Bolile reumatice au mai ales feţe tinere. Pacientă cu spondilită anchilozantă: „La mine durerile au apărut devreme, la 18 ani“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Bolile reumatice inflamatorii afectează şi persoanele tinere, nu doar vârstnicii
Bolile reumatice inflamatorii afectează şi persoanele tinere, nu doar vârstnicii

MIT Deşi percepţia generală este aceea că bolile reumatice sunt afecţiuni ale vârstnicilor, ele îi afectează într-o măsură importantă pe tineri. Se estimează că, în România, sunt circa 2.000 de copii cu artrită juvenilă, durerea de spate de tip inflamator afectează, cel mai frecvent, persoane cu vârste de până în 40 de ani, iar poliartrita debutează, de asemenea, la 40 de ani sau chiar mai devreme.

În Europa, există aproximativ 120 de milioane de persoane care suferă de afecţiuni reumatice. Mai mult, jumătate din populaţia Europei, indiferent de vârstă, la un moment dat în decursul vieţii, a avut o durere musculo-scheletică. „Şi cam o treime are o boală de tip reumatic, ceea ce face ca reumatismul să reprezinte cea mai frecventă boală din Europa“, afirmă conf. dr. Cătălin Codreanu, medic primar reumatolog la Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia“ din Bucureşti, preşedintele Ligii Române contra Reumatismului.

În mod obişnuit, când spunem reumatism, în mintea noastră, echivalăm denumirea aceasta cu o persoană de vârsta a treia. „Trebuie să ştiţi că acesta este un mit pentru că, de fapt, bolile reumatice, care sunt foarte numeroase – cam 200 de entităţi de boli diferite, pot să se regăsească în oricare spectru de vârstă. De la copilăria cea mai fragedă, până la vârstele cele mai înaintate“, subliniază conf. dr. Cătălin Codreanu. De altfel, un număr apreciabil de pacienţi tineri sunt afectaţi de bolile reumatice şi un număr însemnat de copii suferă de forme severe de reumatism. „Se estimează că 2.000 de copii din România au ceea ce se numeşte artrită juvenilă“, mai spune universitarul.

Un exemplu elocvent: spondilita anchilozantă

„Pentru a ilustra faptul că reumatismul nu e deloc boala bătrâneţii, vreau să folosesc exemplul unei boli care se numeşte spondilită anchilozantă. Exemplul este relevant în sine, pentru că el se regăseşte şi în alte afecţiuni. Este o boală frecventă, care afectează cam 1% din populaţia generală“, estimează conf. dr. Cătălin Codreanu.

Afecţiunea medicală implică articulaţiile, mai ales pe acelea ale bazinului, spatelui, şoldurilor, genunchilor, care se inflamează. „Spondilita anchilozantă – SA – este o boală multisistemică inflamatoare, ce implică afectarea în primul rând a articulaţiilor sacroiliace şi a scheletului axial, cu evoluţie spre anchiloză şi posibila afectare a articulaţiilor periferice şi, mai rar, a organelor vitale. Ea aparţine grupului spondilartropatiilor, acesta incluzând şi alte boli inflamatorii, precum artrita reactivă, artropatia psoriazică, artropatiile asociate bolilor inflamatorii intestinale, spondilartropatiile nediferenţiate“, explică dr. Claudia Haralambie, medic specialist reumatologie la Clinica Sanador din Băneasa.

„Foarte pe scurt, este o boală care determină fixarea ireversibilă a coloanei într-o poziţie vicioasă. Bolnavul se cocârjează, extremitatea cefalică este proiectată anterior, astfel încât, în unele situaţii, pacientul în loc să privească în faţă, să se poată orienta în spaţiu, ajunge să privească în podea“, adaugă conf. dr. Cătălin Codreanu.

Cauzele apariţiei spondilitei anchilozante sunt incomplet elucidate. „Există un determinism genetic – în corelaţie directă cu prezenţa antigenului HLA-B27, acesta interacţionând cu factori de mediu – bacterii cu poartă de intrare intestinală, prin mecanisme imunologice“, explică dr.  Claudia Haralambie. Specialista Clinicii Sanador adaugă că este de reţinut faptul că boala afectează preponderent pacienţii tineri, cu vârste între 16 şi 40 de ani. „Aproximativ 10-20% din pacienţi experimentează primele simptome în jurul vârstei de 16 ani, uneori neglijate. Debutul peste vârsta de 50 de ani este neobişnuit, deşi boala în formă uşoară şi/sau asimptomatică este frecvent  diagnosticată la adultul de vârstă medie“, mai spune medicul.

