FOTO Arhivele comunismului: cum devastau depozitele de cereale basarabenii înfometaţi

0
0

În anii ’40, în timpul foametei organizate în RSSM de către autorităţile sovietice „eliberatoare“, în mai multe sate, pentru a nu muri de foame, oamenii au luat cu asalt depozitele pline cu grânele adunate de la ţărani.

Cu 67 de ani în urmă, în luna februarie, se derula una dintre cele mai tragice pagini din istoria Basarabiei – foametea organizată de sovietici avea să atingă apogeul. Potrivit unor date ale Ministerului Sănătăţii al RSS Moldoveneşti, la 16 februarie 1947 erau luaţi în evidenţă 218.315 bolnavi de distrofie. Pentru a nu muri de foame, basarabenii au luat cu asalt depozitele de stat de cereale, care erau arhipline. Pentru fiecare caz au fost deschise dosare, iar „infractorii“ înfometaţi au fost trimişi în gulag.

La acea vreme, URSS avea o bogată experienţă în ceea ce priveşte exterminarea prin foamete a populaţiei. Un exemplu este înfometarea ucrainenilor din anii 1932-1933, când, potrivit unor date statistice, au murit câteva milioane de oameni (cunoscut în istoriografie ca Holodomor).

Exterminarea basarabenilor prin înfometare a început de îndată ce sovieticii au reocupat Basarabia în vara anului 1944 (în timpul scurt al primului an de ocupaţie, 1940-1941, n-au reuşit să pună în aplicare acest plan). Renumita postavkă – cantitate de cereale ce trebuia predată obligatoriu la stat - a sărăcit complet familiile de ţărani. La fixarea postavkăi nu se ţinea cont de calitatea terenului agricol, cantitatea de precipitaţii căzute, starea financiară a agricultorului, iar neîndelinirea planului însemna ani grei de gulag.

INCIDENTELE ERAU RAPORTATE LA MOSCOVA

Încă la începutul anului 1946 a început să se simtă insuficienţa produselor alimentare. Cei înfometaţi au luat la ochi depozitele de cereale ale statului, unde se păstrau grânele strânse de la ţărani. Atunci au început primele devastări.

Anchetatorii NKVD documentau toate abaterile de la ceea ce ei numeau „normele socialiste ale justiţiei“, reprimând orice manifestare de acest gen. Fiind considerate cazuri excepţionale, rapoartele despre atacurile asupra depozitelor de cereale erau trimise, în primul rând, la Moscova.

Publicăm câteva dintre aceste rapoarte.

• 3 mai 1946. Înştiinţare prin transmisiune specială a ministrului Afacerilor Interne al URSS, general-colonel tovarăşul Kruglov. În raioanele Cimişlia şi Comrat, din judeţul Bender, elementele antisovietice, folosindu-se de faptul că existau greutăţi materiale în legătură cu seceta din anul trecut, au provocat populaţia incultă, în special femeile, să atace deschis depozitele de cereale în scopul devastării. La 29 aprilie, în satul Dezghingea, raionul Comrat, un grup de foşti membri ai gărzii de fier şi de cuzişti a organizat un atac la depozitele de cereale Zagotzerno. Grupul compus din circa 100 de persoane, mai ales femei, au devastat un depozit de cereale, de unde au furat circa 3 tone de grâu. La 1 mai, în satul Morozeni, judeţul Bender, circa 500 de persoane venite din satele din apropiere, majoritatea fiind femei şi invalizi ai Războiului pentru Apărarea Patriei, s-au adunat pentru a devasta depozitul de cereale şi a fura grânele. În urma măsurilor întreprinse, atacul a fost oprit. Tentative asemănătoare de devastare a depozitelor de cereale au avut loc în satele Ialpujeni, raionul Cimişlia, şi Chirsova, raionul Comrat.  Au fost arestaţi 15 provocatori şi organizatori ai tentativelor de devastare, inclusiv doi foşti membri ai gărzii de fier, doi cuzişti şi doi culaci. Au fost intentate dosare penale. Organizaţiile de partid şi de stat au fost informate şi adoptă măsurile necesare. A fost informată Direcţia Principală de Combatere a Banditismului din cadrul MAI al URSS. Ministrul Afacerilor Interne al RSSM, general-locotenent Tutuşkin.

