De ce apar atât de multe agresiuni în școli și cum ar putea diriginții să gestioneze conflictele. „De asta există consiliul clasei”

Violența în școli tinde să devină o normalitate, profesorii simțindu-se deseori depășiți de situație. De ce apar atât de des conflictele între elevi și cum s-ar putea interveni am întrebat profesorii și consilierii din școli.

Sportul este un mijloc de a-i împrieteni pe copii, spun specialiștii FOTo: Arhiva Adevărul

Cazurile de agresiune între elevi aproape că nu mai surprind pe nimeni. Adolescenții se bat cu sete, în uralele „galeriei”, iar isprăvile lor ajung de cele mai multe ori pe rețelele sociale. De-abia atunci, de obicei, școala admite că există o problemă și anunță că „vom lua măsurile care se impun”. Protagoniștii sunt sancționați, intervine poliția, se întocmește dosar penal etc..

La întrebarea „Cum se ajunge la conflicte între elevi?” am căutat răspunsuri chiar în școli.

Un anumit nivel de agresivitate, spune psihologul școlar Aurora Szocs, este explicabil. „În general, băieții au un nivel de agresivitate care e dat de testosteron. Nu li se mai dă voie, în momentul acesta, nici să-l elibereze treptat. Nu mai au nici frați cu care să se hârjonească, nu mai au nici prieteni cu care să se hărjonească. Este o nevoie de-a lor de a se „râcâi”, firească, în definitiv. Dar odată ce nu mai au voie, la un moment dat se acumulează foarte-foarte mult și în momentul în care se descarcă, se descarcă foarte rău. Și ajung să se bată foarte rău tocmai pentru că nu mai au posibilitatea să scape de această tensiune pe parcurs”, explică psihologul. Lista interdicțiilor este lungă și acasă. Mai mult, atunci când apare o problemă între copii sau adolescenți impulsul părinților este de a o rezolva ei în locul copiilor, or nu aceasta este soluția, spune psihologul.

„Vorbim de o nevoie care există și pe care nu ai cum să o neutralizezi. Nu prea e indicat ca noi, adulții, să le rezolvăm problemele. Trebuie să-i învățăm pe ei să-și rezolve aceste probleme. Îi învățăm: cum reacționezi, ce spui, ce faci. Problema este că îi ia prin surprindere. Se gândesc la o replică inteligentă, non-agresivă, dar asta după ce s-a consumat episodul”, mai spune psihologul Aurora Szocs. 

Ce pot face părinții, dar și școala, este să le ofere copiilor oportunitatea de a-și elibera energia în cadru organizat, practicând un sport.

„Nu au învățat de mici să se exprime”

Consilierul școlar Loredana Stroiuleasa vorbește la rândul său despre nevoia de a interveni în tot acest proces de la vârste foarte mici, atunci când copiii trebuie învățați să-și exprime trăirile.

„Dacă-i pui în situația de a explica de ce au ajuns în acel punct nu știu s-o facă, n-au nimic de spus. Modalitatea aceasta de a-și exprima trăirile trebuie implementată de la cămin. Copiii care ajung la vârsta de 16 ani nu au învățat de mici să se exprime. Și dacă și acasă părinții au nivel scăzut de cultură și le spun - <ai deschis gura, te-am lovit!> - , și mai mult se închid în ei și nu mai știu cum să se exprime decât prin violență”, spune psihologul Loredana Stroiuleasa.

Activitățile de consiliere din școală, conduse astfel încât să-i „deschidă” pe copii, pot fi de mare ajutor în astfel de cazuri. Jocurile de rol sunt un instrument la îndemână, spune Stroiuleasa.

„Trebuie puși în situația să se transpună într-o altă poveste. Se dă o temă anume :< îl avem pe Grigoraș care a fost bătut de un alt coleg. Care ar fi motivele pentru care a fost bătut, cine crezi că a avut dreptate, de ce a făcut X asta?>. Poți întreba un alt elev, dar agresorul să asiste. Și apoi i se poate adresa și lui o întrebare de genul – ok, tu ce-ai face? Astfel, el va povesti de fapt ce are el în suflet. Tu îi dai o problemă, un joc de rol, și-l lași pe el să se exprime”, adaugă Stroiuleasa.