Cel mai adesea, spondilita se depistează la grupa de vârstă între 20 şi 30 de ani, spune, la rândul său, conf. dr. Cătălin Codreanu. „Se poate înţelege astfel de ce afectând pacientul la o vârstă tânără ea are consecinţe pe termen foarte lung şi de ce este extrem de important ca ea să fie prevenită şi tratată“, mai spune acesta.

Diagnostic de la 18 ani

Andreea (36 de ani), din Bucureşti, suferă de spondilită anchilozantă. „Mama mea e diagnosticată de mulţi ani cu aceeaşi afecţiune medicală. La mine, durerile au apărut destul de devreme. Aveam în jur de 18 ani când am ajuns la medicul reumatolog pentru că mă durea mijlocul. Eram elevă de liceu. Pe atunci, la radiografie nu se vedeau modificări, boala era la debut. După ce am urmat un tratament, durerea a dispărut, pe moment. Dar după o vreme a reapărut şi am fost la alţi medici, dar nu toţi cei la care am fost se şi pricepeau. Aşa cred. Sau poate sunt eu un caz special, ce să spun“, mărturiseşte tânăra.

În zilele cele mai grele, tânăra nu se putea da jos din pat de durere. „Acum urmez un tratament biologic şi mă simt bine, aproape ca un om sănătos“, adaugă pacienta. Mai spune că boala nu i-a afectat foarte mult viaţa profesională. „Sunt contabilă de meserie, stau la birou şi nu am voie să car. Nu durerile sunt cel mai greu de suportat, ci faptul că uneori nu poţi să mergi şi orice pas este un efort chiar şi vara, nu numai în zilele friguroase, aşa cum cred mulţi“, adaugă tânăra.

Pentru că şi-a dorit un copil, a fost nevoită să întrerupă tratamentul cu medicamente biologice. „Am avut dureri în sarcină, însă am avut noroc că am găsit o doctoriţă foarte pricepută care mi-a prescris un tratament care nu a afectat sarcina şi aşa am mai scăpat de dureri. Îmi propusesem să alăptez măcar două luni, dar a venit o seară în care mi-am dat seama că nici măcar nu pot să iau copilul în braţe. Am renunţat la alăptat şi am reluat tratamentul biologic“, povesteşte Andreea.

Cum deosebim durerile de spate

Principalul simptom al spondilitei anchilozante este durerea de spate. De-a lungul vieţii, majoritatea oamenilor au dureri de spate. Cauzele lor pot fi foarte variate, astfel că este important să deosebim o durere cauzată de poziţiile vicioase de stat la birou de debutul unei spondilite anchilozante. Durerea din spondilită are unele caracteristici. „Debut lent înaintea vârstei de 40 de ani, prezenţa simptomelor mai mult de trei luni, durerea care se agravează dimineaţa la trezire sau care trezeşte pacientul din somn în a doua parte a nopţii. Durerea de spate se poate agrava la repaus prelungit şi ameliora la mişcare“, detaliază medicul reumatolog Claudia Haralambie.

Alte simptome mai pot fi înţepenirea coloanei mai bine de 30 de minute dimineaţa, uneori cu alterarea funcţională importantă a mobilităţii acesteia şi, în timp, cu deformări ale acesteia. „Pot exista simptome generale: fatigabilitate – 65%, febră prelungită, scădere ponderală, simptome ale articulaţiilor periferice – 30-50% –, care pot fi implicate“, detaliază dr. Haralambie.

Procesul inflamator este cel care generează boala. „Faptul că el persistă în timp determină distrucţia articulară sau osificarea şi asta duce la apariţia deficitului funcţional, deci a handicapului. Asta duce la pierderea capacităţii de muncă, cu costuri individuale şi sociale extrem de importante“, avertizează conf. dr. Cătălin Codreanu. Din fericire, această evoluţie nu este de neschimbat. În sensul că, în prezent, există modalităţi eficiente de a depista boala la începutul ei şi de a aplica terapii eficace în a preveni apariţia modificărilor ireversibile.

