Momente dramatice la procesul lui Vlad Pascu. Martor: „Nu o să uit această imagine, o să mă bântuie cât am să trăiesc” VIDEO

Vlad Pascu a ajuns, din nou, față în față cu părinții celor doi tineri uciși în accidentul de la 2 Mai, la Judecătoria Mangalia. Părinții victimelor solicită modificarea încadrării juridice din ucidere din culpă în omor calificat.

Vlad Pascu a fost adus la instanță cu duba poliției, îmbrăcat în sacou bleumarin și cămașă vișinie, și a ascultat mărturiile tinerilor răniți și pe cele ale părinților tinerilor uciși, din boxa acuzaților. Noua judecătoare analizează cererea de schimbare a încadrării juridice din ucidere din culpă în omor calificat, depusă de familiile victimelor. 

Cătălin Ştefan Dragomir, tatăl fetei ucise între Vama Veche şi 2 Mai, a declarat că are dubii legate de modul în care a fost instrumentat dosarul.

„ Din declarațiile martorilor, cum că a circulat cu 102km/h, e exclus. După socoteala mea e 163 km/h. La 102 km/h nu rupi un om în două”, a declarat acesta.

După această declarație, mama lui Sebastian, tânărul ucis în accident, a ieșit din sala de judecată. Femeii i s-a făcut rău, neștiind acest detaliu.

„Roberta este fata mea pe care nu o mai am, cred că este un dosar făcut, anterior procedurii accidentului, prin nu știu ce magie vineri poliția îl oprește și îl lasă să plece, deci undeva cineva a avut grijă de el. (..)L-au lasat să plece. În această sala am mai auzit de la apărătorii lui și ipoteza că, copiii noștri au produs accidentul în mod pasiv. Cum? La 1 m distanta de carosabil”, a mai spus tatăl Robertei.

În plus, părintele a dat detalii și despre cum a aflat de accident: „De la pompele funebre din Mangalia. Veneam pentru concediu din afara țării. Urma să ne întâlnim de luni. Veneam la Saturn. M-a sunat soția, nu am vrut să cred. Apoi am primit de la pompele funebre. Am început să cred ce s-a întâmplat. Hai să ne liniștim, să aducem copilul așa cum e. Mi-au livrat coșciugul închis la capelă. Roberta mea a fost un copil bun. Era șefă de clasă. Venisem cu bani să îi iau fetei mașină și i-am cumpărat cavou.”

Cătălin Ştefan Dragomir a spus și că viața familiei s-a tranformat în „rău”, după tragicul eveniment: „Normalul nostru nu mai e normal. Merg la serviciu să mă țină ceva în priză. Să nu o iau razna. Mai avem un copil de crescut. Pretindem că ne e bine. Ne ferim unii de alții. Noaptea iau pauze de mai multe ori. Mă trezesc agitat, transpirat. Mă ia somnul greu. Mă uit la ușa și copilul meu nu mai intră pe ușă. Procesul de azi l-am visat în ultimele 3 nopți. Să stau aproape de Vlad Pascu”, a declarat tatăl Robertei.

„Nu ne-a venit să credem”

Mama fetei, Dragomir Livia, povestește că a primit vestea morții Robertei de la sora ei.

„Sora mea m-a anunțat la 6.15 min că fata mea a murit, viața mea s-a schimbat..În grupul lor de prieteni era și copilul lor, Niculescu Ioan Alexandru, dar el nu a fost lovit .. nu ne-a venit să credem. l-am sunat pe nepot care ne-a confirmat”, a declarat femeia.

Familia urma să se reunească la mare, însă Roberta „a venit acasă într-un cosciug sigilat, iar cei de la pompe funebre ne-au spus că nu poate fi îmbrăcată”.   Familia fetei nu reușește să treacă peste pierderea suferită, părinții, sora fetei, bunicii „plâng într-una”.

„A fost un copil sufletist, altruist, își ajuta prietenii, a întrat printre primii la facultate, avea planuri mari, să viziteze Europa. ÎI plăcea să deseneze, să croșeteze, să picteze. Îmi spunea cu câteva zile înainte că vrea să își cumpere o casă să fim aproape așa cum eram eu alături de mama mea. Își dorea să termine facultatea, luase nota 9,81 la bacalaureat. Cu 10 la Geografie”, a mai spus Dragomir Livia, mama Robertei, în sala de judecată.

