ducea corespondent în Irak.
- Dar Mărgineanu?
- Mărgineanu a venit şi el din armată şi a fost trimis corespondent în Italia, la Roma, şi pe urmă a fost chemat... Şi în locul lui s-a dus Paler.
- Dar Diaconescu, Paul Diaconescu (n.r. - dintr-o regretabilă eroare, sâmbătă, în prima parte a interviului, numele Paul Diaconescu a apărut tipărit şi "Paul Constantinescu")?
Diaconescu, Diaconescu, eu ştiu?! Dacă a avut avizul... Probabil că o fi avut el ceva. Informaţii? Dacă-i cerea ăla de la Securitate, dădea, dom'ne, de ce să nu dea?! Păi, venea la mine şi-mi zicea: "Uitaţi, aţi fost la ambasada cutare: ce a fost acolo?". "Păi, a fost cutare şi cutare! S-a discutat cutare, cutare!". Eram obligat să dau această informare. Informarea trebuia s-o dau la Cadre, lui tovarăşul Iordan.
- Staţi o secundă, cine vă cerea să faceţi această informare?
-