Pacienţii îşi pierd capacitatea de a munci

Acelaşi mecanism: inflamaţie netratată – distrucţie articulară – deficit funcţional – apare şi în poliartrita reumatoidă. „Distrucţia articulară nu duce numai la durere, nu are doar consecinţe medicale. Din păcate, pentru că afectează persoane tinere, persoane active, foarte des duce la pierderea abilităţii acestora de a munci. Statisticile arată că, după 15 ani de evoluţie a artritei reumatoide, numai o treime din pacienţi îşi păstrează profesia. Jumătate din absenţele de la locul de muncă în UE sunt generate de boli reumatice. Două treimi din pierderea capacităţii de a munci sunt legate de acest tip de boli“, adaugă conf. dr. Cătălin Codreanu.

Medicii specialişti accentuează faptul că este foarte important ca tratamentul bolilor reumatice inflamatorii să fie iniţiat în momentul în care apare inflamaţia. Pentru că, adaugă aceştia, distrucţiile articulare intervin la scurt timp, în primul an de boală chiar. Iar odată apărute, leziunile articulare sunt ireversibile.

Risc cardiovascular foarte mare

„Bolile reumatice inflamatorii au impact sistemic foarte mare – risc cardiovascular foarte mare, chiar mai mare decât al diabetului zaharat pentru pacientul care are o poliartrită, risc de neoplazii, de boli infecţioase, pulmonare, gastrointestinale, de afectare oculară, tegumentară“, atrage atenţia prof. dr. Ruxandra Ionescu, medic primar reumatolog la Spitalul „Sfânta Maria“ din Bucureşti, preşedintele Societăţii Române de Reumatologie.

Impactul sistemic este determinat de faptul că procesul inflamator prezent în unele boli reumatice afectează întregul ţesut conjunctiv din care sunt alcătuite şi organele interne, explică conf. dr. Cătălin Codreanu.

Diagnosticarea timpurie previne anchiloza

Diagnosticul precoce este important pentru prevenirea evoluţiei spre anchiloză. „Tratamentul include măsuri farmacologice, chirurgicale şi fizicale. Tratamentul medicamentos presupune administrarea prelungită de antiinflamatoare nonsteroidiene, iar acestea par să reducă progresia radiologică în SA. Însă, administrate cronic  au o mulţime de efecte adverse: gastrointestinale  -ulcer,dispepsie, hemoragie digestivă -, renale, neurologice“, avertizează dr. Claudia Haralambie.

Alte opţiuni terapeutice includ medicaţia imunosupresoare la cei care au intoleranţă sau lipsă de răspuns  la antiinflamatoare, în particular în formele cu afectare articulară periferică, mai spune dr. Haralambie.

„Terapia biologică reprezintă medicaţia care reduce semnificativ progresia bolii, fiind reprezentată de molecule care au drept ţintă receptori sau alte molecule implicate în inflamaţia din SA - la ora actuală fiind aprobaţi de FDA numeroşi agenţi biologici (anti TNF-alfa, anti-interleukine). Terapia biologică are însă efecte secundare - reactivarea infecţiei tuberculoase, risc crescut de infecţii oportuniste, risc de neoplazii, efecte cardiovasculare, alergice, neurologice.“

Ce pot face pacienţii

În primul rând, pacienţii trebuie educaţi să recunoască principalele caracteristici ale durerii şi să se prezinte la medicul reumatolog pentru un diagnostic precoce, recomandă dr. Claudia Haralambie. „Diagnosticul se pune pe baza semnelor şi simptomelor clinice şi paraclinice  -  probe inflamatorii modificate, modificări radiologice. În paralel cu medicaţia, pacienţii trebuie să urmeze un program de reabilitare specific, incluzând exerciţii pentru reeducarea posturii, mobilitatea coloanei, respiraţie, precum şi odihna, respectiv pernă subţire şi saltea fermă“, mai spune medicul Clinicii Sanador.

Pacienţii pot practica exerciţii în apă, înot. „Controlul greutăţii şi renunţarea la fumat sunt extrem de importante. Fumatul declanşază procese autoimune în organism şi contribuie la accelerarea proceselor inflamatoare“, avertizează dr. Claudia Haralambie.

Chiar dacă majoritatea cazurilor au o evoluţie blândă, boala putând fi controlată numai prin exerciţii fizice şi măsuri generale, pacienţii trebuie să aibă în vedere că aceasta poate evolua spre anchiloză , cu potenţial invalidant. „De aceea, relaţia cu medicul trebuie să fie iniţiată din stadii precoce, pentru un tratament prompt şi urmărire a evoluţiei“, conchide dr. Haralambie.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite