Viaţa de chiriaş "low cost" în Bucureşti
0
Cât eşti dispus să dai deoparte la fiecare salariu pentru a locui cu chirie în Capitală? Sunt persoane care pur şi simplu nu-şi permit să dea în fiecare lună jumătate din salariu pentru "patru pereţi decenţi în Bucureşti". Dacă te numeri printre acestea, atunci analizează ofertele chiriilor „low cost“. Acestea nu sunt nici puţine şi deloc de ignorat într-o perioadă de criză, chiar dacă chiriile au mai scăzut compara
De la subsolul unei case vechi la demisolul unui bloc sau la mansarda de doar câţiva metri pătraţi ai unei case, cei care vor să aibă bani şi pentru altceva, decât pentru chirie, au de unde alege. Toţi află de aceste oferte de la prieteni, cunoştinţe sau vecini, pentru că superofertele nu apar la mica publicitate.
"Nu vei vedea nicăieri anunţuri de genul: 'închiriez boxă / beci, condiţii atât cât vă puteţi crea'. Cu mansardele cred că e diferit pentru că sună romantic. Dar cele ieftine sunt foarte mici”, spune Miruna P. (25 de ani), o chiriaşă "low cost".
Cei care vor să-şi păstreze bani din salariu şi pentru alte cheltuieli în afară de plata unei chirii sunt dispuşi să suporte condiţii destul de precare: de la camere cu suprafeţe de până în 2,5 metri pe 3 metri, la băi în comun, crăpături în pereţi, gândaci, vecini dubioşi sau lipsa apei calde şi a căldurii.
Cât poţi suporta pentru o chirie mică?
"Când am ajuns aici nu era nici măcar wc-ul la baie. Chiuvetă nu este nici acum. La cât plătesc nu pot să am pretenţii prea mari. Dărăpănătura asta nu face nici măcar ăia 350 de lei pe care îi dau în fiecare lună. Cred că plătesc, de fapt, pentru zona în care locuiesc", povesteşte Maria D., o studentă în anul doi la Medicină, care de şapte luni stă într-o cameră la subsolul unei case vechi, situată la doar cinci minute de Piaţa Unirii. Glumeşte spunând că stă cu chirie într-o casă care a prins ambele războaie mondiale şi s-a încăpăţânat să rămână în temelii.
Maria s-a mutat în cămăruţa ei de la subsolul acestui imobil la începutul lui martie, după ce proprietara apartamentului de la Piaţa Obor, în care stătea cu alte două colege, a hotărât să dubleze chiria.
"Când toată lumea scădea chiriile, ea s-a gândit să ne ceară fiecăreia 200 de euro. Am aflat de la nişte rude că Vali (femeia care i-a închiriat camera, n.r) caută un chiriaş şi am acceptat târgul pentru că mi-a convenit preţul şi zona", declară ea, uitându-se amuzată la pereţii care stau să cadă şi la gândacii morţi din bucătărie.
Cum s-a obişnuit cu baia crăpată, plină de igrasie şi fără chiuvetă, s-a obişnuit şi cu cei 6-7 copiii ai rromilor care locuiesc în casa de alături şi care se joacă în curtea interioară comună. Acum, nici nu i se mai pare că îndură foarte multe.
350 de lei pe lună pentru o "găoace" de şapte metri pătraţi
Şi Miruna P., o ziaristă în vârstă de 25 de ani, a devenit de scurt timp chiriaşă "low cost". S-a mutat de două săptămâni în demisolul unui bloc din centrul Capitalei pentru o chirie de numai 350 de lei. "Casa mea, în primul rând, nu e casa mea. E o boxă într-un demisol care aparţine unei doamne care locuieşte într-un somptuos apartament din 'partea de lux' a blocului", îşi rezumă Miruna situaţia locativă.
Miruna a fost dată afară anul trecut, în noiembrie, din casa în care locuia fără contract de închiriere. Pentru câteva luni a locuit într-o garsonieră pe Calea Griviţei. "Mă deprima să dau jumătate de salariu doar pe chirie, deşi condiţiile erau decente", povesteşte Miruna.
Până să ajungă să locuiască la demisolul blocului a încercat să stea şi în gazdă. Camera pe care o ocupă acum are doar şapte metri pătraţi. De aceea, proprietara a insistat să nu încheie contract de închiriere întrucât potrivit legii locuinţei, spaţiul de locuit al unei camere ar trebui să fie de cel puţin 12 metri pătraţi.
Ca la cămin, doar că un pic mai rău
"Baia şi toaleta sunt pe hol. Holul nu miroase a flori, ci mai degrabă a canal, dar, din fericire, mirosul nu intră şi în cameră. Bucătărie nu există. Şi nu a existat niciun fel de dotare. Practic, am închiriat o „găoace” pe care am amenajat-o de la zero: am pus tapet, am cumpărat mobilă. În ce priveşte bucătăria, deocamdată mă descurc cu un fierbător. Urmează să cumpăr o plită electrică şi, poate, un steamer (aparat electrocasnic pentru gătit cu abur, n.r). Mă mai gândesc şi la un minifrigider deşi, deocamdată, nu-i simt foarte tare lipsa", povesteşte încântată Miruna.
Istoriseşte amuzată că o prietenă i-a spus în glumă când a venit în vizită că la ea "e ca la cămin, doar că mai rău". Se simte confortabil în camera ei micuţă, şi, mai ales, se simte liberă. "E adevărat că dacă adun întreţinerea (circa 300 de lei pe timp de iarnă şi 150 de lei pe timpul verii, n.r) la chiria pe care o plătesc pentru demisol ajung probabil la o sumă comparabilă cu cea pe care o plăteam la gazdă. Dar libertatea de care mă bucur aici e nepreţuită", consideră Miruna.
Viaţa într-o cameră de 3 metri pe 2,5 metri
Motivele pentru care chiriile "low cost" sunt vânate de cei care vin cu munca sau cu studiile în Capitală sunt numeroase: banii puţini, dorinţa de libertate sau pur şi simplu dorinţa de a avea puţină intimitate, fără a plăti o căruţă de bani pentru a o căpăta.
Când s-a mutat în mansarda unei case aflată în zona centrală a Capitalei, Ciprian M., în vârstă de 30 de ani, abia terminase facultatea şi nu avea nicio sursă de venit. Pentru el, motivul pentru care a ales să închirieze mansarda de doar 3 metri lungime şi circa 2,5 lăţime a fost unul strict financiar.
"Am învăţat să folosesc fiecare centimetru şi fiecare obiect în mai multe feluri. De exemplu, cutiile de la Ikea mă ajută să depozitez lucruri sau să îmi construiesc o masă – atunci când am nevoie. În loc de pat folosesc o saltea care în timpul zilei devine fotoliu sau dispare într-o nişă dacă am chef să stau pe jos. Cel mai greu a fost cu cărţile, care se tot adună", ne-a povestit Ciprian.
Chirie de 100 de euro, fără acces la apă caldă sau căldură
O chirie mică presupune, automat, şi un confort redus. O parte din vechile case închiriate pe o nimica toată de proprietari au deficienţe în ceea ce priveşte racordarea la apă caldă sau la căldură. Chiar şi aşa, lipsa condiţiilor nu îi sperie pe cei cu venituri mici şi medii.
Irina V. (29 de ani), poliţist comunitar de meserie, a locuit până anul trecut într-o casă cu două camere din zona Banu Manta împreună cu prietenul ei. Avea o chirie lunară de 100 de euro, însă nu avea apă caldă sau căldură, iar apa rece curgea doar la baie. "Plăteam atât de puţin pentru că noi închiriasem casa de la un vecin, proprietarii fiind plecaţi de zece ani în Statele Unite. Fiind de atâta timp departe de casă ei nu mai figurau cu facturi la curent şi astfel nici noi nu mai plăteam nimic în afară de cei 100 de euro", ne-a mărturisit Irina.
Când au aflat că aşteaptă un copil, Irina şi iubitul ei au decis să se mute. Au făcut un împrumut şi şi-au cumpărat un apartament de două camere în cartierul Drumul Taberei, la care plătesc rate mulţi ani de acum înainte. La un an de când au schimbat casa, cei doi spun că nici ei nu-şi imaginează cum de au suportat atâta vreme condiţiile din vechea locuinţă.
Cei care care au fost dispuşi să-mi povestească cum este viaţa de chiriaş "low cost" în Capitală stau în aceste locuinţe fără contracte de închiriere.
Cazare gratis contra sex
Pentru cele care nu sunt dispuse să plătească chirie deloc, sunt tinere, atrăgătoare, şi, preferabil, studente, sunt destui cei care oferă cazare gratis în Bucureşti, contra unor favoruri sexuale. Întreţinerea de raporturi sexuale contra cazării este mascată în anunţurile de închirieri, înghesuite prin ziare la mica publicitate, sub formulări de genul: "cazare gratis contra menaj sau servicii".
La fel de des întâlnite sunt şi ofertele fetelor care se arată dispuse să presteze astfel de servicii pentru un acoperiş deasupra capului. "Tânără, studentă, aspect fizic plăcut, ofer servicii de menaj complect pentru domn singur în schimbul chiriei unei camere", aşa sună un anunţ postat pe site-ul anuntrapid.ro.
Oferta de favoruri sexuale în schimbul cazării gratis a devenit o adevărată tradiţie în unele ţări din Occident. În Norvegia şi în Franţa, de exemplu, sunt site-uri specializate care intermediază astfel de anunţuri. De cele mai multe ori, fetele care acceptă astfel de oferte, din nevoie, ajung sclavele proprietarilor sau sunt aruncate în stradă după prima partidă de amor, potrivit unui articol apărut în publicaţia franceză "La Libération".
Se încarcă comentariile...
