Doi ingineri readuc la viață un proiect nuclear abandonat, care ar putea rezolva criza energetică a lumii

Un reactor nuclear abandonat de aproape un deceniu ar putea reveni în prim-plan, pe fondul consumului uriaș de energie al centrelor de date pentru inteligență artificială. O instalație de testare din Virginia, parte a unui proiect în care s-au investit 400 de milioane de dolari, este analizată acum.

Campusul de Inovare din Lynchburg, Virginia Foto: X/ World Nuclear News Foto: Foto: X/ World Nuclear News

La Lynchburg, în Virginia, o instalație de testare construită pentru un reactor nuclear de mici dimensiuni este readusă în atenție de un start-up fondat de foști ingineri de la SpaceX, care vede în vechea tehnologie o posibilă soluție pentru alimentarea marilor centre de date, potrivit The Washington Post.

Instalația, cunoscută sub numele de mPower, are opt etaje și a fost construită pentru a imita funcționarea unei centrale nucleare. Nu este, însă, un reactor nuclear propriu-zis: instalația este alimentată cu electricitate, astfel încât inginerii să poată testa și monitoriza în siguranță diferite componente și tehnologii.

Construită începând din 2009, instalația a rămas nefolosită timp de aproape un deceniu, într-un campus de inginerie al Liberty University. Acum, doi ingineri cu experiență în industria spațială și în sectorul nuclear cred că aceasta ar putea reprezenta punctul de plecare pentru o nouă generație de reactoare mici, destinate inclusiv companiilor de tehnologie.

Start-up-ul Applied Atomics, fondat anul trecut, colaborează cu BWXT, compania care deține proiectul mPower și care construiește reactoare nucleare pentru navele militare americane încă din anii 1950.

Ben Kellie, fost inginer SpaceX din Alaska și unul dintre cofondatorii Applied Atomics, consideră că proiectul are un avantaj important: o mare parte din munca de cercetare și dezvoltare a fost deja făcută.

„Stăm pe umerii unor giganți aici, nu?”, a spus Kellie în interiorul instalației din Lynchburg. El a subliniat că proiectul pornește de la o investiție de aproximativ 400 de milioane de dolari, precum și de la ani de muncă și experiență inginerească.

Un alt cofondator al Applied Atomics, Paul Keutelian, a fost, de asemenea, inginer de rang înalt la SpaceX. Cei doi speră să folosească tehnologia dezvoltată pentru mPower pentru a construi reactoare nucleare mai mici, care să poată fi produse și instalate mai ușor decât centralele nucleare tradiționale.

Potrivit publicației citate, reactoarele nucleare de mici dimensiuni sunt prezentate de zeci de ani drept o alternativă mai flexibilă la marile centrale nucleare. Miliarde de dolari au fost investite în dezvoltarea lor încă din anii 1960, însă niciunul dintre aceste proiecte nu funcționează în prezent pe piața comercială din Statele Unite.

Scepticii susțin că industria nucleară riscă să repete eșecurile din trecut, din cauza costurilor tot mai mari, a dificultăților de inginerie, a procedurilor de autorizare și a opoziției comunităților față de proiectele nucleare.

David Schlissel, consultant nuclear de lungă durată pentru grupuri de consumatori și organizații de mediu, consideră că SUA se află într-o nouă etapă a ceea ce el numește „renașterea nucleară”.

„Industria continuă să susțină că are noi proiecte care vor fi mai ieftine și mai rapide de construit. Se dovedește în mod repetat că nu este adevărat”, a declarat acesta, pentru sursa citată.

Totuși, explozia inteligenței artificiale schimbă radical calculele economice. Centrele de date necesare pentru dezvoltarea și funcționarea sistemelor AI consumă cantități uriașe de energie, iar companiile de tehnologie caută surse de electricitate stabile și cu emisii reduse.

Capitalul de investiții se îndreaptă din nou către energia nucleară, iar start-up-urile încearcă să transforme tehnologii abandonate sau aflate de zeci de ani în faza de testare în produse comerciale.

Cum funcționează reactorul mPower

mPower este, în esență, o versiune redusă a reactoarelor nucleare mari cu apă ușoară care produc în prezent o parte importantă din energia nucleară a Statelor Unite.

Aceste reactoare folosesc fisiunea nucleară pentru a genera căldură. Energia termică produce abur, iar acesta pune în mișcare turbine care generează electricitate. Apa este folosită atât pentru răcire, cât și pentru încetinirea neutronilor implicați în reacția nucleară în lanț.

Modelul este diferit de cel urmărit de alte companii care dezvoltă reactoare modulare. Unele dintre acestea lucrează la instalații care folosesc combustibili mai puternic îmbogățiți și funcționează la temperaturi mai ridicate, fiind răcite cu sodiu sau gaz.

Susținătorii acestor tehnologii afirmă că ele pot fi mai moderne, mai ieftine și mai sigure decât reactoarele tradiționale. Afirmațiile sunt însă contestate, iar specialiștii în neproliferare avertizează că noile tehnologii vin, la rândul lor, cu riscuri de siguranță și cu posibilitatea unor accidente grave, inclusiv a deteriorării reactorului și eliberării de materiale radioactive.

Cu cât tehnologia este mai nouă, cu atât procesul de autorizare poate fi mai complicat. Iar acest lucru reprezintă o problemă pentru industria tehnologică, care dorește să construiască rapid surse de energie pentru centrele de date.

Primul reactor ar putea produce 195 MW

Chiar și în scenariul optimist al Applied Atomics, primul reactor comercial nu ar fi disponibil imediat. Compania estimează că un reactor de 195 de megawați ar putea deveni operațional comercial peste aproximativ cinci ani.

Capacitatea sa ar fi echivalentă cu necesarul de energie pentru aproximativ 155.000 de locuințe.

Compania ia în calcul instalarea mai multor reactoare în același loc. Cinci sau chiar zece astfel de unități ar putea fi construite împreună pentru a alimenta proiecte industriale mari sau centre de date.

O altă posibilitate este amplasarea reactoarelor pe mare

Applied Atomics și BWXT colaborează cu Core Power, companie care analizează dezvoltarea unor centrale nucleare plutitoare, amplasate în larg și ancorate în apropierea coastei. Aceste instalații ar putea furniza energie unei rețele locale sau direct unor mari consumatori industriali, precum centrele de date sau uzinele siderurgice.

Mikal Boe, directorul general al Core Power, spune că există deja interes din partea unor companii americane de utilități.

„Mai multe dintre ele discută cu noi despre locurile în care ar putea amplasa astfel de centrale”, a declarat Boe.

Avantajul centralelor plutitoare ar fi că reactoarele modulare ar putea fi construite într-un singur loc, pe o linie de asamblare, folosind același proiect.