image
image

FOTO: Realismul socialist – cu oameni veseli, holde de grâu, promovat de regimul comunist în primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu se potrivea cu realitatea de la sate, unde bântuia foametea// Arhiva Naţională a Republicii Moldova

• 20 mai 1946. Strict secret. Preşedintelui Biroului CC al PCUS din RSSM tov. Butov. Cu privire la tentativa de devastare a depozitului de cereale Zagotzerno din satul Colibaşi. În ziua de 17 mai 1946, un grup de circa 50 persoane din satul Colibaşi, raionul Vulcăneşti, au spart lacătul de la depozitul de cereale din localitate şi au început să împată grâul. Prin măsuri operative, furtul pâinii a fost oprit, iar cerealele luate întoarse în depozit. S-a intentat un dosar penal, fapt despre care Vă vom informa. Ministrul Afacerilor Interne al RSS Moldoveneşti, general-locotenent Tutuşkin.

REVOLTA DE LA ŢÂNŢĂRENI

Satul Ţânţăreni de pe valea Răutului a cunoscut o revoltă anticomunistă demnă de un scenariu de film sau de o carte. Răscoala a fost provocată de măsurile drastice de colectare a cerealelor la stat, declanşând astfel foametea printre locuitori. În acea localitate se aflau două depozite de cereale în care erau păstrate circa 5 tone de grâu. Precum afirmau şefii din sat, cerealele au fost colectate în fondul Armatei Roşii şi pentru construcţia unei coloane de tancuri.

Insuficienţa de pâine în sat, în condiţiile în care în preajmă se află două depozite pline, a stârnit indignarea localnicilor. Despre intenţia sătenilor de a devasta depozitele şefii din localitate au auzit pe 27 februarie. În lipsa preşedintelui sovietului sătesc, vicepreşedintele, Alexandru Stratu, a dispus întărirea pazei. Spre seară, el însuşi s-a deplasat la unul dintre depozite, unde a găsit adunaţi la uşă circa 200 de oameni. Toţi veniseră pentru a li se împarţi grâu.

După discuţii aprinse, în timpul cărora sătenii au strigat: „E pâinea noastră, nu a statului!“, Stratu, recurgând la un şiretlic, a reuşit să convingă mulţimea să se împrăştie: le-a promis că o să dea telefon la raion, asigurându-i că mai-marii de acolo vor accepta împărţirea grâului.

A doua zi, pe la ora 11.00, sătenii s-au adunat din nou lângă depozit. De data aceasta, au smuls lacătul şi au umplut mai mulţi saci cu grâu. În scurt timp, la faţa locului a venit vicepreşedintele Alexandru Stratu şi un militar de la Comisariatul militar din Teleneşti. Lumea s-a împrăştiat.

În cadrul anchetei preliminare, efectuate cu ajutorul lui Stratu, a paznicilor depozitelor, dar şi a altor consăteni, au fost idendificaţi „organizatorii revoltei“: Teodosie Stratu, Spiridon Vlas, Ion Căpăţână, Teodosie Ciobanu şi Ion Stănilă.

La 15 martie 1946, au fost arestaţi Teodosie Stratu (anul naşterii 1910, din satul Ţânţăreni, moldovean, necărturar, căsătorit, cetăţean al URSS, ţăran mijlocaş, fără antecedente penale, îşi lucra propriul pământ) şi Spiridon Vlas. Ultimul, la 28 martie, a reuşit să evadeze din arestul NKVD de la Teleneşti.

Lui Teodosie Stratu i-a fost incriminat articolul 56/16 Cod Penal al RSS Ucrainene - „Dezordine în masă“. Întrucât, potrivit indicaţiilor procuraturii, astfel de cazuri trebuiau să fie finalizate repede, pe 11 mai dosarul a fost trimis în judecată.

image

La 26 mai 1946, un complet de magistraţi de la Judecătoria Supremă a RSSM l-a condamnat pe Teodosie Stratu la 10 ani de munci corecţionare, cu decăderea din drepturile civile pentru un termen de cinci ani şi confiscarea averii.