Și bunica Robertei, Ruxandra Voinea, a povestit în sala de judecată cum a primit vestea tragică pe când era la țară: „Am simțit că s-a întâmplat ceva. A intrat în curte și a luat fata în brațe și apoi mi-au spus să mă pregătesc că plecăm la București că a murit Ina, așa cum îi spuneam noi Robertei.”

„Am devenit dintr-un student normal, un om anxios cu o privire pierdută”

Audiat a fost și Vlad Coniac, unul din tinerii răniți în accidentul e la 2 Mai, cel care organizase excursia la mare cu ocazia zilei sale de naștere.

„Eu sunt cel care a organizat această ieșire la mare. Era ziua mea de naștere. Este pe 20 august. Și în loc să fie o ieșire la mare, am petrecut-o în operație la spital pentru că în urma impactului am suferit o fractură severă la brațul stâng și alte răni pe partea stânga. În urma rănilor fizice, am stat cu mâna în ghips o luna și jumătate, mi-am pierdut locul de muncă, lucrăm într-un magazin de haine și a trebuit să îmi dau demisia. Iar pentru că sunt ultimul an de facultate, am licența de pregătit. După accident performanțele mele academice s-au prăbușit. Nu mă mai puteam concentra la facultate, la teme. Am anxietate socială. Am fost luat cu ambulanța, au venit în 4 minute, de la Mangalia am ajuns la Floreasca. Am anunțat-o pe mama prima data. Mama a avut un șoc pentru că mi-a închis apelul. Apoi am sunat mai târziu, am încercat să îi explic situația cât de bine am putut, nu mai judecam bine nici eu. Am devenit dintr-un student normal, un om anxios cu o privire pierdută”, a declarat Vlad Coniac.

Acesta a fost operat pe 20 august și a stat cu brațul în ghips 5 săptămâni, fiind încă în proces de recuperare.

„Fac recuperare la o clinică privată și în prezent. Și ținând cont de sechelele pe care le am, nu pot să îmi îndoi bine degetele, recuperarea va dura 2 ani, spun medicii. Și am fost informat că nu îmi voi mai recupera mâna în totalitate, decât maximum 90% din capacitatea mâinii”, a afirmat Vlad Coniac.

Dar ceea ce nu poate uita este imaginea prietenilor săi spulberați de mașina lui Vlad Pascu.

„Mă asigur de 20 de ori când traversez strada, orice frână, sunet de vehicul, de frână bruscă, îmi provoacă amintiri. Nu o să îmi iasă din cap imaginile prietenilor mei decedați. Mi-a fost foarte greu să accept că nu mai sunt printre noi. Eram foarte foarte apropiați. Cu Sebastian m-am cunoscut acum 2 ani, eram colegi de facultate. Roberta era cu un an mai mică, la același profil. Ieșeam în timpul liber, după facultate. I-am văzut imediat la locul accidentului după ce m-am ridicat și eu de pe jos. M-am scuturat, m-am dezmeticit. L-am văzut pe Sebi și pe Roberta în zona cu vegetație înaltă și nu am avut curajul să mă apropii de ei. Pe Sebi l-am văzut chiar în fața mea și nu o să uit această imagine, o să mă bântuie cât am să trăiesc. Roberta era în tufiș, dar nu am îndrăznit să mă uit”, a adăugat acesta.

„Nu simțeam mâna, jumătate din corp”

O altă victimă, Cristina Ionescu, colegă a celor doi tineri uciși a povestit cum viața i s-a transformat într-un coșmar. Fata a avut patru operații până acum, trei la mână și una la picior.

„Viața mea s-a schimbat în rău, din ce în ce mai rău. Am fost la psiholog. Am luat tratament psihiatric. Nu puteam să dorm noaptea. Aveam coșmaruri, anxietate, atacuri de panică. Nu dădea randament (n.r terapia). Am încercat să mă pun pe picioare singură, cu ajutorul apropiaților. (..) Am avut osul de la mână foarte fracturat și nervul spulberat pe o lungime de 7 cm. Impactul a fost foarte puternic. M-am trezit pe jos. Nu simțeam mâna, jumătate din corp. La a doua operație (10 ore) a fost făcut transplant de nerv de la picior la mână. La os am avut placă de titan. S-a rupt, pentru că osul era foarte fracturat. Acum am tija de la umăr până la cot, pe care o să o port toată viața.”, a afirmat victima, în sala de judecată.

Și ea i-a văzut pe cei doi prieteni spulberați de Vlad Pascu: „Pe Sebi l-am văzut lângă mine, mai în față. Pe Roberta, după ce a venit ambulanța. Lumina ambulanței m-a făcut să văd. Era în vegetație. Întrebam cadrele medicale dacă Roberta e ok și nu voiau să îmi răspundă și îmi spuneau să mă liniștesc. Până să o văd am și strigat-o. O strigam cu prietenii pentru că nu o vedeam.”

Apoi, fata și-a ridicat mâneca de la tricou pentru a îi arăta lui Vlad Pascu felul în care arată brațul ei după ce a fost operată de trei ori în același loc.

Mama lui Sebastian: „Eu mă consider un mort care umblă”

Și mama lui Sebastian, Mihaela Olariu, a evidențiat modul în care evenimentul dramatic i-a schimbat viața. Aceasta a subliniat că Sebastian reprezenta „veselia” din casa lor.

„După accident, noi nu mai avem o viață. Eu mă consider un mort care umblă. Singurul moment în care mă simt.. cât de cât bine...e când mergem la Sebi. Nu la cimitir. Eu merg la Sebi. O facem de trei ori pe zi. Seara ne strângem acolo cu prietenii noștri, prietenii lui. Nu contează că plouă, că ninge, că e cald. Am stat și 3 ore seara acolo. Cam asta este viață noastră. Încă nu accept că Sebi nu se va întoarce. Sunt mândră că am învățat multe lucruri de la el. Dacă stau în picioare, stau datorită unor pastile. Iau tratament din ziua aceea. Și pentru fiica mea. Am o datorie morală față de ea. Sebi avea o vorbă: " nu noi am ales să ne naștem". Trăiesc fix pt a-i face dreptate lui Sebi și pentru Selena, fiica mea. Să își revină.”, a declarat Mihaela Olariu în sala de judecată.

Foarte afectată de moartea băiatului, femeii i s-a făcut rău în timpul declarațiilor tatălui Robertei, în momentul în care acesta descria felul șocant în care a fost curmată viața celor doi studenți.

Reamintim că o cameră pe care Sebi o purta a înregistrat momentul înfiorător al accidentului în stațiunea 2 Mai, când cei opt tineri au fost loviți de un șofer drogat, Vlad Pascu. Înregistrarea audio surprinde scârțâitul de roți și momentul impactului.

„Era veselia din casa noastră, se auzea vocea lui peste tot. Vedea cu propuneri de filme, pentru vacanța, pentru ieșirile din weekend. Fiica noastră îl idolatriza. Spunea că e mai bun decât ea. Nu e așa. Sunt amândoi la fel de buni. Vedea viața în roz. Spunea că va ajunge regizor, deși studia Geografie. În timpul liber făcea filmări. Avea dispozitivele necesare. A participat și la un festival internațional. A fost admis între primii 70 din sute de mii de participanți. Trebuia să meargă în California la un alt festival, în toamnă, anul trecut. Vis a vis de pasiunea lui, anul trecut am fost în Franța, la Cannes, mi-a șoptit la ureche că "în câțiva ani o să fiu și eu aici". Sărbătorile...pentru noi... erau în toată luna decembrie. Împodobea bradul cu tatăl și eu cu fiica pregăteam prin camere. Filma orice moment și apoi făcea un filmuleț pentru luna decembrie. Unde era Sebi...acolo era trepiedul și un rucsac cu camera. Viața mea era perfectă. Chiar dacă nu aveam bani să îi învârtim cu lopata. Aveam pentru o vacanță, două, să le oferim ce își doreau. Ca mama nu le-am refuzat ceva. Sunt totul pentru mine. Sebi e în continuare cu noi.”, a mai spus femeia.

„Vrem dreptate”

Selena Olariu, sora lui Sebebastian, în vârstă de 17 ani, i-a spus judecătoarei că își dorește dreptate pentru fratele ei.