Dirigintele are un rol foarte important în dezamorsarea conflictelor, iar ora de diriginție ar trebui să se respecte de fiecare dată. Diriginții pot proceda, pentru a-și cunoaște foarte bine clasa, la întocmirea „sociogramei clasei”.

„Prin chestionare își dau seama care sunt liderii clasei, cei pe care ceilalți copii îi admiră, sau îi ascultă, și de ce. Și în general profesorii trebuie să cunoască asta. În funcție de asta, elevul care e admirat este cooptat să-i atragă în alte activități pe ceilalți aflați în conflict, liderul devenind un factor de echilibru. Ei între ei lucrează cel mai bine, tu, adult, când vii din exterior ești deja un intrus, care nu cunoaște grupul. Dar ei între ei se cunosc și tot ei între ei reușesc mai ușor să-și stingă conflictul”, mai spune consilierul școlar.

În baza sociogramei clasei diriginților ar trebui să le fie clar care sunt copiii violenți, care sunt cei cu probleme acasă, deseori acei copii care se manifestă prin violență fiind, la rândul lor, victime, sau copiază un comportament violent din familie.

„Dacă ei s-au bătut și i-ai luat la ceartă, data viitoare se va întâmpla la fel”

Excursiile și activitățile de tot felul din timpul „Săptămânii verzi” sau „Săptămânii altfel” au inclusiv acest rol, de a-i pune pe copii în situații diverse, astfel aflând lucruri unii despre alții, mai punctează consilierul școlar. Aceste experiențe le sunt la fel de utile și diriginților, cei puși în situația să „dezamorseze bombele”, mai spune psihologul Loredana Stroiuleasa. Dirigintele le poate observa comportamentul în contexte diferite, îi poate antrena în activități pe elevii violenți alături de cei mai puțin violenți, astfel încât să „sudeze” clasa.

„Dacă ei s-au bătut și i-ai luat la ceartă, data viitoare se va întâmpla la fel, ei n-au învățat nimic. Ei nu și-au rezolvat problemele lor, frustrările lor”, mai spune consilierul.

O altă structură căreia nu de fiecare dată i se dă importanța cuvenită este consiliul clasei. Acesta oferă în schimb dirigintelui cadrul de a expune problema și de a căuta o soluție împreună cu colegii de la catedră. Profesorul de sport, de exemplu, poate fi avertizat de conflicte, astfel încât să-i facă pe elevii aflați în conflict să lucreze împreună, să fie buni coechipieri.

„Tu, ca diriginte, trebuie să stai de vorbă cu fiecare profesor, de asta există consiliul clasei. Consiliul clasei nu se întâlnește să pedepsească copilul, ci trebuie să găsim și soluții să dezamorsăm, cum să procedăm astfel încât să se nu mai întâmple”, adaugă Loredana Stroiuleasa.

În școala pe care o conduce Loredana Stroiuleasa, una din mediul rural, copiii au acces în toate pauzele la o masă de tenis de masă, iar profesorii stau de obicei printre ei și au grijă să le vină rândul tuturor doritorilor. Cât este vremea bună masa stă în curtea școlii, iar iarna, pe hol. Pot fi însă la fel de bine instalate coșuri de baschet sau copiii pot fi atrași în alte activități fizice care să-i ajute să-și consume energia, să lege prietenii etc.

Profesorul Liviu Mitroi conduce cel mai mare liceu din municipiul Caracal și spune că a reușit ca până acum să evite apariția de conflicte importante între elevi. Secretele nu sunt de fapt deloc secrete. Este profesor de sport, iar la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”, unul cu rezultate școlare foarte bune, elevii sunt și sportivi buni. Școala se bate la cel mai înalt nivel cu echipele altor școli în competițiile sportive, iar această preocupare îi ajută pe elevi să se cunoască și în afara sălii de clasă și să se împrietenească.

„Tot timpul le spun să facă sport. De fiecare dată sunt între ei în curtea școlii, pe teren, unde au nevoie de răspunsuri la întrebări, vorbesc deschis cu ei despre orice problemă. Ușa mea nu este ușa prin fața căreia le e teamă să treacă. Cei care nu sunt amatori de sport pot să stea în bibliotecă, unde pot să citească, să asculte muzică în căști, să învețe”, spune profesorul.