Spiridon Vlas a fost prins şi judecat, însă dosarul lui a fost lichidat în anul 1995.

INCIDENTUL DE LA POHOARNA

Nu cunoaştem din ce motive poetul Bogdan Istru a proslăvit coletivizarea în renumitul poem „Pohoarnele“, dedicat localităţi ce poartă acelaşi nume, din judeţul Soroca. Ei bine, documentele de arhivă arată că realismul socialist descris de poet nu prea se potrivea cu realitatea de la faţa locului.

În primăvara anului 1946, semnalmentele unei foamete erau evidente. În sat se simţea lipsa alimentelor şi se discuta despre asta. Patru dintre locuitorii din Pohoarna - Profir Moldovan (anul naşterii 1899), Cristofor Leviţchi (anul naşterii 1900), Ion Movilă (anul naşterii 1892) şi Grigore Răilean (anul naşterii 1894), în cadrul mai multor discuţii, au vorbit deschis despre faptul că oamenilor nu le ajung grâne în timp ce depozitele din sat sunt pline cu cereale.

Profir Moldovan, de exemplu, atunci când cineva a pomenit despre lipsa pânii, a exclamat: „În Pohoarna este prea multă pâine a statului. Trebuie să ne organizăm şi să atacăm depozitele şi să împărţim pâinea ţăranilor, deoarece ei sunt înfometaţi“. Cristofor Leviţchi, întâlnind în luna aprilie 1946 un consătean, care i s-a plâns despre lipsa alimentelor, a menţionat: „Este destulă pâine în depozite. Dacă ne-am aduna mai multă lume, am putea rupe lacătele de la hambare şi am avea pâine“. Acestea şi alte asemenea afirmaţii au ajuns până la urechile NKVD, fiind suficiente pentru a fi intentat un dosar penal şi pentru arestarea celor patru.

„BINE AR FI CA PUTEREA SOVIETICĂ SĂ DISPARĂ”

Cei patru au fost arestaţi şi din cauza atitudinii anticomuniste şi antisovietice pe care au manifestat-o. Astfel, în toiul campaniei electorale pentru alegerea deputaţilor în Sovietul Suprem al URSS, Grigore Răilean a exclamat: „La funcţiile de candidaţi în poziţiile de deputaţi sunt înaintaţi doar ruşi. Dacă nu vom avea deputaţi dintre basarabeni, se vor organiza colhozuri. Şi dimpotrivă, dacă vor fi moldoveni, noi vom trăi ca înainte“. Moldovan a adăugat: „Bine ar fi ca puterea sovietică să dispară. Atunci nu vor fi nici aceşti deputaţi şi nici colhozuri“.

La ancheta preliminară, celor patru li s-a aminitit că provind din familii înstărite, cu mult pământ, că au angajat lucrători zilieri, că în perioada administraţiei româneşti ar fi avut legături cu jandarmeria, că au făcut agitaţie pentru liberali etc. Totodată, discuţiile laudative la adresa perioadei administraţiei româneşti şi înrăutăţirea vieţii pe timpul sovieticilor au fost calificate drept agitaţie şi propogandă antisovietică.

După arestare, securitatea a interogat vreo 15 locuitori ai satului. Unii au evitat întrebările provocatoare ale securităţii, alţii, din contra, au povestit tot ce au auzit de la cei patru nu doar după 1944, ci şi în timpul administraţiei româneşti.

Judecaţi pentru „agitaţie şi propagandă contrarevoluţionară“

La 30 august 1946, tuturor li s-a înmânat rechizitoriul, potrivit căruia se făceau vinovaţi de „Agitaţie şi propogandă contrarevoluţionară“ - conform art. 54/10, şi de „Participarea la o organizaţie contrarevoluţionară în scopul organizării infracţiunilor contrarevoluţionare“ - art. 54/11, Cod penal al RSS Ucrainene. Cristofor Leviţchi, ca fost primar în timpul administraţiei româneşti, a fost învinuit şi de colaborare cu un stat străin în scopuri contrarevoluţionare.