„Am considerat că poliția nu și-a făcut treaba. A avut ocazia să îl prindă (n.r. pe Vlad Pascu). Dacă îl opreau, accidentul nu se mai producea. Vrem dreptate și, indiferent de situație, nu o să ne oprim. Vrem dreptate pentru că merită.”,a spus tânăra.

Aceasta regretă că nu a avut ocazia să îi spună lui Sebastian cât de mult îl iubește.

„Mama și-a făcut curaj să spună că pe tata l-a sunat cineva de la pompe funebre. Apoi mi-au spus că au fost spulberați. Fix cu o seară înainte am ieșit cu ei și mă simțeam fericită că m-au băgat în seama. Mi s-a spus că a avut un accident de mașină, dar ei plecaseră cu trenul. A fost foarte greu. Nici nu am putut să îl văd pe fratele meu. Era fratele meu mai mare. Eram cea mai fericită când prindeam niște clipe cu el. Îl iubesc foarte mult și nu am avut niciodată curajul să îi spun și regret.”, a precizat tânăra.

Valentin Olariu, tatăl lui Sebi, povestește cum a plecat tânărul și ce au vorbit la telefon. I-a zis că merge în club și vorbesc dimineața. Nu au mai apucat.

La 10.30, a primit telefon de la firma de pompe funebre și i s-a spus ca băiatul lui a murit. El i-a închis.

„Muncesc de la 18 ani pentru copiii mei. L-am adus la București la capelă. Cu sicriu cu aer condiționat. L-am depus la capelă. Am început pregătirile de înmormântare. În acel moment nu aveam niciun leu. Nu eram pregătit cu nimic. Toată lumea era jos. Ceva m-a îndemnat să urc în camera lui, am umblat în lucruri, am luat camera go pro și m-am uitat să văd momentele petrecute înainte de accident. Am văzut poze cu ei fericiți în club. Am găsit un film de 37-38 de minute, fără imagine, doar sunet. Avea o borsetă în care tinea camera. În momentul accidentului, camera a pornit. Am stat 37 de minute și am ascultat. Am auzit impactul, am auzit țipetele copiilor, am auzit primii martori care au venit. Salvarea a venit după 9 min și 50 de secunde. Martorii țipau ca e un copil pe stradă rupt în două”, spune Valentin Olariu.

Tatăl a dat camera politiei.

„Șefele mele m-au ajutat cu bani, m-au împrumutat, pentru a duce la sfârșit înmormântarea. Fac un apel către avocatii lui Pascu să nu mai insiste cu acei bani pentru că acolo e un loc sfânt și nu vreau să fie plătit de criminal și de parinții lui. Mă refer la mormânt. Avea mulți prieteni. De aceea am mai cumpărat încă două locuri și le-am amenajat cu bănci, iar prietenii lui vin în fiecare seara pentru două-trei ore, așa cum stătea el cu ei”, spune părintele.

„Merg și urlu la mormânt”

Valentin Olariu descrie drama prin care trece familia sa:

„Casa noastră e ca un cavou. Intrăm ca să dormim. Drumurile noastre sunt la Sebi și la muncă. Viața noastră, daca nu era Selena, nu mai era. Sebi a luat tot cu el. Suntem devastați. Fugim unul de altul să nu ne arătăm durerea. Fiecare se duce în colțul lui și plânge. Până acum nu am fost la psiholog. Nu am luat pastile. Sunt zile în care merg și urlu la mormânt. I-am pus și o camera video și, în fiecare seară, înainte să mă culc, îi spun noapte bună, cum îi spuneam de fiecare dată. Soția mea urcă în camera lui în fiecare seară. Stă de vorbă cu el, cu o poza de pe scaunul de la birou”.

Vlad Pascu, care a condus cu viteză mare într-o curbă periculoasă în plin sezon estival, după ce se drogase, a intrat cu mașina într-un grup de tineri în apropiere de localitatea 2 Mai, anul trecut în august. Doi tineri studenți, Roberta Dragomir și Sebastian Olariu au fost omorâți de mașina lui Vlad Matei Pascu, iar alți trei tineri din grupul lor au fost răniți.