Procesul a avut loc la Soroca, pe 19 noiembrie 1946. Un complet de judecată al Judecătoriei Supreme a RSSM l-a condamnat pe Profir Moldovan şi Ion Movilă la câte 8 ani, pe Grigore Răilean - la 9 ani, iar pe Cristofor Leviţchi - la 10 ani de munci corecţionale, în toate cazurile cu decăderea din drepturile civile pentru un termen de cinci ani şi cu confiscarea averii.

Răscoala femeilor de la Cişmichioi

Zona de sud a Basarabiei a fost mai grav afectată de foamete decât alte părţi ale Moldovei. În ziua de 5 mai 1946, un grup de femei din satul Cişmichioi, raionul Vulcăneşti, s-a adunat pentru a discuta situaţia catastrofală ce ţine de lipsa pâinii. Tot vorbind, au decis să meargă la preşedintele sovietului sătesc, Feodor Urum, şi să ceară pâinea înapoi. Preşedintele le-a întâmpinat nedumerit, spunându-le că nu are grâu. Vâzând însă insistenţa femeilor, pentru a linişti spiritele, a promis că va merge a doua zi la raion şi va transmite doleanţele lor. Următoarea intrevedere fusese stabilită pentru data de 7 mai.

În ziua fixată, dis-de-dimineaţă, un grup de circa 150 de persoane, în cea mai mare parte femei, a mers din nou la preşedintele sovietului sătesc pentru răspuns. Întâlnindu-l lângă sovietul sătesc, l-au înconjurat, iar Chirichia Gâra, una dintre liderele grupului, i-a zis: „Duşmanule, tu ne-ai luat pâinea. Dă-ne pâine! Noi murim de foame. La staţia Etulia se află pâinea noastră“. Funcţionarul a încercat să evite discuţia, argumentând din nou că grânele aparţin statului. Au intervenit alte câteva femei, printre care şi Teodora Belecci. Ridicând vocea, femeile au cerut acelaşi lucru. Văzând că lucrurile îi scapă de sub control, Urum s-a refugiat în sovietul sătesc şi s-a închis în birou. Femeile au năvălit cu pumnii asupra uşii, Urum însă nu a deschis. Atunci femeile, în frunte cu Gâra, au pornit spre depozitele din staţia Etulia, dar au fost oprite de oamenii din pază.

Ţărăncile, alungate cu focuri de armă

După aceea, s-au îndreptat spre casa consătencei lor Ana Terzi, în care era amenajat un depozit de cereale cu porumb. Ajunse acolo, au scos scândurile de la geamuri şi au început a-şi umple sacii pe care-i aveau la ele. După un timp, au intervenit autorităţile şi, cu focuri de armă, au împrăştiat mulţimea. Ancheta preliminară a arătat că din depozit ar fi dispărut circa două tone de cereale.

Ca rezultat, au fost arestate Chirichia Gâra, Teodora Belecci, Elena Hergelegiu, Gheorghe Darabur, Ecaterina Darabur, Ana Terzi şi Vasilisa Gheorghiu.

La 23 mai, Judecătoria Supremă a RSSM, aplicând prevederile art. 56/16 Cod Penal al RSS Ucrainene - „Dezordine în masă“, a condamnat-o pe Chirichia Gâra la 10 ani, pe Teodora Belecci şi Elena Hergelegiu - la câte 8 ani, iar pe Ecaterina Darabur, Ana Terzi şi Vasilisa Gheorghiu - la câte 5 ani de privaţiune de libertate. Primelor trei le-a fost aplicată pedeapsa complimentară de decădere din drepturile politice pentru un termen de cinci ani. Tuturor le-a fost confiscată averea. Gheorghe Darabur a fost eliberat de pedeapsă.

P.S. La întrebarea anchetatorului despre situaţia familială şi economică, Chirichia Gâra a răspuns: „Soţul Gâra Constatin, de 44 de ani, şi două fiice - de 17 şi, respectiv, 14 ani. Nu avem nicio economie de bani. Avem trei hectare de pământ. Nu avem deloc produse alimentare“.

Republica Moldova


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri